În industria lactatelor, o eroare de proces nu se măsoară doar în minutele în care o linie stă. Se măsoară în materie primă blocată, produse care nu mai pot fi livrate, ambalaje consumate, energie deja utilizată, transporturi reprogramate și, în cazul unui incident de siguranță alimentară, în costul retragerii produsului de pe piață.

Problema este că nu există un „X lei/minut” oficial pentru industria lactatelor din România. Valoarea reală depinde de capacitatea liniei, gradul de utilizare, produsul fabricat și costurile fixe ale fiecărei unități. Orice cifră prezentată drept medie națională, fără o bază statistică oficială, ar fi mai degrabă o estimare decât un fapt.

Datele oficiale INSSE confirmă însă dimensiunea industriei. În clasificarea CAEN, fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor este grupa 1051, iar INSSE urmărește separat această activitate în baza TEMPO-Online.

Când un minut devine cost

Într-o fabrică modernă, oprirea unei linii nu înseamnă doar pierderea producției din acel interval. Există costuri care continuă să curgă: personal, utilități, amortizarea echipamentelor și, în funcție de situație, costuri de curățare și repornire.

La acestea se poate adăuga materia primă deja intrată în proces. Laptele colectat pentru procesare reprezintă o componentă importantă a industriei românești, iar INSSE publică lunar date privind cantitățile de lapte de vacă colectate pentru procesare.

Dacă o problemă apare în timpul procesării, produsul nu poate fi tratat automat drept „pierdere”. În funcție de natura problemei și de evaluarea siguranței alimentare, operatorul trebuie să stabilească dacă produsul poate fi eliberat, blocat, reprocesat sau retras.

Aici începe partea cu adevărat scumpă.

Când problema ajunge în produs

Regulamentul european privind legislația alimentară stabilește responsabilitatea operatorilor de a retrage sau rechema alimentele atunci când acestea sunt sau pot fi nesigure și de a informa autoritățile competente.

Pentru industria lactatelor, controlul microbiologic este esențial. Comisia Europeană indică existența unor criterii microbiologice pentru alimente și menționează explicit microorganisme precum Listeria monocytogenes, Salmonella și anumite toxine. Criteriile sunt utilizate atât pentru evaluarea acceptabilității produselor, cât și pentru verificarea funcționării proceselor de igienă.

O contaminare identificată înainte de expediere poate însemna blocarea unui lot. O problemă descoperită după distribuție poate transforma aceeași situație într-o operațiune de retragere sau recall.

În acest caz, costul nu mai este doar producția pierdută. Intră în calcul identificarea loturilor, trasabilitatea, transportul invers, depozitarea, distrugerea sau tratarea produselor neconforme și comunicarea cu partenerii comerciali.

La nivel european, RASFF este sistemul prin care autoritățile schimbă rapid informații privind riscurile grave pentru sănătatea umană asociate alimentelor și furajelor. Baza publică permite consultarea notificărilor transmise începând cu 2020.

Formula pe care industria ar trebui să o urmărească

Pentru un manager de fabrică, întrebarea utilă nu este „cât costă un minut?”, ci:

Costul unui minut de downtime = producția care nu mai poate fi realizată + costurile fixe aferente + materie primă/ambalaje afectate + costurile de curățare și repornire + eventualele costuri logistice și comerciale.

Iar dacă apare un incident de siguranță alimentară, formula trebuie extinsă cu costurile de blocare, retragere sau rechemare.

De aceea, într-o fabrică de lactate, cea mai scumpă greșeală nu este neapărat cea care oprește linia cel mai mult.

Este cea care iese pe poarta fabricii înainte ca cineva să-și dea seama că există o problemă.

Într-o industrie în care trasabilitatea și siguranța alimentară sunt obligații legale, prevenția nu mai este doar o cheltuială de calitate. Este o formă de protecție a marjei.