A renuntat la Oradea pentru Bucuresti si la radio pentru televiziune. E pasionata de lumea sportului si de masinile cu multi cai putere. Adora Lacul Balaton si casa bunicilor. Este Crina Abrudan, oradeanca blonda de la stirile sportive Antena 1. Crina Abrudan Nume: Crina Ioana Abrudan Data nasterii: 17 ianuarie 1978 Locul nasterii: Oradea Studii: Facultatea de Stiinte Politice - Oradea Mancaruri favorite: Tot ce face mama Locuri preferate: Lacul Balaton, casa bunicilor Prezinta: Sport 20, Sport 23.25, la Antena 1

FDC: Cat de lung a fost drumul de la Radio Transilvania Oradea la stirile sportive de la Antena 1? CA: A fost un drum lung si, in anumite momente, foarte greu, dar a meritat. Satisfactia e mult mai mare atunci cand ajungi undeva, sus, facand totul pas cu pas si simtind cat e de greu este sa urci fiecare treapta. Am inceput sa muncesc la radio cand aveam 18 ani si abia picasem examenul de admitere la facultatea de teatru de la Cluj. Nu stiam sa fac nimic, dar am inceput de la cititul stirilor, am continuat cu munca de reporter si apoi am invatat sa fac si emisiuni. Dupa patru ani, am considerat ca e momentul sa fac un pas inainte in cariera, asa ca, auzind ca se deschide Antena 1 Oradea, m-am prezentat la preselectie. Au urmat patru ani in care am invatat din nou, incetul cu incetul, tot ceea ce puteam invata intr-un nou domeniu, televiziunea. Am fost reporter, am prezentat Observatorul Antenei 1 Oradea si am fost corespondent pentru Observator. Dupa patru ani, am decis din nou ca e momentul sa avansez in cariera, asa ca urmatorul pas a fost mutarea in Bucuresti. Am fost mai intai reporter de stiri la sectia "eveniment", iar, dupa aproape doi ani aici, am trecut la pupitrul stirilor sportive. FDC: Te-ai mutat, de cativa ani deja, din Oradea la Bucuresti. A fost dificila despartirea de locul copilariei tale? CA: Da, a fost foarte dificila si cred ca nu este cineva care sa poata sa spuna ca i-a fost usor. M-am gandit de multe ori ca, probabil, ar fi trebuit sa fac acest pas mai devreme, daca as fi avut incredere suficienta in mine. Am crezut intotdeauna ca mi-ar fi fost mai usor sa ma despart de casa, de parinti, de bunici, daca as fi plecat mai devreme de acasa si nu la 27 de ani. Am considerat insa ca fiecare pas trebuie facut la momentul potrivit, iar pentru mine momentul potrivit a fost atunci cand am estimat ca am dobandit suficienta experienta ca sa pot sa fac fata noii provocari. FDC: Cum ti s-au parut Bucurestiul si oamenii de aici? CA: A fost dificil totul. Si Bucurestiul si oamenii de aici. Mi-au trebuit vreo doi - trei ani sa ma obisnuiesc, sa ma adaptez; mi-a fost foarte greu, recunosc. FDC: A fost dificila adaptarea la noul statut, la noul stil de viata? CA: Eram un simplu reporter de teren, asa ca nu pot sa vorbesc despre statutul pe care il aveam. Mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu distantele foarte mari. In Oradea ajungeam in cinci minute la redactie si in alte cinci la orice institutie la care aveam cate ceva de filmat pentru stiri. A fost un soc sa constat cand m-am mutat aici ca drumul de acasa si pana la redactie dureaza o ora si jumatate. La inceput, stateam cu chirie in prelungirea Ghencea, deci trebuia sa traversez orasul, iar masina nu aveam. Veneam din Oradea, unde nu circulasem cu mijloacele de transport in comun, cred ca din clasa a patra. Eram obisnuita ca intr-o ora si jumatate sa ajung la bunicii mei care stateau la o suta de kilometri de Oradea. Asta a fost doar primul soc. Au urmat altele si altele, dar a meritat pentru ca m-am calit, din multe puncte de vedere, am invatat multe, iar acum sunt multumita de tot ce am facut pe plan profesional. FDC: S-au schimbat obiceiurile tale alimentare datorita meseriei de jurnalist si, mai apoi, de prezentator TV? CA: S-au schimbat pentru ca asta imi cerea timpul foarte scurt pe care il aveam la dispozitie pentru mese in timpul zilei. In vremea in care eram reporter, abia apucam sa mananc in timpul zilei cate ceva de la vreun fast food care imi iesea in cale. In zilele mai lejere mancam la pranz, impreuna cu colegii, la cate un local in preajma redactiei, iar singurele mese sanatoase erau in week-enduri, atunci cand eram libera. Era placerea mea ca sambata dimineata sa imi gatesc pentru ambele zile si sa stau linistita acasa, sa ma odihnesc si sa mananc in fata televizorului. Asta in week-endurile in care eram libera si nu plecam la Oradea, pentru ca atunci, mancam, vorba aceea, "ca la mama acasa". In ultimii doi ani, de cand prezint stirile din sport, am mai mult timp pentru mine decat inainte. O parte mi-l petrec si gatind. Nu imi placea insa cand gateam mult si nu aveam cu cine sa impart masa copioasa, asa ca, dat fiind faptul ca locuiam in apropierea Antenei 1, imi invitam destul de des colegii si prietenii la masa. Acum insa imi face mare placere sa gatesc si sa experimentez diferite retete, mai ales ca gatesc de fiecare data pentru o masa in doi. FDC: Mancarea si felul tau de a manca sunt mult diferite aici fata de Oradea? CA: Da si nu. Majoritatea felurilor de mancare pe care le prepar le stiu de la mama si de la bunica mea. Se mai intampla uneori chiar si acum sa uit cate ceva si sa o sun pe mama sa ma asigur ca mancarea va iesi bine. Dar am mai invatat si cateva noutati, ba chiar am mai inventat eu cate un fel de mancare, gandindu-ma ca s-ar potrivi o anume friptura cu un orez preparat cu un anumit sos sau niste cartofi gatiti intr-un anumit fel. FDC: Consideri ca ai un regim alimentar sanatos? Care sunt metodele prin care reusesti sa arati atat de bine? CA: Din fericire pot sa mananc orice, fara sa numar caloriile. Asa am fost dintotdeauna si sper sa raman asa. Nu stiu daca e sau nu sanatos regimul meu alimentar si nici nu stau sa ma gandesc. Mananc ce imi place si atunci cand simt nevoia. FDC: Sportul este o activitate pe care o practici si in afara orelor de program? CA: Atunci cand am ocazia, fac si sport, dar nu in mod regulat. Nu merg la sala si nu alerg in mod regulat, dar abia astept sa vina vara, pentru ca imi place foarte mult sa inot si o fac de cate ori am ocazia. La fel de mult imi place si sa patinez, asa ca patinele sunt nelipsite din portbagajul masinii mele, fie ca e vara fie ca e iarna, pentru ca patinoare artificiale gasesc chiar si vara la mare. Si ce e mai frumos decat sa patinezi in toiul verii, in pantaloni scurti si tricou, sau sa inoti in toiul iernii, asa cum fac eu cand ajung la Baile Felix. Este o senzatie foarte placuta sa inoti intr-un bazin in aer liber, cu apa termala, fierbinte, atunci cand zapada e pana la genunchi. FDC: Care este sportul preferat? Urmaresti meciurile de fotbal pe stadion sau acasa, cu prietenii? CA: Imi place foarte mult sa merg la stadion la meciurile importante si am profitat de ocazie atunci cand timpul mi-a permis. De fiecare data, insa, mi-a placut sa imbin utilul cu placutul si sa nu merg la meci ca un simplu spectator, ci ca un reporter, asa ca am facut, aproape de fiecare data, transmisii in direct de acolo. Din pacate, insa, meciurile se joaca seara, imediat dupa stirile din sport, sau inaintea jurnalului de noapte, asa ca imi este imposibil sa ajung in ultima vreme la stadion. FDC: Care ar fi fost varianta de back-up, daca nu ar fi existat televiziunea? CA: Nu stiu. Am inceput sa lucrez in radio, apoi a urmat televiziunea, asa ca, dupa aproape 13 ani, imi este greu sa ma gandesc ce altceva mi-ar fi placut sa fac. Stiu ca in fata camerelor nu poti sa ramai o viata, dar sunt multe alte lucruri frumoase si interesante pe care poti sa le faci in spatele camerelor, intr-o televiziune sau in radio, asa ca nu ma vad iesind la pensie dintr-un alt domeniu. FDC: De unde provine atractia ta fata de teatru? CA: De mica am crescut in teatru, tatal meu fiind actor. Mergeam cu el la repetitii, nu am ratat niciun spectacol al teatrului din Oradea pana sa vin in Bucuresti, copil fiind vedeam de nenumarate ori spectacolele care imi placeau si chiar stiam pe de rost mare parte din ele si le mai stiu si astazi. Mi s-a parut foarte ciudat acum, sa merg din nou la o premiera a teatrului din Oradea si sa vad actori mult mai tineri ca mine, pentru ca intotdeauna eu m-am simtit copil acolo. FDC: Debutul in teatru este mai dificil decat cel in televiziune? Ai avut trac? CA: Cred ca e mult spus debut in teatru. Am jucat de curand intr-un spectacol al Teatrului de Stat din Oradea, dar mi-am jucat propriul rol, acela de prezentatoare de stiri. Nu am avut emotii nici acum si nici atunci cand am aparut pentru prima data la televizor. Poate pe vremea aceea eram putin inconstienta si nu realizam cat de mult insemna ceea ce faceam si ce ar fi insemnat sa gresesc. Emotiile au venit cu timpul, cand mi-am dat seama unde am ajuns. Revenind la teatru, "debutul" a fost in urma cu multi ani, cand eram in clasa a zecea si am facut figuratie intr-un spectacol, tot la Oradea, lucru care s-a repetat un an mai tarziu. FDC: Este dificil sa joci acasa, in fata publicului oradean? CA: Nu a fost deloc dificil, ci a fost foarte placut. Pot sa spun ca mi-a "incarcat bateriile" aceasta experienta si nu a fost singura. Atunci cand timpul imi va permite si voi merge acasa la Oradea, daca va fi programat spectacolul, voi juca din nou si abia astept. FDC: Care a fost cea mai reusita vacanta a ta? Te-a incantat vreo specialitate culinara locala? CA: La sfarsitul anului trecut am fost impreuna cu Gabi (Popescu n.r.) la niste prieteni la Budapesta. Traind in Oradea, cunosc specialitatile maghiare, dar asa cum sunt ele gatite in Romania. Atunci insa, am luat pranzul la un faimos restaurant din Budapesta. Lasand la o parte faptul ca un platou pentru patru persoane ar fi fost suficient pentru opt, bunatatile erau dintre cele mai diverse, multe feluri de fripturi, cartofi gatiti in diferite feluri, multe bunatati, dar cel mai mult mi-a placut ciorba in paine. Stiu ca se mananca si la noi asa ceva, dar aceea a fost foarte gustoasa. Iar miezul pe care l-au scos din paine ca sa poata sa puna ciorba in interior, l-au prajit si l-au asezat frumos pe platoul cu bunatati. FDC: Ce alimente nu lipsesc niciodata din frigiderul tau? CA: Vinetele nu lipsesc, fie ca e vara fie ca e iarna. Salata de vinete este preferata mea, asa ca, toamna, jumatate din congelator il umplu cu vinete. Si, ca sa nu imi ia mult timp prepararea salatei, cand le pun la congelator, le si toc, in asa fel incat iarna, cand le dezghet, mai am de adaugat doar maioneza, ceapa si sarea. Vara nu lipsesc legumele, fructele, dar nici carnea din congelator, fie ea de pui, vita sau porc. FDC: Care sunt antipatiile tale alimentare, alimentele pe care nu le-ai tine niciodata in frigiderul tau? CA: Nu imi plac ciupercile si pestele. Am facut de multe ori o salata de ciuperci cu maioneza daca am avut musafiri si am stiut ca le place, sau ciuperci la gratar asortate la alte mancaruri, dar atunci cand cineva imi pune in fata o mancare care contine ciuperci am grija sa nu le mananc, la fel cum evit si pizza cu ciuperci. FDC: Cum te descurci in bucatarie ? Iti place sa experimentezi cand gatesti sau respecti retetele tradittionale? CA: Ma descurc destul de bine, cred. Daca e sa incep cu felul intai de mancare, imi place sa fac cate o supa de pui cu zarzavaturi de tot felul si cu taitei de casa, pe care mi-i face bunicul meu si are grija sa imi iau la mine de fiecare data cand merg acasa. Mai fac ciorba, de vacuta sau de perisoare, in care pun toate zarzavaturile si legumele posibile. Trecand apoi la felul doi, imi place sa fac pui la cuptor cu cartofi si mazare, snitele, gratare sau diferite feluri de fripturi. Acum ca e primavara imi place sa fac mancare de mazare cu pui si galuste de faina, sau supa de fasole verde. Imi plac mult ardeii umpluti, iar iarna imi place sa fac sarmale sau fasole cu ciolan. Prietenul meu ma ajuta si el in bucatarie, asa ca, de multe ori, seara cand am o zi plina si nu apuc sa gatesc, ma asteapta cu diferite feluri de paste sau pui cu orez gatit in diferite sosuri, iar uneori dimineata pregateste micul dejun, branza, rosii, castraveti si cativa cremvursti sau o omleta. Desertul ideal - clatitele. Nu imi place sa le mananc dar le fac cu mare placere pentru cei din jur. FDC: Cand mergi la cumparaturi citesti informatiile de pe etichetele produselor? CA: Iau intotdeauna ceea ce am pofta sa mananc si sa gatesc, iar la etichete ma uit doar ca sa vad cand expira termenul de valabilitate. FDC: In ce zona a Romaniei crezi ca se mananca cel mai bine? CA: Cred ca in Ardeal, dar banuiesc ca sunt subiectiva. FDC: Cum arata pentru tine o cina perfecta? Ambient, mancare, companie… CA: Asa cum arata toate cinele din ultima vreme: mancarea pe care avem pofta sa o mancam, gatita impreuna, acasa, dupa ce am facut cumparaturile tot impreuna.