România cumpără din afară aproape toată carnea de porc pe care o consumă. Iar paradoxul cel mai dureros e că, atunci când prețul european al porcului urcă, fermierii români nu prind, de fapt, acest val — dimpotrivă, sunt loviți și mai tare de concurența importurilor.

Un import de peste un miliard de euro

România își acoperă peste 80% din necesarul de carne de porc din import, potrivit studiului „Feeding Romania", realizat de Agro Consulting Club din cadrul USAMV Cluj-Napoca. Doar în 2024, importurile de carne de porc proaspătă, refrigerată sau congelată au depășit 1,08 miliarde de euro, iar consumul românesc — 38,4 kg/persoană/an — este deja peste media Uniunii Europene, de 31,7 kg. Cu alte cuvinte, mâncăm mai multă carne de porc decât media europeană, dar o cumpărăm, în cea mai mare parte, de afară.

Vindem cereale ieftin, cumpărăm înapoi carne scumpă

România a exportat, în 2024, porumb în valoare de aproximativ 744 de milioane de euro — practic materia primă pentru hrana animalelor. În loc să fie folosit pentru a hrăni porci crescuți și sacrificați în țară, porumbul pleacă spre alte state, iar carnea procesată se întoarce, mai scumpă, pe rafturile magazinelor românești.

De ce nu ajută fermierii, chiar și o piață în creștere

Aici e nodul problemei. Chiar și în perioadele în care prețul carcasei de porc urcă la nivel european, fermierii români nu reușesc să transfere aceste creșteri către propriile ferme. Datele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) arată că, în săptămâna 18 din 2026 (27 aprilie - 3 mai), prețul mediu de vânzare pentru porcii din fermele românești era cu 9,4% mai mic față de doar patru săptămâni în urmă și cu peste 20% sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut — exact într-o perioadă în care piața europeană arăta semne de revenire.

Explicația structurală: lanțul fragmentat

Potrivit studiului „Feeding Romania", vulnerabilitățile sunt structurale: producție internă instabilă, afectată repetat de pesta porcină africană, dependență puternică de purceii și materialul genetic din import și, mai ales, un lanț de valoare fragmentat, format din ferme mici, fără integrare pe verticală. Businessul manager al Măcelăriei Ghiță, Costin Marinache, confirmă acest lucru: fermele care nu au un lanț integrat — de la reproducție, la sacrificare și procesare — nu pot controla costurile și pierd teren în fața importurilor, care ajung deja la circa 85% din carnea comercializată pe piața românească. Marile grupuri din vestul Europei, cu ferme integrate complet, pot absorbi șocurile de preț; fermierul român mediu, izolat pe o singură verigă a lanțului, nu.

Ce trebuie să reții

România importă peste 80% din carnea de porc consumată, cu importuri de peste 1 miliard de euro doar în 2024. Consumul românesc de carne de porc (38,4 kg/cap) depășește deja media europeană (31,7 kg). Fermierii români nu beneficiază de creșterile de preț europene — prețul intern a scăzut cu peste 20% an/an în aprilie-mai 2026. Cauza structurală este lipsa integrării pe verticală și dependența de purcei și genetică din import.