România are producție zootehnică, are abatoare și are o industrie alimentară capabilă să producă mezeluri și alte preparate din carne. Problema este câtă valoare reușește lanțul românesc să păstreze după momentul sacrificării animalului. Iar aici miza nu mai este doar producția de carne, ci capacitatea de procesare și de creare a unor produse cu valoare adăugată.

Datele Eurostat arată că, la nivelul Uniunii Europene, industria alimentară este una dintre principalele componente ale sectorului manufacturier. În 2023, fabricarea cărnii și a produselor din carne reprezenta 20,1% din forța de muncă a industriei europene de alimente și băuturi și genera 15,7% din valoarea adăugată a acestui sector.

Așadar, carnea nu este doar o materie primă agricolă. În momentul în care intră în procesare, ea poate genera o valoare economică mult mai mare prin transformarea în produse finite: mezeluri, preparate ready-to-eat, conserve, produse maturate sau specialități premium.

România are deja o bază de procesare

Un indicator interesant vine din statisticile Eurostat privind producția industrială. În 2022, cârnații au fost produsul alimentar manufacturat cu cea mai mare valoare a producției dintre categoriile raportate pentru România, cu aproximativ 0,9 miliarde de euro. România s-a aflat astfel printre statele europene în care cârnații au reprezentat principalul produs alimentar manufacturat ca valoare.

Cifra arată că industria românească nu este lipsită de capacitate de procesare. Dimpotrivă, există o piață importantă pentru produsele din carne.

Întrebarea este însă alta: cât de mult din materia primă disponibilă în România este transformată în produse finite competitive și câtă valoare se pierde sau este creată în afara țării?

Valoarea se mută din fermă în fabrică

La nivel european, diferența dintre materia primă și produsul finit este esențială. Carnea poate fi comercializată ca materie primă, dar poate deveni și produs cu brand, rețetă, tehnologie, ambalare, trasabilitate și poziționare premium.

Această transformare înseamnă mai multe activități economice: procesare, logistică, ambalare, marketing, distribuție și retail.

Eurostat arată că, în 2024, agricultura reprezenta 2,5% din PIB-ul României prin valoarea sa adăugată, una dintre cele mai ridicate ponderi din Uniunea Europeană. În același timp, ponderea agriculturii în PIB-ul României a scăzut cu 2,2 puncte procentuale între 2009 și 2024.

Cifra nu măsoară direct industria cărnii, dar indică o problemă structurală mai largă: valoarea economică a lanțului agroalimentar trebuie urmărită dincolo de producția primară.

Următoarea etapă: mai mult decât carne congelată

Pentru procesatorii români, competiția nu se rezumă la prețul kilogramului de carne.

Miza este trecerea de la produsul de bază la produsul finit diferențiat: salamuri premium, carne maturată, produse ready-to-eat, conserve moderne, specialități regionale standardizate industrial și produse cu trasabilitate și origine clară.

Într-o piață europeană integrată, procesatorul concurează nu doar cu un alt abator, ci cu producători capabili să transforme aceeași materie primă în produse cu marje și valoare de piață superioare.

Pentru România, întrebarea strategică nu este doar câtă carne produce. Este câtă valoare reușește să creeze din fiecare kilogram produs.

Iar acesta poate fi unul dintre cele mai importante teste pentru industria românească a cărnii în următorii ani.