În industria modernă a cărnii și a laptelui, numeroase materiale rezultate din procesare nu mai sunt privite exclusiv ca deșeuri, ci ca subproduse cu valoare economică, care pot fi reintegrate în circuitul productiv în conformitate cu principiile economiei circulare. Evoluția tehnologiilor de procesare și cadrul legislativ european au creat oportunități pentru valorificarea acestor resurse în sectoare precum industria alimentară, producția de energie, agricultura, industria farmaceutică și cea cosmetică.

Baza legislativă a acestui sistem este reprezentată de Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, care stabilește normele sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (Animal By-Products – ABPs). Conform Comisiei Europene, în Uniunea Europeană sunt generate anual aproximativ 20 de milioane de tone de astfel de materiale, gestionate printr-un sistem strict de clasificare și control sanitar-veterinar.

Regulamentul împarte subprodusele în trei categorii, în funcție de nivelul de risc pentru sănătatea publică și sănătatea animalelor. Materialele din Categoria 3, considerate cu risc redus, pot fi valorificate pentru producerea de hrană pentru animale de companie, îngrășăminte organice, biodiesel, produse tehnice și alte aplicații industriale, cu respectarea cerințelor europene privind siguranța și trasabilitatea.

Economia circulară începe cu valorificarea integrală a materiei prime

În industria cărnii, numeroase subproduse reprezintă deja materii prime importante pentru alte sectoare economice. Grăsimile animale sunt utilizate la producerea biocombustibililor și a unor produse tehnice, iar oasele și țesuturile conjunctive constituie surse pentru obținerea gelatinei și colagenului, ingrediente utilizate în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică. În același timp, sângele poate fi valorificat, în condițiile prevăzute de legislația europeană, pentru obținerea unor ingrediente proteice destinate anumitor aplicații tehnice și furajere.

În sectorul lactatelor, zerul reprezintă unul dintre cele mai cunoscute exemple de valorificare a unui subprodus. Considerat în trecut un reziduu tehnologic rezultat în urma fabricării brânzeturilor, acesta este utilizat astăzi pentru obținerea concentratelor și izolatelor proteice din zer (WPC și WPI), a lactozei și a altor ingrediente destinate industriei alimentare, formulelor pentru sugari și produselor de nutriție specială.

Exemple de valorificare a subproduselor în economia circulară

Subprodus                                Exemple de valorificare

Zer                                             Concentrate proteice (WPC), izolate proteice (WPI), lactoză

Grăsimi animale                       Biodiesel, produse tehnice

Oase și țesut conjunctiv          Gelatină, colagen

Sânge                                         Ingrediente proteice pentru aplicații autorizate

Pene                                            Făină proteică și produse pe bază de keratină

Gunoi de grajd și dejecții           Biogaz și fertilizanți organici

Bioeconomia circulară devine o direcție strategică

Noile orientări elaborate în cadrul FAO LEAP Partnership evidențiază rolul zootehniei în dezvoltarea bioeconomiei circulare, prin utilizarea eficientă a biomasei și a subproduselor rezultate din producția animală. Potrivit FAO, transformarea acestor resurse în alimente, energie regenerabilă, fertilizanți organici și materii prime pentru industriile bio-based contribuie la reducerea consumului de resurse naturale și la îmbunătățirea sustenabilității întregului lanț agroalimentar.

Un rol important îl are și industria europeană de rendering, reprezentată de European Fat Processors and Renderers Association (EFPRA). Prin procese controlate de colectare și procesare, această industrie transformă subprodusele de origine animală în materii prime utilizate pentru producerea de energie, biocombustibili, ingrediente tehnice și alte aplicații industriale, contribuind atât la reducerea risipei, cât și la protejarea sănătății publice și a mediului.

O nouă perspectivă asupra eficienței industriale

Economia circulară schimbă modul în care industria privește materialele rezultate din procesare. Ceea ce în trecut reprezenta în principal un cost de eliminare poate deveni, prin investiții în tehnologie și prin respectarea legislației europene, o resursă economică cu valoare adăugată.

Pentru industria cărnii și a laptelui, valorificarea integrală a subproduselor este considerată una dintre direcțiile prin care pot fi îmbunătățite eficiența utilizării resurselor, performanța economică și sustenabilitatea. Într-un context în care competitivitatea depinde tot mai mult de utilizarea optimă a fiecărei resurse, economia circulară nu mai reprezintă doar un obiectiv de mediu, ci și un model de dezvoltare cu impact direct asupra profitabilității întregului lanț agroalimentar.

(Foto: AI GENERATED)