În această perioadă dificilă din punct de vedere economic, un cost redus al aprovizionării cu produse alimentare, precum și menținerea intactă a calității și siguranței alimentare poate face diferența dintre normalitate și criză sau dintre succes și faliment.

De aceea, un colectiv de specialiști de la Universitatea din Hohenheim a elaborat studiul cu titlul ”Strategies to improve quality and safety and reduce costs along the food supply chain”. Studiul a fost semnat de Matthias Stolze, Katja Bahrdt, Marie Reine Bteich, Nicolas Lampkin, Simona Naspetti, Phillipa Nicholas, Maria Elena Paladini și  Raffaele Zanoli.

Planificarea colaborativă

Lucrarea își propune să contribuie la o mai bună înțelegere a legăturii dintre performanța lanțului de aprovizionare și o posibilă îmbunătățire a performanței în ceea ce privește calitatea și siguranța alimentelor.

Prin urmare, lucrarea abordează întrebarea dacă nivelul de planificare colaborativă și relațiile strânse ale lanțului de aprovizionare ar putea contribui la îmbunătățirea calității și siguranței lanțurilor de aprovizionare.

Cele trei puncte slabe principale ale performanței lanțurilor europene de aprovizionare cu produse ecologice identificate sunt costurile ridicate de logistică și de transport, nivelul costurilor cu inputurile și cheltuielile reduse pentru cercetare și dezvoltare de produse.

Deși s-a constatat un nivel ridicat de colaborare pentru schimbul de informații, aproape că nu există nicio colaborare în ceea ce privește deciziile comune privind cantitatea optimă de comandă și cerințele de stoc, precum și pentru toate aspectele relevante pentru costuri ale lanțului de aprovizionare.

Deoarece potențialul de a beneficia de economie de scară la nivel de companie este adesea limitat în lanțurile de aprovizionare organice, se sugerează folosirea potențialulului de reducere a costurilor ale colaborării.

Mai multe provocări

Membrii lanțurilor alimentare se confruntă cu mai multe provocări în gestionarea și legarea profitabilității și a calității produselor lor (Zeithaml 2000). Configurațiile complexe ale lanțurilor alimentare și ale actorilor acestora complică asigurarea calității, pe de o parte, și alocarea echitabilă și eficientă a costurilor și a profiturilor către actorii lanțului de aprovizionare, pe de altă parte (King și Venturini 2005).

Petersen și colab. (2015) au descoperit că performanța lanțului de aprovizionare al unei companii este influențată pozitiv de planificarea colaborativă, gradul de încredere dintre cumpărători și furnizori având un impact asupra eficienței planificării colaborative.

Procesele de planificare colaborativă sunt conceptualizate ca relații comune cumpărător – furnizor, care necesită flux de informații bilateral între partenerii lanțului de aprovizionare. De aceea, se așteaptă ca planificarea eficientă în colaborare să îmbunătățească performanța lanțului de aprovizionare prin facilitarea deciziilor care reflectă o viziune amplă asupra lanțului de aprovizionare și iau în considerare interacțiunile dintre firmele din lanțul de aprovizionare.

Îmbunătățirile de performanță sunt de așteptat în special sub formă de rotații mai mari ale stocurilor, prețuri de achiziție reduse și/sau costuri totale reduse și o calitate mai bună a alimentelor. Rezultatele cercetării au fost efectuate ca parte a proiectului UE ”Îmbunătățirea calității și siguranței și reducerea costurilor în lanțurile europene de aprovizionare cu alimente și cu un consum redus”.

Îmbunătățirea performanței pe lanțul de aprovizionare

Pentru a obține cele mai corecte date, realizatorii studiului s-au concentrat pe întrebarea dacă planificarea colaborativă și relațiile strânse ale lanțului de aprovizionare ar putea ajuta la îmbunătățirea calității și siguranței lanțurilor de aprovizionare alimentare.

Studiind mai multe modele de aprovizionare, specialiștii au observat că, îtimp ce conceptul lui Porter despre lanțul valoric (Porter 1985) se concentrează în primul rând pe întreprindere, pentru acest studiu s-a adoptat conceptul de Supply Chain Management (SCM).

SCM este definită ca integrarea proceselor cheie de afaceri de la utilizatorul final până la furnizorii/retailerii originali care furnizează produse, servicii și informații care adaugă valoare clienților și altor părți interesate (Lambert și Cooper 2000).

În acțiunea sa, SCM vede o companie ca parte a unei rețele de furnizori și clienți. Astfel, deoarece deficiențele sistemelor alimentare de a furniza alimente de înaltă calitate și sigure sunt de natură sistemică, am fost interesați în primul rând să studiem sistemul, rețeaua și nodurile furnizorilor și clienților, mai degrabă decât să analizăm companiile individuale.

Într-o abordare de studiu de caz, au fost analizate șase lanțuri de aprovizionare diferite din opt țări europene: lapte (CH, UK), mere (DE, CH), carne de porc (UK, NL), ouă (DE, UK), grâu (HU, IT, FR) și roșii (IT, NL). Datele au fost colectate prin interviuri semi-structurate cu persoane care reprezintă toți actorii lanțului de aprovizionare implicați în lanțul de aprovizionare relevant (producători, ambalatori, procesatori, transportatori, comercianți, comercianți cu amănuntul).

Chestionarul a inclus o analiză SWOT structurată, o analiză parțială a lanțului valoric și o analiză a relațiilor lanțului de aprovizionare (Simatupang și Sridharan 2004, Roberts și Stimson 1997).

Rezultatele studiului

Analiza SWOT structurată, a arătat punctele forte ale lanțurilor de aprovizionare ecologice europene în ceea ce privește adoptarea procedurilor de trasabilitate, procedurile de feedback de la clienți, forța de muncă și competențele manageriale, precum și adoptarea unor sisteme suplimentare de management al calității.

Pe de altă parte, au fost identificate trei puncte slabe principale în performanța lanțurilor europene de aprovizionare cu produse ecologice: costuri ridicate de logistică și transport, niveluri ridicate ale costurilor cu inputurile și cheltuieli reduse pentru cercetare și dezvoltare de produse.

În timp ce costurile de intrare, logistică și transport sunt considerate a avea doar un impact scăzut asupra calității și siguranței alimentelor, situația este diferită în ceea ce privește cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea produselor.

Cheltuielile crescute pentru transport și depozitare a produselor oferă cel mai mare potențial de îmbunătățire a calității și siguranței în lanțurile de aprovizionare cu alimente. În plus, costurile de operare ridicate au fost menționate ca o slăbiciune cu un impact de înaltă calitate în lanțurile de aprovizionare cu grâu și mere, în timp ce s-a constatat un impact de calitate scăzut pentru lanțurile de aprovizionare cu lapte și carne de porc.

Reacția actorilor din lanț

Dar cum reacționează actorii lanțului de aprovizionare la această problemă declarată în ceea ce privește costurile de operare, de intrare și logistică? Colaborarea dintre actorii lanțului de aprovizionare este un mijloc dovedit de reducere a acestor costuri. Prin urmare, în analiza relațiilor lanțului de aprovizionare, s-a investigat nivelul de colaborare în ceea ce privește trei dimensiuni.

Deși s-a constatat un nivel ridicat de colaborare în ceea ce privește schimbul de informații în ceea ce privește prețurile, calendarele de livrare, calitatea produselor și siguranța produsului, lanțurile de aprovizionare chestionate au arătat un nivel foarte scăzut de colaborare în ceea ce privește alinierea stimulentelor și sincronizarea deciziilor.

Într-adevăr, nu există aproape nicio colaborare în ceea ce privește deciziile comune privind cantitatea optimă de comandă și cerințele de stoc, precum și pentru toate aspectele relevante pentru costuri ale lanțului de aprovizionare (analitică, trasabilitate, logistică, inventar).

În mod similar cu constatările din analiza SWOT structurată, colaborarea în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea de produse s-a dovedit a fi foarte scăzută. Ca urmare a costurilor mari de exploatare, care sunt una dintre cele mai importante puncte slabe ale lanțurilor de aprovizionare cu produse ecologice, și a nivelului scăzut de colaborare în ceea ce privește activitățile de reducere a costurilor, nivelul de satisfacție față de performanța financiară a lanțurilor de aprovizionare respective a fost cotat negativ față de perspectiva furnizorului.

Pe de altă parte, cel mai înalt grad de satisfacție a fost găsit pentru dimensiunea încrederii, care este o condiție necesară pentru o colaborare de succes.

Observații

Costurile operaționale care acoperă costurile de producție, stocare, logistică și distribuție acoperă aproximativ două treimi din prețul de vânzare al mărfurilor organice analizate în acest studiu și reprezintă una dintre cele mai relevante deficiențe financiare ale lanțurilor de aprovizionare cu produse din Europa.

Pe de altă parte, studiul a arătat că o colaborare între membrii lanțului de aprovizionare în scopul reducerii costurilor este slab dezvoltată. Astfel, lanțurile europene de aprovizionare cu produse ecologice analizate profită puțin de această importantă strategie de reducere a costurilor.

Cu toate acestea, actorii lanțului de aprovizionare intervievați nu au recunoscut că toate categoriile de costuri cu performanțe slabe au un impact asupra calității și siguranței produselor din lanțul de aprovizionare. Majoritatea persoanelor intervievate au declarat că, în sine, calitatea produsului nu este o problemă de îmbunătățire.

Cu toate acestea, presiunea asupra costurilor de exploatare limitează marja de manevră pentru investițiile în cercetarea și dezvoltarea produselor, care, la rândul lor, sunt foarte relevante pentru calitatea produsului. Investiția în dezvoltarea de produse pentru îmbunătățirea calității este una dintre problemele cheie pentru a rămâne competitiv și pentru a menține cota de piață.

În plus, presiunile economice asupra lanțurilor de aprovizionare nu derivă doar din creșterea costurilor, ci și din cauza scăderii marjelor ca urmare a concurenței pe piață și/sau scăderii vânzărilor.

Ca urmare, nu e de mirare că actorii lanțului de aprovizionare consideră că un ciclu/tendință economică negativă este unul dintre cele mai relevante riscuri pentru calitate și siguranță în lanțurile de aprovizionare cu produse organice.

Un set de strategii

Din analiza  efectuată se poate sugera următorul set de strategii pentru a îmbunătăți performanța lanțurilor de aprovizionare cu produse alimentare:

• Ponderea din cifra de afaceri totală a alimentelor în UE este de aproximativ 18% (Hamm și Gronefeld 2004). Pe această piață, potențialul de a beneficia de economie de scară la nivel individual de companie este adesea limitat. Prin urmare, o strategie cheie pentru companiile de pe piața alimentelor ar trebui să fie utilizarea potențialului de reducere a costurilor asociat cu o colaborare îmbunătățită.  

• Dezvoltarea de produse în colaborare este o problemă delicată care trebuie să se bazeze pe un nivel ridicat de încredere și pe o perspectivă pe termen lung în parteneriat. Conform sondajului efectuat de realizatorii studiului, totuși, acesta din urmă se găsește numai în lanțurile de aprovizionare cu lapte și mere, în timp ce în lanțurile de aprovizionare cu grâu, roșii și carne de porc, perspectiva pe termen lung a parteneriatelor a fost clasată negativ. Prin urmare, parteneriatele strategice sunt deosebit de relevante pentru aceste lanțuri de aprovizionare.

• Conform lui Petersen (2005), actorii lanțului de aprovizionare ar trebui să recunoască diferența dintre furnizorii cu adevărat strategici și alți furnizori. Planificarea colaborativă și încrederea ar trebui îmbunătățite în continuare, în special cu partenerii strategici. În aceste parteneriate, nivelul de schimb de informații și de luare a deciziilor în comun trebuie îmbunătățit.

• În aceste parteneriate strategice, membrii lanțului de aprovizionare ar trebui să stabilească pași de acțiune pentru a atinge nivelurile de performanță vizate. Pentru lanțurile de aprovizionare analizate, acest lucru se aplică în special planificării stocurilor, logisticii și dezvoltării produselor.