Castigator al Premiului Canal+, la Festivalul de la Montpellier, filmul Vaca finlandeza de Gheorghe Preda, desi clasic ca naratiune si mizanscena, este considerat binevenit in programul BIEFF printr-o problematica extrem de actuala si controversata.

Inspirat de Guillermo Vargas, un artist care a expus in 2008, la Bienala Centroamericana, o lucrare foarte originala (un caine care a fost lasat sa moara de foame), filmul urmareste povestea unui fermier care vinde o vaca unui muzeu de arta contemporana, nestiind ca expunerea acesteia intr-un muzeu ii va cauza schimbari radicale in viata. Pornind de la intrebarea: este normal ca un artist sa lase un animal sa moara de dragul artei?, Vaca finlandeza va naste cu siguranta dezbateri pasionate. De altfel autoprezentarea vacii Cecilia, pe propria (?) pagina a unei retele de socializare, spune tot: Sunt Cecilia, o vaca de rasa Holstein si am crescut la ferma Carmolimp din Ucea de Jos Judetul Brasov. Aici m-a gasit Gheorghe Preda, regizor de film, intr-una din prospectiile lui, care pareau ca nu se mai termina. M-a ales din prima pentru rolul principal intr-un film numit Vaca finlandeza. Filmul este de scurt metraj si e prima parte dintr-un proiect care mai cuprinde 3 filme scurte despre animale. Nu m-a deranjat faptul ca el habar nu avea ca nu exista o rasa de vaci finlandeza. (…) Am inteles din discutiile lui cu patronul fermei si cu medicul veterinar care ma ingrijea la ferma unde am crescut, ca urma sa joc rolul unei vaci lasata sa moara de foame intr-un muzeu de arta contemporana. Am filmat o zi in studiourile Media Pro din Buftea. Aici am fost pusa sub un candelabru urias (era forma lui de arta, na) si din cand in cand, avem crize de panica. Am cam facut foamea in ziua aia, pentru ca regizorul voia ca eu sa mananc fan din mana actorului care juca rolul fermierului. Fermierul din film ma hranea astfel pe ascuns. Toti erau foarte amabili cu mine si din cand in cand ma mangaiau pe cap, ceea ce pe mine ma calca pe nervi. Dupa ziua aia de filmare am fost carata la o ferma la Rasnov unde am mai filmat inca 3 zile. (…) Toate s-au terminat cu bine, regizorul a fost multumit, iar eu m-am intors la Carmolimp unde am crescut si unde am auzit niste discutii dintre patron si medicul veterinar, ca vor sa ma duca la abator. Atunci m-am gandit sa va cer prietenia, poate voi mai juca in vreun film, inainte de a ajunge pe masa voastra