Vacile de lapte au nevoi nutriționale specifice pentru a menține o producție optimă de lapte și o stare de sănătate adecvată.

Când animalele sunt afectate de diverse boli, hrana trebuie ajustată pentru a sprijini recuperarea, a reduce stresul metabolic și a preveni complicațiile.

Gestionarea corectă a alimentației în aceste condiții este esențială pentru bunăstarea animalelor și pentru sustenabilitatea economică a fermei.

1. Hrănirea vacilor afectate de cetoză

Cetoza este o afecțiune metabolică frecventă în perioada post-partum, cauzată de un deficit energetic sever. Vacile afectate ard rezervele de grăsime pentru energie, ceea ce duce la acumularea de corpi cetonici în sânge.

Strategii nutriționale:

• Creșterea aportului de energie prin furaje de calitate superioară, inclusiv cereale și grăsimi protejate.
• Administrarea de propilen glicol pentru a reduce formarea corpurilor cetonici.
• Asigurarea unei cantități adecvate de proteine pentru susținerea metabolismului hepatic.
• Evitarea furajelor bogate în fibre greu digerabile, care pot reduce consumul de energie.

2. Hrănirea vacilor cu acidoză ruminală

Acidoza ruminală apare când pH-ul rumenului scade sub nivelul optim, cauzând disfuncții digestive severe.

Strategii nutriționale:

• Reducerea cantității de cereale și furaje bogate în amidon, care fermentează rapid.
• Creșterea cantității de fibre de calitate pentru a stimula rumegatul și producerea de salivă, care ajută la tamponarea acidității.
• Administrarea de bicarbonat de sodiu pentru a echilibra pH-ul ruminal.
• Introducerea treptată a schimbărilor în dietă pentru a permite adaptarea florei ruminale.

3. Hrănirea vacilor cu mastită

Mastita este o inflamație a ugerului cauzată de infecții bacteriene, care afectează producția și calitatea laptelui.

Strategii nutriționale:

• Asigurarea unui aport crescut de vitamina E și seleniu pentru a susține sistemul imunitar.
• Creșterea consumului de acizi grași omega-3, care au efect antiinflamator.
• Administrarea de probiotice și prebiotice pentru a încuraja o microfloră intestinală sănătoasă.
• Menținerea unui echilibru corect între energie și proteine pentru a evita stresul metabolic suplimentar.

4. Hrănirea vacilor afectate de hipocalcemie (febră de lapte)

Hipocalcemia apare de obicei în perioada peripartum, când vacile nu pot mobiliza suficient calciu din oase pentru a susține producția de lapte.

Strategii nutriționale:

• Reducerea consumului de calciu înainte de fătare pentru a stimula mecanismele de mobilizare a calciului din oase.
• Administrarea de suplimente de calciu oral sau injectabil imediat după fătare.
• Menținerea unui echilibru adecvat în minerale, cu un raport optim între calciu, fosfor și magneziu.
• Evitarea furajelor bogate în potasiu, care pot interfera cu metabolismul calciului.

5. Hrănirea vacilor afectate de tulburări digestive (indigestie, meteorism)

Problemele digestive pot afecta capacitatea de absorbție a nutrienților și pot reduce performanțele de producție.

Strategii nutriționale:

• Oferirea de furaje fibroase de calitate pentru a menține activitatea ruminală normală.
• Administrarea de drojdii vii și probiotice pentru a stabiliza flora ruminală.
• Evitarea schimbărilor bruște în dietă, care pot perturba digestia.
• Creșterea aportului de vitamine din complexul B pentru a susține metabolismul energetic.

Gestionarea nutriției

Gestionarea corectă a nutriției vacilor de lapte în condiții de boală este esențială pentru recuperarea rapidă și menținerea producției de lapte. O dietă bine echilibrată, adaptată fiecărei afecțiuni, poate reduce impactul bolilor asupra animalelor și poate crește eficiența generală a fermei.

Prin colaborarea cu specialiștii veterinari și nutriționiști, fermierii pot asigura o alimentație optimă și pot preveni complicațiile asociate bolilor metabolice și infecțioase.

Fermierii din sectorul lactatelor recunosc și înțeleg că au un rol esențial în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) generate de efectivele lor. Ei sunt conștienți că pot implementa o serie de măsuri, de la practici de reproducere și management mai inteligente până la utilizarea instrumentelor de inteligență artificială (IA), pentru a contribui la reducerea producției de gaze cu efect de seră provenite de la animale.

Pe măsură ce știința avansează și apar noi cercetări, fermierii sunt dispuși să îmbrățișeze aceste cunoștințe și să le aplice în fermele lor. Ajustarea hranei, atât sub formă de concentrate, cât și de iarbă, poate ajuta la reducerea cantităților totale de gaze produse de vaci. Diverse proiecte de cercetare au studiat modul în care reducerea conținutului de proteine din dieta unei vaci afectează volumul de metan produs.

Studiile arată că vacile pot fi hrănite cu aproximativ 10% mai puține proteine fără a afecta negativ sănătatea sau producția de lapte. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin reducerea conținutului de proteine din concentratele pe care le consumă vacile și creșterea cantității de siloz de porumb administrat.

Cercetările efectuate la Universitatea și Institutul de Cercetare Wageningen din Țările de Jos au analizat furajele din dietă și au măsurat metanul produs în camere speciale de respirație.

Aceste studii au constatat că este mai benefic să se hrănească vacile cu siloz de iarbă obținut din iarbă mai scurtă și mai fragedă decât cu iarbă cosită într-o etapă ulterioară de creștere.

Recoltarea ierbii în etapele ulterioare de creștere produce un siloz mai fibros și mai dificil de digerat. Hrănirea cu iarbă tânără sau siloz de iarbă tânără a dus la reducerea emisiilor de metan cu până la 30%. Pe de altă parte, iarba tânără conține mult azot, așa că este important să se reducă conținutul de azot din restul dietei vacilor dacă se adoptă această abordare.

Hrănirea cu mai mult siloz de porumb s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune metode de reducere a nivelurilor de metan și amoniac produse de vaci.

Deoarece silozul de porumb are un conținut scăzut de proteine, acesta furnizează amidon care trece parțial prin rumen, producând mai puțin metan, în timp ce este transformat în glucoză în intestinul subțire, furnizând energie vacii. Acest proces îmbunătățește utilizarea azotului în organismul vacii, astfel încât mai puțin azot ajunge în urină.

Reproducere inteligentă

Există un consens general că vacile mai mici produc în mod natural mai puțin metan, posibil datorită diferențelor în comunitățile microbiene din sistemele lor digestive. Cercetările de la Școala de Medicină Veterinară a Universității din Pennsylvania, SUA, au identificat diferențe cheie între vacile care emit în mod natural mai puțin metan decât media.

Oamenii de știință au descoperit că diferențele în emisiile de metan au fost însoțite de diferențe în populațiile microbiene, precum și în căile lor de fermentație.

Cercetătorii au declarat: "Emitatorii de metan scăzut sunt vaci mai eficiente. Formarea metanului este un proces ineficient din punct de vedere energetic, așa că reducerea producției de metan redă acea energie vacii pentru a fi utilizată în activități metabolice, inclusiv creșterea ratei de creștere și producția de lapte."

Scopul echipei a fost să reproducă animale care emit în mod natural mai puțin metan. Vacile variază în mod natural în ceea ce privește cantitatea de metan pe care o emit, iar studiile anterioare au sugerat că această variație este parțial ereditară.

Oamenii de știință au identificat mai întâi 5 vaci cu emisii scăzute de metan și 5 vaci cu emisii ridicate de metan dintr-o turmă de 130 de vaci Holstein lactante găzduite la Penn State.

Apoi au încercat să caracterizeze diferențele dintre aceste emitatoare scăzute și ridicate pe baza geneticii lor, producției de lapte, fermentației ruminale și microbiomelor ruminale.

În medie, emitatorii de metan scăzut au produs aproximativ cu 22% mai puțin metan decât emitatorii de metan ridicat, corespunzând la 126 kg de metan pe an pe vacă, în loc de 160 kg pe an.

În general, nu a existat nicio diferență între emitatorii de metan scăzut și cei de metan ridicat în ceea ce privește consumul de hrană, cantitatea de lapte produsă sau compoziția laptelui, deși emitatorii de metan scăzut au digerat mai puțin din hrana pe care au consumat-o.

Cu toate acestea, au existat diferențe majore în microbii ruminali și în tiparele de fermentație ale vacilor cu emisii scăzute și ridicate de metan, deoarece metanul este produs prin fermentație microbiană. Vacile cu emisii scăzute de metan găzduiau mai puține tipuri. (Foto: Freepik)