Cand vine vorba de cresterea vitelor, fermierii romani se orienteaza de cele mai multe ori catre vacile pentru lapte, decat catre cele de carne. Specificul pietei romanesti, dominata in proportie de peste 80% de fermele mici, de subzistenta, care au intre 1 si 3 capete, face mai dificila valorificarea animalelor de carne. Pe de alta parte, si productia de lapte se afla in tara noastra pe un trend descrescator, la fel ca efectivul de bovine. Datele Institutului National de Statistica arata ca in ultimii sase ani, efectivul romanesc de bovine s-a diminuat cu 400.000 de capete, ajungand la aproximativ 1,3 milioane. In fabricile de procesare si ambalare a laptelui au ajuns, anul trecut, 1,2 miliarde de tone, pentru o capacitate totala de prelucrare si ambalare de 2,3 miliarde de tone.

Un raspuns sumar pentru acest deficit am putea gasi in pretul laptelui ca materie prima pe care il primesc producatorii. Acestia primesc pentru un litru de lapte aproximativ un leu, in vreme de cumparatorul individual plateste peste 4 lei pe cutia de lapte de un litru. Un raspuns mai complex cuprinde si neconcordanta laptelui obtinut de producatorii romani cu normele europene de igiena, lucru care influenteaza in scadere pretul laptelui. Argumentul care ne intoarce la fermele de subzistenta, specifice tarii noastre: cu atat de multe ferme mici, s-a simtit nevoia infiintarii asa-numitelor puncte de colectare, unde amestecarea materiei prime de la mai multi producatori are un impact negativ asupra conformitatii laptelui, respectiv asupra pretului. Business cu reconversie O posibila solutie la aceasta problema ar fi convertirea fermei de vaci de lapte in ferme de bovine de carne, avand in minte ca o potentiala piata de desfacere este reprezentata de export. Daca luam in considerare pretul laptelui, e mai avantajos sa ai o ferma de bovine de carne, ne explica Enache Teodor, inginer zootehnist intr-o ferma de bovine. Iustin Paraschiv, proprietarul mai multor afaceri din industria agricola, are argumente similare. Managementul unei ferme de vaci de lapte este mult mai dificil decat cel al unei ferme de bovine de carne. Instabilitatea pretului laptelui fata de stabilitatea pretului carnii face, de asemenea, diferenta intre cele doua businessuri, a explicat Paraschiv pentru revista Fabrica de carne. Antreprenorul, care opereaza afaceri pe verticala, respectiv ferme de vegetale, de bovine, unitate de sacrificare, companie de import si distributie de carne, pe langa businessuri in alte domenii, isi propune sa-i sprijine pe fermierii romani sa faca o astfel de conversie, dinspre o ferma cu vaci de lapte spre una cu vaci de carne. Astfel, omul de afaceri targeteaza fermele din zona Buzau, Prahova, Ialomita, Vrancea si Braila. Suntem dispusi sa-i ajutam financiar pe micii fermieri, mai mult, sa le garantam acestora contractual ca vom lua viteii de la ei, declara la finalul anului trecut Iustin Paraschiv. Acesta spune insa ca fermierul roman nu e pregatit mental sa imbratiseze ideea unei ferme de vite de carne. Micul fermier roman nu a facut inca conversia simbolica de la ideea cresterii vitelor pentru lapte, la cresterea vitelor pentru carne. Purtam discutii intense cu microfermierii care sa faca aceasta trecere absolut necesara pentru supravietuirea microclimatului lor. Nu vrem ca acestia sa fie nevoiti de climatul economic sa faca acest pas, vrem ca ei sa fie cu un pas inaintea situatiei economice. Anul acesta este unul foarte important pentru reconversie. Cine face pasul acum va fi fericit in urmatorii ani, a mai explicat omul de afaceri. Cati a reusit sa convinga sa faca trecerea catre un nou tip de business, la jumatate de an de la setarea obiectivului? Putini. Insa numarul nu este deocamdata semnificativ. Din pacate acestia nu sunt sunt organizati, astfel trebuie sa ducem o dubla negociere. Speram insa sa-i facem sa vada beneficiile acestei conversii, mai spune Paraschiv. Carnea de vita Antreprenorul are in fata o sarcina dificila, mai ales ca in Romania carnea de vita nu este printre cele mai consumate. Un studiu publicat anul trecut de revista Progresiv arata ca, cel putin cand vine vorba de carne proaspata, romanii arunca intai un ochi catre cea de pui si de porc. Astfel, intrebati ce tipuri de carne proaspata au consumat personal in ultimele 12 luni (2009-2010- n.r.), 96% dintre romani au mentionat carnea proaspata de pasare, 84% sunt consumatori de carne de porc, 75% au consumat carne de peste, iar 56% au optat pentru carnea de vita. Dintre cei intervievati, 2% nu au consumat niciun fel de carne proaspata. Comportamentul de consum prezinta caracteristici specifice in functie de segmentarile pe anumite criterii demografice. Astfel, barbatii prefera mai ales carnea de porc, carnea de vita si carnea de oaie, in timp ce femeile prefera in special carnea de pui si carnea de peste. Categoriile care consuma carne de vita semnificativ mai mult decat media per esantion sunt barbatii, cei din regiunea Nord-Est si Bucuresti, cei din mediul urban, cei cu venituri peste 2.000 lei pe gospodarie si cei cu studii superioare, releva datele publicate de revista Progresiv. Carnea de vita este, in alimentatie, o sursa buna de minerale, continand iod, magneziu, zinc, cobalt, nichel, crom, molibden, fluor, vanadiu etc. Prezenta acestor minerale depinde insa de pajistile unde pasc vitele, dar si de hrana administrata acestora. Carnea de vita ofera consumatorului majoritatea substantelor nutritive necesare. Schimbari in ferme Daca ne gandim ca ferma de vaci de lapte are o modalitate de management diferita de aceea a fermei de vite de carne, nu putem sa nu ne intrebam care sunt diferentele intre cele doua tipuri de exploatare. Cele doua tipuri de ferme au costuri similare. Nu se valorifica bovina mama, ci vitelul. Materialul genetic se importa atat in cazul vitelor de carne, cat si in cazul vitelor de lapte, ne explica ing. Zootehnist Enache Teodor, precizand ca, in Romania, in fermele de vite de lapte cea mai raspandita rasa este Holstein, cunoscuta pentru productia ridicata de lapte. In formarea acestei rase s-au urmarit, pe langa productivitate, adaptarea la mulsul mecanic si formarea unei rase care sa nu solicite anumite conditii speciale de intretinere si care sa aiba un grad ridicat de adaptabilitate la conditiile de mediu. Tehnologia de crestere a vacilor de carne nu impune probleme specifice celor implicati in cresterea bovinelor. Specialistii spun ca vacile de carne nu sunt animale de stat in grajd, ci unele care trebuie duse la pasunat. In sistem extensiv, vitele sunt tinute pe pasune tot timpul anului. Grajduri in astfel de ferme se construiesc pentru fatarile din timpul iernii si pentru cazarea tineretului. In acest caz, grajdurile pot fi amplasate direct pe pajiste. Pasunatul este foarte bine controlat, cu garduri electrice. Animalele se muta de pe o parcela pe alta atunci cand inaltimea vegetatiei scade la 10 cm. Aceasta mutare trebuie sa aiba loc o data la 10-15 zile. In sezonul cald, pentru a preveni degradarea pasunii, animalele se muta chiar si de doua ori pe zi de pe o parcela pe alta. Adaparea se asigura printr-un lac sau un iaz. In astfel de ferme, femelele sunt tinute in jur de 12 ani, pentru fatare, iar viteii sunt crescuti intensiv, pentru a fi dati la abator. Mulgerea bovinelor nu este profitabila, laptele lor fiind consumat exclusiv de vitei. Specialistii recomanda valorificarea unui vitel la o greutate de aproximativ 800 de kilograme. Rase Aberdeen Angus este cea mai populara rasa de carne din insulele britanice si din lume. Este usor de ingrijit, un considerent economic important avand in vedere numarul redus de brate de munca din majoritatea fermelor. Avantajele includ ecornarea (absenta coarnelor) - care face fatarea mai usoara, o buna capacitate de productie, si longevitatea. De asemenea, rasa se preteaza bine la pasunat, realizandu-se astfel o productie de carne de bovina de cea mai buna calitate pe cale naturala, cu un minim de nutreturi concentrate. Viteii rezultanti din incrucisari cu rasa Aberdeen-Angus cresc repede si eficient, obtinandu-se carcase de marime medie, cu greutatea in jur de 280-320 kg. Rasa Aberden-Angus este ideala pentru sistemele de productie mai extensiva din regiunile de ses. Piemontese este cea mai apreciata rasa italiana de carne. Animalele sunt de talie medie. Are o culoare alba cu zone gri pe spate si pe coapse. Botul, limba si cerul gurii sunt de culoare neagra. Gatul este musculos, iar trunchiul este cilindric si bine dezvoltat. Carnea este de calitate optima. De origine franceza, rasa Limousine este recunoscuta gratie unei atente selectii care a facut-o una dintre rasele cele mai specializate, carnea fiind de o calitate exceptionala. Laptele vacii Limousine are un bogat continut de grasime, ceea ce face ca viteii sa fie bine ponderati, la 6-7 luni acestia ajung la 250 de kilograme. Culoarea rasei este rosu aprins. Limousine este o rasa a carei crestere este de preferat sa se faca in zone colinare, cu altitudini de pana la 300-400 de metri, in zone cu pasunat. La maturitate, talia taurilor este cuprinsa intre 140-155 cm, la tauri, 135-150 la vaca. Greutatea la maturitate este de 1100-1250 kg la taur, 700-900 kg la vaca. Blue Bega este un animal puternic, cu corpul alungit, cu o musculatura pronuntata si picioare puternice. Culoarea pielii poate sa fie neagra, albastra, alba sau orice combinatie dintre aceste culori. Perioada de gestatie dureaza aproximativ 285 de zile pentru fatul mascul si 281 de zile pentru femela. Greutatea la care ajunge un taur la maturitate este de 1100-1250 de kg cu o inaltime intre 145-150 cm. Femela ajunge pana la 850- 900 de kg si o inaltime de 140 cm. Ce se intampla in Europa La nivel european, din cauza diminuarii pretului laptelui, cirezile de vaci de lapte au inregistrat in 2010 o scadere de 1,8% fata de 2009. Supraproductia de vaci de lapte s-a reflectat in pret. Cirezile de vaci de carne, pe de alta parte, au inregistrat o scadere de numai 0,4%. Preturile la carcase sunt sustinute de livrarile limitate de carne de vita din Brazilia, dar si de oportunitatile de export pentru acest produs in tari ca Elvetia si Rusia. In plus, exporturile de bovine au fost revizuite in crestere pe masura ce exporturile catre principalele destinatii din Africa de Nord s-au redresat dupa ce fusesera limitate de restrictiile comerciale cauzate de boala limbii albastre.