Producția de lapte praf reprezintă o soluție strategică pentru valorificarea surplusului de lapte crud și stabilizarea pieței în perioade de fluctuație a cererii. În România, capacitatea de procesare a laptelui praf este încă limitată, fiind concentrată în câteva unități mari, iar datele MADR arată că în 2024 producția internă a acoperit doar 45% din necesarul pieței interne.

Laptele praf integral și cel degresat trebuie să respecte cerințele din Codex Alimentarius și Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv un conținut minim de proteină de 34% pentru cel degresat. Din punct de vedere tehnologic, uscarea prin pulverizare (spray drying) este metoda predominantă, asigurând păstrarea valorii nutritive, dar implică un consum energetic ridicat. Studiile realizate de International Dairy Federation (IDF) indică faptul că optimizarea parametrilor de uscare și recuperarea energiei termice pot reduce costurile cu până la 18%. Pe piața externă, cererea pentru lapte praf românesc este în creștere, în special în Orientul Mijlociu și Asia, datorită profilului său nutritiv și standardelor UE.

Cu toate acestea, competitivitatea este afectată de costurile de producție mai ridicate față de marii producători globali și de lipsa unor programe de export bine coordonate. Dezvoltarea capacităților interne și investițiile în tehnologii eficiente energetic pot transforma laptele praf într-un produs strategic pentru industria lactatelor din România.

(Foto: Freepik)