Acum, când se discută intens despre propunerea MADR de a se impune o nouă Lege a Laptelui, am primit ”Raportul special al Curții de Conturi Europene referitor la siguranța alimentară-Pericolele chimice din hrana noastră: politica UE în materie de siguranță alimentară ne protejează, dar se confruntă cu provocări ”, document dat publicității în data de 15 ianuarie 2019.   De o deosebită importanță, atât pentru siguranța alimentară a consumatorilor din Uniunea Europeană, dar și în perspectiva deschiderii granițelor UE pentru importuri masive de produse agricole și alimentare din țări terțe, în baza Acordurilor de liber-schimb cu alte zone ale lumii, potrivit principiilor globalizării, Raportul devine și mai important când, citindu-l, vedem că anulează, practic, orice prevedere inclusă în propunerea MADR, referitoare la Legea Laptelui, propunere care devine inutilă, din punct de vedere practic și comercial.   Aceasta, mai ales în condițiile în care, iată, Guvernul României, aflat la conducerea Consiliului Uniunii Europene, și-a declarat de la tribuna Parlamentului European, prin Primul Ministru al României, doamna Viorica Dăncilă, intenția de a consolida ”o puternică piață unică”.   Din această perspectivă, considerăm mai mult decât necesară reluarea dialogului dintre, pe de o parte, fermierii producători de lapte și procesatorii de lapte din România și, pe de altă parte, reprezentanții Ministerului Agiculturii, cu scopul de a debloca situația, de a nu mai impune noi bariere legislative unui lanț de afaceri care, de bine de rău, funcționează eficient pe baza reglementărilor naționale și, mai ales, europene, care prevalează. Iată, așadar, extrasele cele mai relevante din Raport (Subtitlurile ne aparțin):   Modelul UE este bine fundamentat   (…)”Siguranța alimentară este o prioritate majoră pentru UE, afectează toți cetățenii și se află în strânsă legătură cu politicile comerciale. Politica UE în materie de siguranță alimentară vizează garantarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și a sănătății umane și urmărește să protejeze cetățenii UE împotriva a trei tipuri de pericole care pot fi prezente în produsele alimentare: pericole fizice, pericole biologice și pericole chimice.   Auditul Curții s-a concentrat pe pericolele chimice, întrebarea de audit fiind următoarea: „Modelul UE în materie de siguranță alimentară este bine fundamentat și implementat astfel încât să protejeze produsele consumate în UE de pericolele chimice?”   Curtea a constatat că modelul este bine fundamentat și se bucură de respect la nivel mondial. În același timp, potrivit constatărilor Curții, modelul este în prezent sub presiune, întrucât Comisia și statele membre nu au capacitatea de a-l implementa în totalitate.   În ceea ce privește substanțele chimice, modelul UE în materie de siguranță alimentară este considerat a fi o referință la nivel mondial și, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cetățenii europeni beneficiază de unul dintre cele mai ridicate niveluri de asigurare din lume cu privire la siguranța hranei pe care o consumă. Forța acestui model se bazează pe:   (a) structura sa de guvernanță, în care responsabilitățile sunt împărțite între agenții descentralizate ale UE și Comisia Europeană: acest lucru permite separarea evaluării riscurilor de gestiunea riscurilor; (b) obiectivul său de a evalua siguranța substanțelor chimice înainte ca acestea să fie utilizate în lanțul alimentar; și (c) alocarea clară a responsabilităților între sectorul privat și autoritățile publice de control.   Pe lângă aceasta, pentru a garanta faptul că produsele alimentare importate în UE respectă aceleași standarde înalte de siguranță, UE solicită țărilor terțe să respecte standardele sale.   Controalele din unele state membre sunt prea frecvente și dificile   Curtea a identificat însă o serie de provocări cu care modelul se confruntă în prezent la nivelul implementării sale. În special, s-au constatat următoarele: (a) Cadrul juridic al UE care reglementează substanțele chimice din produsele alimentare, hrana pentru animale, plante și animale vii este în continuare în lucru și nu a atins încă nivelul de implementare preconizat de legislația UE în domeniul alimentar.   În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”), care asigură consultanță științifică pentru a sta la baza procesului de elaborare a legislației, a normelor și a politicilor europene, înregistrează întârzieri în activitățile sale, inclusiv în ceea ce privește substanțele chimice. Această situație afectează funcționarea corespunzătoare a unor componente ale sistemului, precum și sustenabilitatea modelului în ansamblu. Pe lângă aceasta, controalele desfășurate de organisme publice nu pot reprezenta decât o mică parte din totalul controalelor efectuate.   Curtea a constatat că unele state membre controlează mai frecvent anumite grupuri de substanțe chimice, iar cadrul juridic este atât de vast încât autoritățile publice estimează că este dificil pentru ele să se achite singure de toate responsabilitățile care le revin.   Cea mai bună soluție pentru ca modelul UE să rămână credibil este completarea sistemelor de control public cu sisteme de control din sectorul privat. Or, sinergiile dintre sistemul de control public și cel privat abia au început să fie analizate.   Comisia a identificat posibilități de  consolidare și uniformizare a procedurilor   Obiectivul UE este de a garanta că produsele alimentare importate respectă standardele ridicate de siguranță europene. În prezent, UE limitează utilizarea pesticidelor pe baza unor criterii de periculozitate. Este însă posibil ca reziduuri provenite de la astfel de pesticide să fie tolerate în produse importate în UE în cazul în care o analiză a riscurilor a arătat că nu există niciun risc pentru consumatori.   Sistemul de control prezintă limitări, statele membre întâmpinând dificultăți în a determina natura măsurilor coercitive care trebuie luate în cazuri de neconformitate. Mai mult, Comisia a identificat posibilități de consolidare a procedurilor sale de monitorizare și de asigurare a respectării legislației în domeniul alimentar.   Consolidarea procedurilor naționale, în concordanță cu legislația UE   Pe baza acestor constatări, Curtea încurajează Comisia să continue să dezvolte cadrul juridic într-un mod care să mențină protecția cetățenilor împotriva pericolelor chimice și formulează trei recomandări. Comisia ar trebui:   -(a) ca parte a exercițiului REFIT (Programul privind o reglementare adecvată și funcțională) care se desfășoară în prezent cu privire la cadrul juridic aplicabil în domeniul produselor alimentare, al hranei pentru animale, al animalelor vii și al plantelor, să evalueze schimbările care ar putea fi aduse legislației care reglementează pericolele chimice, ținând seama de capacitatea de a aplica această legislație în mod uniform. Comisia ar trebui să se sprijine pe activitatea deja inițiată pentru a încuraja complementaritatea, identificând calea de urmat, astfel încât autoritățile publice din statele membre să se poată baza într-o mai mare măsură, în cazul în care acest lucru este justificat, pe controalele efectuate de sectorul privat, cu scopul de a îmbunătăți coordonarea și eficiența controalelor, precum și sustenabilitatea modelului de siguranță alimentară al UE;(b) în ceea ce privește reziduurile de pesticide în produsele alimentare, Comisia ar trebui să explice care sunt măsurile pe care le va lua pentru a păstra același nivel de asigurare atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele importate, menținând în același timp conformitatea cu normele OMC;(c) Comisia ar trebui să furnizeze statelor membre orientări suplimentare cu privire la aplicarea măsurilor coercitive. De asemenea, Comisia ar trebui să pună în practică posibilitățile pe care le-a identificat în ceea ce privește consolidarea procedurilor sale de monitorizare a conformității cu normele alimentare ale UE. Riscurile pentru sănătate asociate pericolelor chimice din alimente   Efectele produselor alimentare care conțin niveluri toxice de substanțe chimice sunt dificil de cuantificat. Studiile realizate pe tema bolilor cu transmitere prin alimente conțin adesea mai puține cifre cu privire la decesele sau bolile provocate de pericolele chimice11 decât cu privire la cele antrenate de toxiinfecții alimentare. O explicație în acest sens poate fi aceea că, în cazul a numeroase pericole chimice, vătămările cauzate de acestea devin vizibile numai pe termen lung, în unele cazuri fiind rezultatul interacțiunii acestor pericole și al efectului lor cumulativ asupra corpului uman.   Reclamațiile spontane cu privire la un anumit produs de pe piață care depășește limitele de toxicitate sunt, prin urmare, relativ rare. Sistemul de control operat de autoritățile publice are un rol esențial în protejarea consumatorilor împotriva riscurilor potențiale.   Substanțele chimice prezente în alimente, inclusiv cele care apar în mod natural, pot acționa ca perturbatori endocrini, iar antibioticele utilizate în tratamentul animalelor pot crește rezistența la antimicrobiene. Anexa II conține exemple de riscuri de sănătate non-neglijabile asociate cu substanțe chimice prezente în produsele alimentare.   Atunci când cetățenii au fost întrebați despre un număr limitat de probleme legate de produsele alimentare, a reieșit că problema cea mai preocupantă pentru ei era utilizarea de pesticide, de antibiotice și de aditivi în producția alimentară. Un studiu recent comandat de EFSA a constatat că 86 % dintre respondenți erau foarte îngrijorați sau destul de îngrijorați de utilizarea unor astfel de substanțe în producția de alimente.   De ce sunt prezente în alimente pericole chimice?   Produsele alimentare pot fi expuse la niveluri toxice de substanțe chimice pe mai multe căi, printre care se numără practicile agricole, procesele industriale, depozitarea necorespunzătoare, contaminările cauzate de mediu și toxinele naturale. Pericolele chimice pot apărea în orice etapă a lanțului alimentar.   Pe lângă obligația care le este impusă prin legislație, operatorii din sectorul alimentar au tot interesul, atât din motive economice, cât și din motive legate de reputație, să se asigure că produsele alimentare pe care le vând sunt sigure. Substanțele chimice, cum ar fi dezinfectanții și conservanții, îi pot ajuta în acest sens. Operatorii din sectorul alimentar au, de asemenea, interese economice care îi pot determina să utilizeze substanțe chimice, de exemplu, pentru a reduce costurile sau pentru a oferi produse, texturi sau gusturi noi.   Substanțele chimice care fac obiectul legislației alimentare a UE reprezintă doar o parte din numărul total de substanțe chimice de pe piață. Proporția exactă nu este cunoscută. Majoritatea substanțelor chimice utilizate în produsele alimentare trebuie să facă obiectul unor proceduri de autorizare prealabilă introducerii pe piață, cu scopul de a se asigura conformitatea cu cerințele legislației UE în domeniul alimentar, inclusiv cu cele în materie de siguranță alimentară.   Numărul cererilor de autorizare depuse pentru substanțe noi este tot mai mare în fiecare an. Uniunea Europeană este în mod tradițional un actor principal pe piața mondială în sectorul substanțelor chimice utilizate în domeniul agroalimentar. EFSA este organismul UE responsabil pentru evaluarea riscurilor în toate domeniile legate de lanțul alimentar.   Cum funcționează sistemul de control al UE în materie de siguranță alimentară?   Majoritatea dispozițiilor în materie de siguranță alimentară sunt stabilite la nivelul UE. Comisia, ținând seama de recomandările agențiilor specializate ale UE, propune norme care trebuie respectate pentru a se garanta siguranța alimentelor consumate în UE. În cadrul Comisiei Europene, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE) este responsabilă de această politică.   Autoritățile din statele membre sunt responsabile pentru asigurarea aplicării pe teritoriul lor a legislației referitoare la lanțul agroalimentar. Autoritățile competente organizează sisteme de controale oficiale pe teritoriul lor pentru a verifica dacă activitățile operatorilor și mărfurile introduse pe piața UE sunt conforme cu standardele și cu cerințele relevante. Comisia este responsabilă pentru adoptarea măsurilor care vizează țările terțe (de exemplu, scoaterea de pe listă a anumitor unități) și pentru inițierea de acțiuni în justiție în cazul în care statele membre nu își îndeplinesc responsabilitățile.   Regulamentul (CE) nr. 882/2004 privind controalele oficiale cu privire la hrana pentru animale și la produsele alimentare reprezintă baza pentru controalele efectuate. Acesta urmărește să instituie o abordare integrată și uniformă a controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar.   Regulamentul asigură cadrul necesar pentru a permite autorităților competente să verifice respectarea legislației privind alimentele și hrana pentru animale și să prevină, să elimine sau să reducă la niveluri acceptabile riscurile existente pentru oameni și animale. Totodată, acest regulament stabilește norme specifice pentru controalele oficiale cu privire la produsele importate. Domeniul pericolelor chimice este reglementat și prin intermediul unui număr important de instrumente juridice sectoriale.   UE este cel mai mare importator și exportator de produse agricole și alimentare din lume. Controalele la import urmăresc să garanteze faptul că importurile sunt conforme cu legislația UE în același fel în care sunt conforme alimentele produse în Europa. Principiul de bază este că toate produsele alimentare de pe piețele UE trebuie să fie sigure, indiferent de originea lor. Responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară revine întreprinderilor implicate în lanțul alimentar, care dispun adesea de sisteme de asigurare ce se extind până la punctul de livrare.   Alimentele importate din țări terțe trebuie să îndeplinească standardele UE   Aproximativ 13 % din produsele consumate în UE sunt importate. Este posibil ca standardele de siguranță alimentară aplicate în afara UE să difere de cele utilizate în interiorul Uniunii. Împreună cu 188 de țări, UE lucrează la dezvoltarea așa-numitului Codex Alimentarius, care este un set de standarde, orientări și coduri de practici. Acesta pune la dispoziție un cadru esențial, care armonizează numeroase standarde alimentare.   Totuși, chiar dacă o serie de țări aplică standardele convenite în Codex, standardizarea pe care o poate aduce acesta prezintă limitări. Potrivit Comisiei, de exemplu, aproximativ jumătate din nivelurile maxime stabilite în ultimii ani pentru reziduurile de pesticide erau aceleași în Codex și în legislația UE.   Comisia afirmă pe site-ul său web și în comunicările sale publice că „normele stricte la import în ceea ce privește igiena alimentelor și a hranei pentru animale, siguranța consumatorilor și statutul sanitar al animalelor urmăresc să asigure faptul că toate importurile respectă aceleași standarde înalte ca și produsele provenite din UE”.   Cel mai recent raport anual al EFSA privind reziduurile de pesticide arată că, în comparație cu producția internă, importurile sunt de două ori mai susceptibile să fie supuse testelor. Aceasta reflectă aplicarea unui model de risc pentru siguranța alimentară.   UE întreține relații comerciale cu țările terțe în două moduri:   1) prin acorduri bilaterale și 2) fără acorduri bilaterale specifice.   În ambele cazuri, țările terțe au obligația să respecte standardele UE atunci când exportă către UE”. (…)   Pentru Curtea de Conturi Klaus-Heiner LEHNE-Președinte