Este o realitate cruntă faptul că producătorii autohtoni nu pot asigura decât 51% din cantitatea de carne din magazine. Statisticile reflectă acest adevăr, în cifre seci, raportate an de an. Pe de altă parte, România export carne materie primă, tot an de an, în multe țări de pe glob. Și atunci, întrebarea retorică, sau nu, pe care și-o pun specialiștii: Care este cauza acestei anomalii? Răspunsul este banal și frust: producția autohtonă este departe de a avea puterea de a acoperi cererea!Doar rușii sunt de vină?   Conform estimărilor specialiștilor, producția autohtonă acoperă doar circa 60% din necesarul de carne de porc, 70% din carnea de vacă, peste 80% din carnea de pui, circa jumătate din necesarul de curcan și doar 40% pe segmentul cărnii de oaie. În medie, 60-70% din carne este produsă în țară, iar restul vine din import. Principalele țări de unde importă carnea producătorii români sunt Germania (28,1%), Ungaria (18,4%) și Spania (10%), conform cifrelor statistice de la INS. Însă, la fel de bine, România importă carne  și din Austria, Irlanda, Scoția și chiar Noua Zeelandă sau Japonia. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în primele luni ale anului 2015, importurile de carne de porc s-au contractat cu 900.000 de euro, din punct de vedere valoric, totalizând 33,1 milioane euro, în situația în care cantitatea achiziționată a fost mai mare cu 13%. În același timp, din informațiile furnizate de MADR reiese că, în primele luni ale anului 2015, importurile de animale vii din specia porcine s-au diminuat cu 5 milioane de euro. Nu-i rău, însă nici bine nu e.   Explicația ar cădea în cârca embargoului rus, care a dus la un excedent de produse pe piața Uniunii Europene, care a recurs la prețuri de dumping în anumite piețe, inclusiv pe piața din România. Acesta ar fi motivul principal pentru care, în anul 2015, s-a importat mai mult și la un preț mai mic. Problema este că fiecare procesator se gândește numai la modul în care își poate maximiza profitul. Ori, în cazul cărnii de porc, aceasta este cu 10% mai ieftină în Uniunea Europeană, decât în România. Din acest punct de vedere este evident că procesatorii pun pe locul doi patriotismul, iar campania ”Fabricat în România” devine doar un moft idealist, în fața cifrelor profitului!   De ce importăm peste un milion de purceluși din UE?Dar nu numai producția de carne de porc este deficitară în România: exporturile de animale vii din specia ovine sau caprine au scăzut, în 2015, cu 14,2 milioane euro! Cât privește piața internă, situația este mai mult decât elocventă: din sistemul comercial românesc sunt livrați în piață peste 3,5 milioane de porci, din care 2,5 milioane de porci provin din exploatații, iar un milion de purceluși sunt aduși din import pentru îngrășare și livrare ulterioară. Potrivit ultimelor date ale INS, valabile, din păcate, doar pentru sfârșitul anului 2013, în România, în gospodării și unități specializate au fost tăiați 4.876.000 porci, cifră din care, o treime de proci sunt sacrificați numai de Crăciun! Pe de altă parte, o realitate care nu poate fi ignorată este aceea că o parte importantă din capitalul companiilor românești producătoare și procesatoare de carne nu este românească. Până și cea mai profitabilă companie din agricultură, Smiethfield, care se ocupă cu creșterea porcilor, este cu capital chinezesc! Aceasta a înregistrat un profit anual de 125 milioane lei, în condițiile în care Transavia, compania clasată pe locul 3 în topul profiturilor - și eminamente românească- a înregistrat un profit de puțin peste 50 milioane lei!   Avertismentul europarlamentarului Daniel BudaEuroparlamentarul Daniel Buda, absolvent al Facultății de Zootehnie din cadrul Universității de Științe și absolvent al Facultății de Drept al Universității Babeș-Bolyai, este foarte categoric în declarațiile sale. Acesta susține că ”România nu va mai avea nici carne de porc, nici de pasăre, din anul 2017” și acuză fără drept de apel fostul Guvern că nu a cerut Comisiei Europene să ne aloce bani pentru Măsurile care vizează bunăstarea animalelor. Daniel Buda a făcut într-o declarație publică o analiză foarte succintă a situației actuale, potrivit căreia fermierii români ies în pierdere, dacă se ocupă de creșterea porcilor, întrucât costurile de producție sunt de 6 lei/kilogramul de carne, iar acesta se vinde cu 4-4,5 lei/kilogram. În momentul de față, fermierii își acoperă pierderile cu banii proveniți din ajutoare, dar problema pe care europarlamentarul și-o pune este ce se va întâmpla cu fermierii autohtoni, dacă nu vor mai primi nici măcar aceste ajutoare? Răspunsul domnului Buda nu este decât unul singur: fermele se vor închide și vom ajunge să importăm carne din Uniunea Europeană!Ioan Ladoși trage un semnal de alarmă Ioan Ladoși, președintele al Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), ne declară că, dacă ar fi să ne răspundă scurt și sec răspunsul ar fi simplu: ”Pentru că, pur și simplu NU avem destui porci în fermele din România”. Cum noi nu ne-am mulțumit cu un răspuns ”simplu și sec”, dar franc, la această întrebare, importante fiind și motivele care au dus la această stare de fapt, domnul Ioan Ladoși ne-a făcut, în exclusivitate, o analiză intrinsecă a acestui sector, din ultimii 25 de ani:   ”Privind în urmă, la ultimii 25 de ani, s-ar putea spune că acest sector a fost nu numai ignorant, ci și torpilat, prin intermediul deciziilor politice ale anilor 90. Uităm de momentul fixării arbitrare a prețului cărnii de porc, în condițiile inputurilor liberalizate. Mai uităm de hiper-inflația care ne-a bântuit ani în șir. Toate acestea, și multe altele, au determinat închiderea porților a sute de ferme de reproducție de stat care, de bine de rău, produceau carne pentru piață. Majoritatea azi, sunt ruine sau au dispărut complet. Sectorul producției comerciale de carne de porc este astăzi 100% privat și e format din ferme construite sau refăcute din temelii. Putem spune că azi avem probabil cele mai noi și mai modern dotate ferme din Europa. Asta, în ciuda faptului că nu am concurat pe picior de egalitate cu colegii nostri din UE, cel puțin din perspectiva instrumentelor financiare, adică, al nivelului creditelor de capital.   Fermele României de azi sunt împărțite în două categorii. Pe de o parte, le avem pe cele de finisare (sau așa zisa îngrășare, termen pe care îl consider depășit, având în vedere că porcii de azi nu prea mai au grăsime), care funcționează pe baza importului constant de purcei, la 25 kg. Numai în 2014, aceste ferme au trimis spre abatoare aproape 1,5 milioane de porci. Sunt ferme cu un grad de flexibilitate ridicat pentru că, teoretic, în vremuri dificile (preț mare la purcei sau la furaj, preț mic la carcasă), își pot permite să stopeze producția. Asta, doar dacă nu au credite de returnat băncilor. Pe de altă parte, avem fermele integrate, cu circuit închis, în care scroafele produc purcei destinați finisării și abatorizării. Aici, investiția necesară pentru demaraj este foarte mare, nu numai în echipamente, ci și din cauza faptului faptului că ferma nu are „marfă” de vânzare decât dupa cel puțin 10-11 luni de la populare. De asemenea, odată pornită, o asemenea fermă nu mai poate fi oprită, datorită fluxului biologic (gestația – fătarea – lactația).   Numărul fermelor de reproducție trebuie să fie dublu    Aici sunt marile noastre lipsuri. NU avem suficiente ferme de reproducție ca să asigure suficienți porci materie primă. Statisticile ne spun că avem azi 120.000 de scroafe în aceste ferme. Or, pentru a asigura necesarul din producție internă, această cifră ar trebui să fie cel puțin dublă! S-ar putea comenta că, în ultimii 10 ani, investitorii români au avut acces la fonduri europene pentru a investi în ferme de reproducție. Da, este adevărat, cel puțin teoretic. Însă, investiția într-o asemenea fermă este de 20 de ori mai mare decât într-una de finisare. În plus, punctajul pentru accesul la finanțare nu a fost, și nici azi nu este, încurajator, pentru asemenea proiecte majore de investiții. De peste 20 de ani, România a devenit un importator net de carne de porc  (cel puțin 40 % din consumul anual) și, la cum stau lucrurile azi, această situație va continua, cel puțin în viitorul apropiat.   Mai este, însă, un aspect. Pentru a schimba cursul actual, va trebui să existe o viziune care să răspundă la o întrebare simplă: Este rentabil ca România să redevină exportator net de carne de porc și nu de cereale? Noi, ca fermieri putem spune: DA! Dar mai trebuie să ne și asculte cineva”, ne-a declarat în exclusivitate Ioan Ladoși, trăgând un semnal de alarmă către actualii guvernanți. Dacă semnalul fermierilor va fi ascultat sau nu, aceasta este o întrebare de care depinde bunăstarea noastră, a românilor, pe termen lung!