1-Dacă îmi veți spune ce s-a întâmplat în anii 90 cu Fabrica de Lapte din Militari, cu ARO, cu Fabrica de Perdele de la Pașcani, cu Tehnoton, cu Electroaparataj, Combinatul Siderurgic de la Călărași ori Combinatul de Oțeluri Speciale de la Târgoviște, cu Uzina de Medicamente București sau Fabrica de Ciocolată, cu Electronica sau Fabrica de Jucării din București, dacă o să-mi spuneți precis cum  s-au dat aprobări pentru deschiderea de hipermarket-uri în orașe, dacă o să-mi povestiți ce și cum se discuta în birourile de la FPS și FPP, și, mai ales, dacă o să-mi dați nume, o să-mi pese și mie de creșterea consumului pe seama importurilor! Până atunci, dați-mi voie să fumez țigări americane.   2-Dacă ridicați problema acordării de facilități companiilor românești, vedeți ce scrie în Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, iar dacă documentul nu permite, ”mulțumiți-i” lui Adrian Năstase și lui Vasile Pușcaș pentru modul în care au negociat condițiile de aderare.   3-Dacă vă irită faptul că sunt prea multe firme străine în România, bucurați-vă și luați aceste prezențe ca oportunitate, nu ca nenorocire națională. Și recitiți ce e scris la punctul 1. 4-Iar, dacă mai avem antreprenori români să-i mulțumim lui Dumnezeu, zicându-I ”bogdaproste”, dar, mai ales, lor, pentru că se chinuie în fiecare zi să-și țină afacerile în viață. Asta înseamnă adevăratul patriotism, al acestor oameni, nu ipocrizia lacrimii mincinoase căzută pe drama de care noi suntem vinovați. Pentru că noi ne-am distrus economia, în anii 90, nu au venit alții să ne-o dărâme!