(Autor: Teodora Chiorean) În condiţiile variate de climă şi relief din România, în funcţie de rasă, zonă, categorie şi sistem de exploatare, ovinele pot fi întreţinute aproape exclusiv afară (rasele rustice) sau aproape exclusiv în adăpost, pe durata întregului an (rasele specializate). Potrivit legislaţiei referitoare la bunăstarea animalelor, în adăposturile pentru ovine trebuie să existe sisteme tehnice adecvate (fixe sau mobile), care să permită inspectarea permanentă a animalelor şi să asigure confortul acestora. Mijloace de supraveghere a animalelor şi instalaţiilor La proiectarea unui adăpost pentru ovine, trebuie avute în vedere fluxurile tehnologice, modul de supraveghere şi rutina activităţilor de lucru. O amenajare practică şi eficientă a unei ferme şi facilitarea accesului la fiecare animal previn eforturile excesive în activităţile de rutină şi supraveghere. Un adăpost pentru ovine trebuie să asigure bunăstarea animalelor, dar nu trebuie omisă asigurarea condiţiilor de lucru pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în fermă. Legislaţia referitoare la bunăstarea animalelor prevede o serie de condiţii minime privind supravegherea ovinelor în adăpost şi monitorizarea instalaţiilor. Dintre acestea:

• inspectarea tuturor echipamentelor mecanice şi automate, esenţiale pentru sănătatea şi calitatea vieţii animalelor, trebuie să se facă cel puţin o dată pe zi;
• atunci când se constată defecţiuni, acestea trebuie remediate imediat; dacă acest lucru nu este posibil, se urmează toţi paşii necesari pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor;
• în cazul în care asigurarea sănătăţii şi bunăstării depinde de un sistem de ventilaţie, se iau măsuri pentru asigurarea unui sistem de rezervă, care poate garanta schimbarea aerului din adăpost, în cantităţi suficiente;
• existenţa sistemelor de alarmare, în cazul defecţiunilor apărute la sistemul de ventilaţie. (Acest articol îl veți putea citi integral în ediția cu nr. 13 a revistei Fabrica de Lapte.)