Rafturile de lactate din supermarketurile românești arată, de câțiva ani, o schimbare vizibilă: tot mai multe borcane de iaurt, cutii de lapte sau pachete de cașcaval poartă eticheta „fără lactoză". Nu e doar o impresie. Producătorii confirmă asta cu cifre. Lactalis România a raportat creșteri importante la categoria produselor cu valoare adăugată — printre care lactatele proteice, smântâna de gătit și, în mod special, laptele fără lactoză — pe fondul unei penetrări tot mai mari a acestor produse în coșul de cumpărături. FrieslandCampina România a mers și mai departe: reprezentanții companiei au declarat că, în prezent, laptele este segmentul care domină cererea de produse fără lactoză din portofoliul lor, într-o piață pe care o descriu ca fiind pe un trend de creștere accelerată. Iar producătorul român Agroserv Măriuța (Lăptăria cu Caimac) a extins constant gama „Gingaș" — lapte, iaurt, cașcaval, brânză, smântână și unt fără lactoză — ca parte a strategiei de creștere care a adus compania pe profit în 2025.

Cât de reală e, de fapt, problema

Aici lucrurile se complică. Estimările privind intoleranța la lactoză în România variază semnificativ de la o sursă la alta — de la aproximativ 20-30% dintre adulți, până la 30-40% din populație, în funcție de metodologie și de vârsta grupului analizat. La nivel global, cifrele indică faptul că majoritatea adulților lumii — undeva între 65% și 75% — au un grad de scădere a producției de lactază după copilărie, enzima responsabilă cu digerarea lactozei. Europa este însă o excepție notabilă: populațiile din nordul continentului au rate de „persistență a lactazei" foarte ridicate, cu o intoleranță de sub 10-15%, în timp ce în sud-estul Europei procentul urcă până spre 60%. România se situează undeva la mijloc, mai aproape de restul Europei de Sud-Est decât de Scandinavia.

Un studiu realizat de cercetători din Cluj arată însă un aspect esențial, adesea ignorat în discuția publică: mulți români care se declară intoleranți la lactoză nu au fost niciodată testați. Simptomele pe care le atribuie lactozei — balonare, crampe, gaze, disconfort după masă — se suprapun frecvent cu cele ale sindromului de colon iritabil, o afecțiune care afectează, potrivit estimărilor medicale, circa 10% din populația României. Fără un test obiectiv, precum testul respirator cu hidrogen, auto-diagnosticul rămâne nesigur. Concluzia cercetătorilor este directă: o parte dintre persoanele care elimină lactatele din alimentație fac acest lucru fără să fie, de fapt, necesar — iar restricțiile alimentare nejustificate pot duce, în timp, la deficite de calciu și vitamina D.

Piață reală, dar și un pic de modă

Contradicția asta — cerere de piață în creștere clară, dar prevalență medicală incertă și auto-diagnostic nesigur — este exact ceea ce explică fenomenul cel mai bine. Cererea pentru produse fără lactoză crește real, măsurabil, în cifrele de vânzări ale companiilor. Dar ea este alimentată nu doar de persoanele cu intoleranță confirmată clinic, ci și de un val mai larg de consumatori care aleg aceste produse din precauție, din confort digestiv perceput sau pur și simplu pentru că opțiunea există acum pe raft, la un preț apropiat de cel al lactatelor obișnuite. E important de reținut și o distincție pe care mulți cumpărători o pierd din vedere: laptele fără lactoză rămâne lapte de vacă adevărat, din care se elimină enzimatic lactoza — un produs complet diferit de laptele vegetal (din soia, migdale sau ovăz), care nu conține deloc lapte animal. Pentru industria românească de lactate, asta înseamnă o oportunitate reală de diversificare a producției proprii, nu o amenințare venită din afara sectorului.