Laptaria lui Enache a fost pusa in drumul bucurestenilor in anul 1920, fiind unul dintre locurile de intalnire favorite ale scriitorilor si oamenilor de arta, mai ales al celor avangardisti. Nu mai putin adevarat, pentru multi dintre locuitorii Capitalei, Laptaria era si loc de refacere, dupa cate o noapte de petrecere. Iar in perioada interbelica, petrecerile nu lipseau, boema vremii cunoscand bine atat locanta, cat si binefacerile laptelui, ale laptelui batut, ale chefirului sau ale smantanii alaturate covrigilor calzi sau faimoaselor placinte cu branza

Prima adresa a Laptariei a fost pe strada Baratiei, la numarul 37. In memoriile sale, Sasa Pana o descria in felul urmator: "Intrand in maghernita plina de hamali, cosari si curve, care infulecau la mesute de marmura slinoasa, in fumul de mahoarca si aburii de plita la care Roll batea scrobul, nu stiam ca, din ziua aceea, multi ani de zile voi fi pe acolo aproape cotidian. ªi, chiar de mai multe ori pe zi. Pentru ca acolo, batea inima miscarii moderniste, de avangarda din Romania." Dar cine era vestitul Enache, de la care vine si numele laptariei? Patronul era nimeni altul decat Enache Dinu, tatal lui Gheorghe Dinu, mai pe romaneste, numit Stephan Roll (sic), cel in jurul caruia s-a inchegat miscarea avangardista si care a transformat laptaria tatalui sau in "cel mai original cenaclu din cate a cunoscut Romania". Aici se adunau Sasa Pana, Victor Brauner, Geo Bogza, Ion Vinea, Ilarie Voronca etc. Dar nu numai poetii si scriitorii ori muzicienii avangardisti treceau pragul locantei si nici doar hamalii, cosarii si prostituatele sosite dinspre Sfanta Vineri ori dinspre Piata Unirii, spre clatirea gatlejului si spre spalarea pacatelor, ci si altfel de personaje. Despre Laptarie se spune si ca "era un fel de placa turnanta a agentilor Comintern" si ca personaje precum Max Goldstein, cel care a pus o bomba la Senat, ar fi trecut pe acolo, si tot acolo a pus la cale atentatul din 1924. Oricum, dovada ca locul era miez de gandire literara si poetica, Laptaria lui Enache Dinu sau Secolul, cum i se mai spunea, dupa numele cenaclului literar care se tinea acolo in fiecare seara de joi, a fost si locul unde au luat nastere o serie de reviste literare avangardiste precum Punct, 75 H.P. si celebra unu. 26 octombrie 1931 a fost ziua in care Laptaria a incetat sa mai existe pe strada Baratiei 37. Despre acel moment, tot Sasa Pana scrie: "In acea zi, care era si ultima a cenaclului Secolul, m-am fotografiat cu Roll afara (prin antifraza "la borcan"), sprijiniti de vitrina cu vaca pictata cu mana si corectata la uger de Victor Brauner. Acolo traisem veacul, acolo a fost Secolul". Despre inchiderea laptariei, Roll scrie printre altele: "ªtii si tu Sasa, si voi ceilalti, locul si incinta cotidiana? Toate vor trebui cautate intr-un Pompei nostalgic si sub locul de sticla al unui trecut. Intindeti mainile si mancati capsunile acestui jaratic. Secolul n-a ramas decat in suflet." In prezent, la numarul 37 de pe strada Baratiei, locul unde a fost Laptaria este imbracat in gresie neagra. Are termopane, aparate de aer conditionat, "farfurie" pentru tv la intrare dar, in rest, cladirea este in paragina. Nu stim exact ce se afla in locul respectiv, pentru ca usile sunt inchise mai mereu. ªtim insa ce ar fi trebuit sa se afle aici: un mic muzeu care sa spuna povestea avangardistilor care s-au intalnit si a revistelor care au fost facute. ªi nici pseudo-Laptaria deschisa la etajul patru al Teatrului National nu mai e. Locul in care laptele a fost inlocuit cu berea, iar poezia, literatura si muzica de avangarda au fost inlocuite de rock are lacatul pe usa din aceasta vara, cand cladirea Teatrului National a intrat in reparatii generale.