Mexic este o tara situata in America de Nord, marginita de Statele Unite de Belize si Guatemala. Este cea mai nordica tara din America Latina si cea mai populata tara vorbitoare de spaniola din lume.Tara este frecvent numita Republica Mexicana, desi acesta nu este titlul recunoscut oficial. Republica Federala Mexic este impartita in 31 de state si un district federal care contine capitala Mexicului, Ciudad de Mexico. Astazi o calatorie in America Latina inseamna, de cele mai multe ori, o calatorie in Mexic, care este a saptea dintre cele mai vizitate tari ale lumii. Pasionant sI fascinant, Mexicul se ofera in chip diferit fiecarui vizitator: arheologie precolumbiana sau coloniala, peisaje care iti taie rasuflarea, plaje paradisiace, tequilla si tortilla, cantecele celebrilor mariachi. Corespondentul nostru, Elena Mihoc, prezinta un fragment cat se poate de picant din jurnalul ei de calatorie.

Mexic a fost darnic cu mine: Ensenada, Cozumel, Costa Maya, dupa care m-a recomandat si vecinilor de jos, in sud, in Belize. Am profitat din plin si de sombrero, si de taco, si de muzica traditionala in surdina, de hamacul de la umbra si de Pina Collada. Costa Maya un Paradis neatins E greu sa pot uita Costa Maya, mai ales atunci cand e una din locatiile care imi revin obsesiv in minte cand vreau sa ma relaxez si ma gandesc la un "happy place." E un paradis inca neatins de microbul marilor corporatii care isi aduc mall-urile si hotelurile de lux in orice locatie exotica, pentru a darama orice alta ramasita de local traditional. Costa Maya inseamna insa pentru mine, in special, o anumita dupa-amiaza prin 2006, o iesire cu colegii, la pranz, undeva unde se agata harta orassului in cui. Am mers toti opt cu taxiurile, imediat dupa tura de munca de dimineata (echipa de fotografi de pe un vas de croaziera), la modul "Du-ne la cea mai linistita terasa din oras!" Terasa era, de fapt, o cocioaba de lemn pe plaja, asezata in mijlocul a ceea ce mexicanii considerau plaja publica. Trei umbrelute, cateva hamace agatate de palmieri si un barman bronzat, cu camasa inflorata descheiata. Poate ajunsesem intr-adevar in Paradis… Pentru ca era atat de departe de lumea dezlantuita, am vazut doar vreo cinci oameni in total, toata ziua. Timp de trei ore, am reusit sa ne relaxam total. Poze, pescarusi, hohote de ras, reteta are succes garantat: se ia o plaja cu nisip alb, fin, se pune peste apa marii, verde-albastruie, umbra unui palmier, in hamac, o Pina Collada si Taco. O sa va doriti, cu siguranta, ca aceasta clipa sa tina la nesfarsit. “- Cu ce sa va servesc?” veni pe neasteptate intrebarea chelnerului. M-am abtinut foarte greu sa nu ii raspund: "Vreau un cort si umbra unui palmier, o sa trag aici, pe dreapta, daca se poate si nu deranjez…" In mica improvizatie de pe terasa, oamenii aveau unde sa si gateasca: am comandat niste onion rings, shrimps si taco, toate scaldate in muulta bere. Taco este o mancare traditionala mexicana, alcatuita din umplutura de carne cu salate si multe condimente, invelite toate in tortilla - facuta din faina de porumb sau de ovaz, poate fi tare sau maleabila. Umplutura poate fi orice fel de carne plus ceapa, varza, ardei, rosii, salata si branza. Sosul de guacamole este o pasta de avocado cu ceapa, rosii, coriandru, sare cu usturoi si piper. Si, cum mexicanilor le place sa manance condimentat, la ei exista doua variante: iute si foaaarte iute. Atat de iute, incat simti cum gura iti ia foc, vrei sa respiri, dar aerul inspirit te arde pe gat, ti se inroseste fata, si aproape iti iese fum pe urechi. Aveam sa aflu iuteala mexicana pe pielea mea, atunci cand am comandat ceva care avea, in dreptul respectivului articol, pe meniu, trei ardei iuti. Si am hotarat sa fiu curioasa. Mare gresala. Colegii au preferat pizza si paste in sos alb, eu nu voiam sa ratez experienta culinara mexicana… Si da, dupa acel episod iute, am mai incercat mancare mexicana, dar incerc sa evit adaosurile de Jalapeno - ardei iuti traditionali - mai ales atunci cand sunt desenati trei chilli in dreptul felului respectiv de mancare. Ensenada a fost al doilea oras mexican in care am ajuns. Dupa ce am cotrobait prin tot orasul, in cautare de suveniruri pentru familie si prietenii de acasa, am poposit la o taraba din coltul strazii, unde mi-am luat pranzul, un burrito - un sandvici, combinatie intre taco si shaorma. Un bucatar galagios, care canta hituri mexicane in timp ce prepara mancarea, un vanzator care fuma afara plictisit dupa ce m-a servit, tolanit la singura masa a terasei, copii care se alergau in jurul meu si o bunica care nu mai tinea pasul cu ei, cam asta era peisajul unui colt indepartat al Ensenadei. Port vizitat des de vasele de croaziera, orasul prindea viata atunci cand turistii roiau prin oras, cumparand ba un sombrero, ba niste castaniete - achizitie regretata ulterior, pe vas, cand copiii au descoperit ce "melodioase" sunt. Sarmalute à la Conzumel Un port saracacios, un loc care, fara vasele de croaziera, ar fi fost doar un alt oras saracacios al Mexicului, dar in care niciodata nu am vazut vreun om suparat. De altfel, un lucru pe care l-am observat la multi oameni care erau de origine din acea parte a lumii - Peru, Chile, Mexic - gaseau fericirea in lucruri marunte, cantau, dansau, urlau, cu alte cuvinte, se manifestau, nu tineau suparare, dar nici nu pozau drept victime, apreciau totul si, recunoscatori, faceau ce puteau cu ceea ce li s-a dat. Cozumel este la 60 km de Cancun, a treia mare insula din Mexic, unde turistii mergeau in excursii organizate, la plaja sau la cel mai apropiat bar, unde leneveau toata ziua intr-o lunga siesta, obicei foarte repede deprins de noi toti. Cand prindeau o pauza, de obicei dupa ora 12, multi romani de pe vas alergau spre singurul restaurant romanesc din Cozumel - o idee foarte buna a unui fost marinar roman, caruia i-a placut Mexicul atat de mult, ca a adus aici bucataria romaneasca, sa-i "invete el pe mexicani cum se face". Nu am ajuns acolo, dar sarmalutele cu mamaliguta erau vestite si printre colegii de alte nationalitati. Belize e la sud de Mexic, dar tot cu origine hispanica, urmasi ai Mayasilor, iar spaniola si engleza se vorbesc aici deopotriva. Ce mi-a placut aici este ca locul e mai verde, mai aproape de zona tropicala, prin urmare, am gasit aici o combinatie ideala de verdeata: jungla, munte si plaja, plus un meniu traditional de invidiat. Oameni ospitalieri, mancare buna, plaja, Belize este recunoscuta pentru simplitatea felurilor de mancare, incluzand, in mare parte, orez si mazare rosie, nuca de cocos gratinata, piper negru si condimente. Dintre felurile cele mai populare, amintim Relleno, Tamales, Taco; localnicilor le place orezul cu pui si cu tot felul de sosuri dulci, insotite de salate si fructe. Imi aducea aminte intr-un fel de bucataria orientala, in special de cea chinezeasca, dar in Belize se gaseste de fapt o combinatie de influente, spaniola, mexicana si orientala. Revenind la portul-mama, nici Miami nu se lasa mai prejos in ceea ce priveste mancarea mexicana, in special atunci cand populatia predominanta este cea hispanica. Nu pot sa uit cum incercam sa cumpar ceva de la supermarket, si vanzatoarea nu reusea sa inteleaga ce ziceam in engleza. Se uita la mine cam crucis ca nu vorbesc spaniola. In Florida, Miami, e de neconceput sa nu rupi putin in spaniola… Iar eu am ratat telenovelele in liceu, lucru pe care il regretam acum. La Taco Bell, in Miami, am savurat niste triple steak burrito, asa cum numai americanii reusesc sa faca totul triplu si suculent. Preparate cu carne tocata, usturoi, ceapa, oregano, chilli, totul intr-o tortilla, cu sosuri de branza, guacamole si salsa deasupra, acest minisuicid caloric, care anuleaza o saptamana de sport la sala din coltul blocului, a fost pentru noi ultima incercare de mancare mexicana la mama ei acasa cum s-ar zice. Am comandat fara trei simboluri de chilli si iata ca am fost inapoi pe continent. Mancarea mexicana este intr-adevar, pe gustul tuturor, si pe al celor arsi, care sufla si in iaurt, si intreaba de trei ori daca e iute, si pe al mexicanilor din echipa, care intreaba tot de trei ori daca s-a luat comanda pe iute si foarte iute, ca altfel nu are gust. Chiar daca am fost gazduiti de un local fast food, gustul a fost ireprosabil. Am mai incercat si prin alte parti, dar stiti diferenta intre un hamburger de la orice local fast food (nu am voie sa dau nume…) si unul facut de un mare bucatar. Se zice ca asa se face diferenta intre cineva care doar pune toate ingredientele in acelasi loc si spera si altcineva care iubeste ceea ce face si gaseste secretul chimiei ingredientelor. Iar mexicanii stapanesc clar acest secret.