Lobby si divergente

Incepand cu 1 ianuarie 2014, statele membre ale Uniunii Europene vor aplica o noua politica agricola comuna (PAC), ale carei linii directoare se hotarasc in aceste zile. Principalii factori care au impus o schimbare a PAC sunt reprezentati de negocierile comerciale multilaterale, de constrangerile bugetare legate de bugetul UE si de posibilele schimbari climatice care ar putea sa se manifeste in viitorul apropiat in statele membre UE. De asemenea, un puternic factor de lobby pentru reformarea substantiala a PAC este reprezentat de cresterea influentei anumitor actori din piata agro-alimentara, precum lanturile de magazine si procesatorii, integrarea pe verticala favorizand cresterea influentei acestora. In ultimii ani, tendintele de pe pietele agricole s-au inversat si trei noi factori au modificat prognozele realizate anterior. In primul rand, preturile agricole au intrat pe un trend ascendent, dupa ce o lunga perioada acestea au fost in continua scadere, iar volatilitatea lor a crescut, de asemenea. Aceasta evolutie este similara cu evolutiile inregistrate pe alte piete ale materiilor prime. Cauzele sunt multiple si sunt legate printre altele, de evolutiile macroeconomice, de caracteristicile structurale ale sectorului si de cresterea constanta a cererii, dar si de problemele inregistrate de evolutiile economice pe termen scurt si de cele de politica economica (evenimente meteorologice, restrictii la export), probleme care au contribuit la o volatilitate ridicata a preturilor agricole. In al doilea rand, preturile pentru materiile prime si materialele utilizate in agricultura au crescut chiar mai mult decat pretul produselor agricole, ceea ce a condus la o deteriorare a conditiilor comerciale ale produselor agricole la nivel global, iar acest fenomen s-a accentuat in ultimii ani. In intervalul 2004-2010, nivelul mediu al preturilor agricole la nivel mondial a crescut cu 50%, comparativ cu cel inregistrat in intervalul 1986-2003. Prin comparatie, pe aceleasi intervale preturile la energie au crescut cu 220%, iar cele la ingrasaminte cu 150%. Agricultura UE nu a facut nici ea exceptie. In timp ce preturile productiei agricole sunt aproape cu 25% sub nivelul lor de acum cincisprezece ani, in termeni reali, preturile materiilor prime, materialelor si energiei au revenit la nivelul de acum cincisprezece ani. In al treilea rand, ca urmare a efectului combinat al acestor doua evolutii, valoarea adaugata a sectorului agricol al UE a scazut cu 13% in termeni reali din 2000 (si cu 30%, incepand cu mijlocul anilor '90). ªi, in timp ce preturile mai mari ale produselor agricole ar fi fost de asteptat sa contribuie la o crestere a veniturilor din sectorul agricol, incetinirea cresterii productivitatii si transmiterea inegala si asimetrica a modificarilor de preturi in lantul de aprovizionare au pus o presiune suplimentara asupra rentabilitatii agricole in UE, ceea ce a condus la gasirea de metode noi cu o mai mare productivitate care sa permita supravietuirea pe piata. Cresterea expunerii la riscuri Mai mult decat atat, astazi agricultorii se confrunta cu o crestere a expunerii la riscurile care le afecteaza venitul, riscuri datorate unor factori care sunt, in principal, externi sectorului agricol (volatilitatea mai mare a preturilor, liberalizarea comertului, schimbarile climatice). Aproximativ 20% dintre fermele din UE inregistreaza o scadere a veniturilor exploatatiilor agricole cu peste 30% in fiecare an, in comparatie cu venitul mediu din ultimii trei ani anteriori. Totodata, chiar daca venitul mediu al exploatatiilor agricole pe persoana in UE, in termeni reali a fost in crestere cu 1,5% in medie pe an, intre 2000 si 2010, evolutia aratata ascunde mari diferente intre situatia inregistrata in statele UE-15, unde acest indicator a stagnat la nivel anului 2000, si cea din statele UE-12, unde acest indicator s-a dublat comparativ cu anul 2000. In plus, chiar daca venitul mediu per lucrator agricol este estimat ca a crescut cu 12% in 2010, aceasta crestere a urmat dupa doi ani de declin accentuat, astfel ca recuperarea din 2010 nu a fost suficienta pentru a se atinge nivelul existent in 2007. De asemenea, atunci cand ne gandim la necesitatea reformarii PAC nu ar trebui uitate cerintele PAC cu privire la practicarea unei agriculturi sustenabile si la promovarea unor practici agricole prietenoase cu mediul, precum si integrarea cerintei pastrarii biodiversitatii, cerinta inclusa in strategia UE pentru anul 2020. Usoara crestere in sectorul carnii, dar si deteriorare a balantei comercialeSectorul productiei si procesarii carnii nu va scapa nici el de modificarile pe care le va produce noua PAC. Prognozele realizate de organismele specializate ale UE indica o crestere moderata (+2,4%) a sectorului carnii din UE, in urmatorii ani, pana in 2020, acesta revenindu-si astfel, dupa declinul din 2008-2009. Perspectivele sunt diferite pentru rumegatoare si non-rumegatoare, carnea de vita / manzat si productia de carne de ovine si caprine urmand sa inregistreze o scadere a volumului pietei de 1,3%, respectiv 7,9%, intre 2011 si 2020, in timp ce productia de carne de porc si de pasare se va extinde cu 3,6% fiecare, in intervalul de timp aratat. Consumul total de carne pe cap de locuitor in UE ar putea atinge un nivel de 83 kg/an, in 2020, ceea ce corespunde unei usoare cresteri fata de 2010. Consumul de carne de pasare ar putea creste mai mult, urmat de cel de carne de porc. Carnea de porc este de asteptat sa ramana sortimentul de carne preferat in UE, cu 41,6 kg per cap de locuitor in 2020, fata de 23,6 kg/locuitor pentru carnea de pui, 15,8 kg/ locuitor pentru carnea de vita / manzat si de circa 2 kg/ locuitor pentru carnea de oaie si de capra. Prognoza cu privire la pozitia comerciala neta a UE, indica o deteriorare a acesteia, pentru perioada analizata, urmare a unei cresteri a importurilor de carne (carne de vita / vitel, de oaie si de capra si de carne pui), si a unui declin al exporturilor de carne de pui. Importurile agregate de carne ale UE ar urma sa creasca cu 6,1%, in vreme ce exporturile ar creste cu doar 1,9%, ceea ce ar ameninta pozitia UE de exportator net de carne de porc si de pasare in 2020. Industria carnii vrea ajutoare cuplate la productie In aceste conditii UECBV (Union Européenne du Commerce du Bétail et de la Viande – Uniunea Producatorilor si Comerciantilor Europeni de Carne) organizatie ce reprezinta industria europeana a carnii, incluzand crescatori de animale, procesatori de carne si comercianti de carne) arata ca odata ce PAC ar continua sa sprijine productia de carne din Uniunea Europeana, ar putea sa o faca avand in vedere (…) trei principii cheie ale viitoarei PAC: securitatea alimentara, echilibrul teritorial si mediul inconjurator. Viitoarea PAC trebuie sa se concentreze pe producerea de suficienta hrana pentru cei 500 de milioane de cetateni europeni si sa contribuie la acoperirea cererilor crescande ale populatiei globale. Ca atare, viitoarea PAC trebuie sa stopeze tendinta descendenta a productiei de carne vita si oaie, reintinerind acest important sector. Printr-o declaratie preluata si de Asociatia Romana a Carnii pe website-ul sau, UECBV arata ca la declinul productiei de carne in UE, au contribuit nu numai conditii conjuncturale (criza din 2008-2009), ci si o serie de tendinte persistente: dupa decuplarea subventiilor acordate prin PAC de productie, cerintele crescande legislative si ale consumatorilor si puterea marita de negociere a supermarketurilor care au condus la reducerea marjelor de profit din sectorul carnii, fortand falimentul producatorilor. In acest context, UECBV cere ca Viitoarea PAC sa incurajeze productia de carne si sa evite politicile care sunt in conflict cu acest obiectiv. Ajutorul cuplat la productie trebuie sa fie o trasatura realista a PAC dupa 2013. Platile fixe au ca rezultat faptul de a devia sprijinul PAC de la sectorul productiv. Ele nu reflecta diversitatea caracteristicilor solului, a sistemelor de cultivare si a costurilor de productie de-a lungul Comunitatii sau in interiorul statelor.. UECBV mai crede ca sectorul carnii poate contribui semnificativ la obiectivul atingerii echilibrului teritorial, daca PAC ajuta la crearea unui sector al carnii competitiv si viabil, care poate crea locuri de munca in zona rurala, cu un puternic efect economic multiplicativ care va aduce beneficii economiei la nivel general. In ceea ce priveste propunerile de mediu, UECBV crede ca ele merg impotriva obiectivului mentinerii securitatii alimentare, subminand productivitatea. UECBV ar prefera inlocuirea actualei propuneri ‘rigide’ cu un meniu de optiuni si un sistem de puncte pentru a da Statelor Membre mai multa flexibilitate in masurile de protectie a mediului pe care le introduc. Sistemul o masura pentru toti, in viziunea UECBV, nu furnizeaza beneficii optime si poate avea consecinte nedorite, date fiind vastele diferente geografice, de climat, de productivitate a pamantului si de sisteme agricole din cele 27 state.. UECBV considera, de asemenea, ca o politica bine finantata este singurul mod de a atinge obiectivele ambitioase ale PAC: Presiunile externe catre taieri bugetare trebuie respinse. Flexibilitatea distributiei fondurilor potrivit productivitatii regionale/ zonale trebuie avuta in vedere.. Referindu-se la mecanismele de sprijin al pietei, in conditiile cresterii volatilitatii, UECBV cere o puternica plasa de siguranta si masuri de gestiune a pietelor, inclusiv fonduri reale de management al crizei, masuri exceptionale de urgenta, includerea carnii de vitel in stocarea privata, mentinerea interventiei publice pentru carnea de vita si de vitel si a restitutiilor la export. De asemenea, UECBV arata ca PAC ar trebui sa dezvolte o strategie de export agricol pentru a profita de avantajele pietelor globale. Eforturile de simplificare trebuie sa fie transparente si sa reduca birocratia. Impotenta statului ar putea compromite efectele pozitive ale noii PAC Pentru Romania, desi observatiile si cerintele UECBV raman valabile, ele trebuie completate mai ales in conditiile in care noua PAC ar putea sa acorde o mai mare libertate de alegere a masurilor de stimulare a pietei pentru statele membre. Or, in cazul Romaniei impotenta administratiei de a implementa masuri eficiente pentru mediul economic romanesc ar putea sa agraveze problemele cu care se confrunta sectorul. In plus, ultimii ani de aplicare a cerintelor europene au aratat ca, in calea fermierilor romani au fost create piedici artificiale de catre autoritatile statului, ca urmare a unei excesive interpretari a reglementarilor europene, aspect subliniat si de observatori straini. Spre exemplu, Nat Page, Directorul Fundatiei ADEPT care implementeaza in Transilvania proiecte de conservare a biodiversitatii si de dezvoltare rurala, explica: Oamenii sunt impiedicati sa-si comercializeze produsele pe care le fabrica acasa datorita interpretarii excesive a legislatiei UE de catre Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor. Ei sunt obligati sa-si inchida micile afaceri (…). Bruxelles-ul promoveaza diversitatea, flexibilitatea si traditiile culturale, dar tine de fiecare tara cum implementeaza reglementarile europene. Or, in sectorul carnii, astfel de masuri, afecteaza in special fermele mici (cele mai numeroase in Romania) si care ar putea contribui cel mai mult la conservarea biodiversitatii, dupa cum au constatat-o si cele mai recente studii ale UE. Totodata, Romania trebuie sa se hotarasca ce exploatatii agricole va incuraja prin politicile agricole practicate, deoarece, masurile pentru fermele mari si pentru cele medii sau mici sunt diferite, iar uneori intra si in contradictie. Trei optiuni 1: Ajustarea sistemului prevede o mai mare echitate in distribuirea platilor directe intre statele membre, intarirea instrumentelor de management al riscurilor si mentinerea orientarii pe care a dat-o controlul de sanatate al PAC. 2: Integrarea sistemelor de subventii introduce o mai mare echitate in distribuirea platilor directe intre statele membre si o modificare substantiala a sistemului de plati directe. Sistemul de plati directe ar fi format din: • o rata de baza care ar avea rolul sustinere a veniturilor; • un ajutor suplimentar obligatoriu pentru bunuri publice specifice care devin mai ecologice cu ajutorul unor actiuni de agro-mediu simple, generalizate, anuale si necontractuale, bazat pe costurile suplimentare impuse de desfasurarea acestor actiuni; • o plata suplimentara destinata compensarii unor constrangeri naturale specifice; • o componenta de ajutor cuplat facultativa, pentru anumite sectoare si regiuni. 3: Reorientarea subventionarii prin eliminarea treptata a platilor directe in forma in care exista la momentul actual, desfiintarea tuturor masurilor de piata, cu posibila exceptare prin introducerea unor clauze de dezechilibru care ar putea fi activate in perioadele de criza. (Sursa: MADR) Propunerile UECBV pentru un model de viitoare PAC Mentinerea crucialului ajutor cuplat pentru sectorul carnii de vita si de oaie, oferindu-se flexibilitate in a ajuta acest sector vulnerabil cu subventii care sa poate trece de pragul de 10% al ajutorului top-up din prezent; acordarea de plati de baza flexibile Statelor Membre, bazate pe ratele productivitatii solului, costurilor productiei alimentare, asigurarii de servicii de mediu etc; mentinerea ajutorului privind veniturile fermierilor de peste 150.000 € si neintroducerea unui plafon pentru acest ajutor al fermierilor; masuri de mediu flexibile, care nu reduc productivitatea; definirea fermierilor activi din zootehnie prin numarul animalelor nascute si/sau al animalelor sacrificate; asigurarea accesului la fonduri de finantare a cercetarii al consortiilor agroalimentare si al centrelor de cercetari; sprijinirea formarii de retele si a participarii la conferinte si seminarii destinate tinerilor antreprenori din sectorul carnii, ca si lansarea de programe de instruire si calificari oficiale academice; sprijinirea numai a organizatiilor de producatori transparente, nediscriminatorii si care nu ameninta piata libera. (Conform ARC)