AUTOR: Alexandru Peligrad După aderarea la UE, sectorul cărnii din România a cunoscut schimbări semnificative. Comerțul exterior a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, de care însă au beneficiat mai mult importatorii. Performanțele sectorului de procesare s-au îmbunătățit semnificativ, dar mai sunt destule lucruri de făcut mai ales în domeniul restructurării, al creșterii siguranței alimentare și al calității și al îmbunătățirii relațiilor existente între comercianți, procesatori și fermieri. Creșterea consumului și dezvoltarea sectorului de retail au atras investitorii străini. În urmă cu 20 de ani, România era un mare producător de carne la nivel european. De mai mulți ani, țara noastră a devenit însă, din exportator net de carne și preparate din carne un importator net. Conform unui studiu intitulat „Dinamica schimburilor comerciale cu produse agroalimentare ale României în ultimul deceniu“, realizat de Dinu Toma, profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) București, soldul balanței comerciale cu produse din carne și preparate din carne, în intervalul 2002 – 2011, a fost pe minus cu 5,16 miliarde USD. Importurile de carne și preparate din carne s-au ridicat la 5,86 miliarde USD, în intervalul de timp menționat, în vreme ce exporturile românești din aceste produse au contabilizat doar 0,7 miliarde USD pentru aceeași perioadă. România însă realizează excedent al balanței comerciale la categoria animale vii, valoarea acestuia în cei zece ani analizați în cadrul studiului realizat de profesorul Dinu Toma fiind de 1,31 miliarde USD (exporturi de 2,06 miliarde USD și importuri de 0,75 miliarde USD). ”În general”, arată profesorul Dinu Toma, ”se exportă produse primare, neprelucrate, produse care execed nevoilor consumatorului român, produse pentru care România, deși are certe avantaje competitive, nu a dezvoltat încă o industrie prelucrătoare”. În acest context, explică autorul studiului ”Producția de carne în România este un deziderat fiind limitată de satisfacerea necesarului de proteină vegetală. România importa, la nivelul anului 2011, furaje și turte de soia în valoare de 340 milioane USD. Cantitățile importate depășesc 600 mii t (420 mii t turte de soia și 186 mii t furaje, în special premixuri furaje). Pentru încurajarea producției de carne ar trebui încurajată producția internă de proteină vegetală. În perioada preaderare, soldul cantităților importate de turte de soia a oscilat între 70 și 110 mii t cu tendință de scădere. După aderare, înscă suprafețele cultivate cu soia au scăzut, crescând în schimb importurile care s-au stabilizat la o cantitate de peste 350 mii - 400 mii t anual. Pentru România, proteina vegetală din import, revine mai scump decât pentru țările din vest datorită ”surplusului” de transport. Pentru a redobândi avantajele de competitivitate ale sectorului este nevoie ca proteina să se producă intern.”. În ceea ce privește consumul de carne, nivelul acestuia se situează la jumătate comparativ cu cel înregistrat în UE (92 kg). Românii arată o puternică preferință pentru carnea de porc, dar consumul de carne de pui se situează pe un trend crescător. La carnea de porc producția a stagnat Carnea de porc domină preferințele românilor, 45% din carnea consumată de aceștia făcând parte din această categorie. Consumul de carne de porc a scăzut însă constant din 2008, odată cu venirea crizei, ajungând în prezent la 31,4 kg pe locuitor. Din punctul de vedere al producției, sectorul cărnii de porc nu a evoluat foarte mult în perioada care a trecut de la aderare, numărul de animale sacrificate scăzând cu circa 11%, între 2007 și 2011, pentru a reveni în 2012 la un nivel situat cu doar 2% sub cel înregistrat la momentul aderării, în vreme ce greutatea totală a animalelor sacrificate s-a redus cu doar 2% între 2007 și 2012. Modificări importante s-au înregistrat însă în structura sectorului. Astfel, dacă la momentul aderării 30% din animalele sacrificate și 27% din cantitatea de carne în carcasă a animalelor sacrificate provenea din unitățile industriale specializate, în 2012 același indicator arăta un nivel de 63,7% la animalele sacrificate în unitățile industriale specializate și de circa 65% la greutatea totală a animalelor sacrificate în unitățile industriale specializate, gospodăriile pierzând poziția de cel mai important crescător de porcine în favoarea fermeor specializate. Această evoluție a fost determinată de o serie de factori specifici sectorului cărnii de porc din România. Faptul că majoritatea efectivului de porcine era crescută în gospodării făcea ca prețul cărnii de porc la achiziție să fie mare. Ca rezultat, procesatorii au apelat la importuri (foarte ieftine din 2009, ca urmare a scandalului dioxinei – substanță cancerigenă, care contaminase mii de ferme germane) fapt care a condus la o expansiune rapidă a acestora. Spre exemplu, în primele nouă luni după aderarea la Uniunea Europeană, România și-a dublat importurile de carne de porc din Danemarca. Conform Ministerului Agriculturii, importurile acoperă 70% din cererea internă de carne de porc. În 2011, românii au cheltuit 240 de milioane de euro pentru carnea de porc importată. În teorie, România e capabilă să se hrănească singură și să mai și exporte un milion de tone de carne de porc. Cea mai mare problemă a sectorului cărnii de porc a fost însă impunerea restricțiilor la export ca urmare a prezenței pestei porcine în fermele românești (această cauză explică și evoluția relativ constantă a nivelului producției). Restricția a funcționat în perioada 2003-2011 și o serie de termene de eliminare a embargoului (2007 și 2009) au fost ratate ca urmare a faptului că unii veterinari mușamalizau cazurile. „Fiind obligați să vindem doar pe piața internă, a trebuit să concurăm pe o piață mică, sensibilă la preț. În aceste condiții am fost nevoiți să ținem prețul mai jos, fiindcă animalele ajunse la vârsta de tăiere nu puteau aştepta, ci trebuiau valorificate pentru a putea permite continuarea ciclului de prducție. Totodată, pe anumite componente, cum ar fi picioarele sau capetele de porc, producătorii au vândut sub preţ pentru că n-au avut soluţii să iasă la export. Lipsa pieței de desfacere, a avut și un alt efect și anume fermele nu au putut creşte şeptelul, dezvoltarea acestora fiind astfel frânată. Reluarea exporturilor va permite însă producătorilor și procesatorilor să nu mai fie prizonierii pieței interne. Acest lucru va conduce la reaşezarea pieței românești a cărnii de porc din punctul de vedere al ofertei, pe baza raportului preţ/calitate și nu doar preț, ca în ultimii ani.”, explica Radu Timiş, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii şi patronul celui mai mare producător de mezeluri din România. Sectorul cărnii de porc din România și în special cel a crescătorilor de porci a mai avut de suferit și din cauza pierderii de către România a subvenţiei pentru porc, începând cu 2009: „Din cauza unui diferend dintre România și Comisia Europeană subvenţiile pentru sectorul de creștere a porcinelor au fost oprite. În acel moment eu am fost forţat să-mi închid ferma de 18.000 porci. De-abia din 2011 s-au acordat alte subvenții în domeniu, pe partea de biosecuritate şi bunăstarea animalelor", arăta Radu Timiș. Numai în 2010, 200 de ferme românești au dat faliment în lipsa subvențiilor și a unui sprijin real pentru domeniu, din partea statului. Aderarea la UE a însemnat însă pentru domeniu și introducerea unor rase și tehnologii noi care au ajutat la creșterea productivității și la restructurarea de care aminteam că a avut loc. România deține efective importante de bovine potrivite pentru producția de carne În bucătăria românească, carnea de vită și mânzat nu reprezintă chiar un produs tradițional și de aceea doar 15% din totalul cantității de carne consumată în România face parte din această categorie, creșterea bovinelor fiind legată mai ales de obținerea laptelui și a produselor lactate. Totuși, având în vedere că circa 35% din efectivele de bovine din România sunt de tip Simmental -foarte potrivite pentru producția de carne – viitorul sectorului cărnii de bovină pare a avea bune perspective. Importurile (inclusiv animale vii) contabilizează circa 10% din vânzările de carne din România și provin din țări precum Austria, Germania, Italia, Ungaria și Franța. Exporturile se cifrează la jumătate față de nivelul importurilor și au ca principal destinație Austria (circa 2/3 din total). Numărul total de bovine sacrificate a scăzut cu circa 39% la un număr de 707 mii capete, în intervalul 2007-2012, în special ca urmare a scăderii efectivelor și al faptului că animalele tăiate nu au mai fost înlocuite de altele. Scăderea în ceea ce privește greutatea totală a animalelor sacrificate a fost mai redusă (”doar” – 28%), în același interval de timp, ajungând la nivelul de 114.464 mii tone (în carcasă), explicația fiind aceea că după aderare, a crescut greutatea animalelor la sacrificare (situație valabilă mai ales pentru bovinele deținute în gospodării, în condițiile în care acest indicator a suferit doar ușoare modificări pentru bovinele din unitățile industrial). Potențial important la carnea de oaieRomânia se situează pe locul 5 în Europa în ceea ce privește numărul de ovine deținute (reprezentând 11,2% din totalul efectivului de reproducție din UE), ceea ce ar trebui să fie o condiție prealabilă pentru a câștiga un loc pe piața mondială pentru carne de oaie. De asemenea, după aderare, crescătorii români de ovine și caprine au putut produce lapte de oaie și de capră, fără limită. În UE, există deficite importante, în special la carne de miel (deficit estimat la 300 de mii tone anual), dar, de asemenea, la lapte de oaie și de capră, iar nivelul de autosuficiență continuă să scadă, mai ales că în Europa, populația musulmană, care manifestă o preferință specifică pentru carnea de ovine, este în creștere. Sectorul este dominat încă de micii (ori mai marii) producătorii tradiționali. Numărul de ovine sacrificate a crescut în perioada 2007-2012 cu circa 28,4% de la 5.641 mii capete la 7.242 mii capete, în vreme ce greutatea în carcasă a ovinelor sacrificate a crescut cu 65% de la 45.246 mii tone la 74.543 mii tone în același interval de timp. În trecut, România a fost un partener de prim rang pentru exportul de ovine vii pentru țările din Uniunea Europeană și țările arabe. Berbecuții destinați exportului, în special pentru țările din Orientul Mijlociu, au constituit o activitate foarte productivă în trecut, dar odată cu eliminarea fermelor de îngrășare pentru miei, exporturile s-au prăbușit. Deși în România carnea de oaie și de miel se consumă ocazional (mai ales de Paști ori toamna, sub formă de pastramă), oferta este slabă, din cauza exporturilor de animale cu o greutate mai mare, în special și pentru că rasele nu sunt specializate în producția de carne. În consecință, apreciază autorii studiului ”Impactul Aderării la UE asupra Industriei Cărnii din România” carnea de oaie sau miel nu este de o calitate foarte bună pentru consumatori. De asemenea, în lipsa specializării pentru producția de carne, producătorii nu pot oferi acele părți din corpul animalelor solicitate la consum (cotlet, picior), astfel încât procesatorii apelează pentru aceasta la marii producatori din Australia și Noua Zeelandă. Trend crescător la carnea de pui Sectorul cărnii de pui a fost unul dintre domeniile care au reușit să își revină mai repede decât alte segmente din industria cărnii. Deși greu afectat de gripa aviară de la sfârșitul anului 2005 și prima jumătate a anului 2006, sectorul – care a cunoscut investiții masive pentru modernizare – a reușit să treacă peste criză cu bine. Natura acestui tip de afacere (ciclul scurt de producție), organizarea sectorului (caracterizat prin companii integrate, de mari dimensiuni), utilizarea fondurilor europene disponibile, precum și creșterea cererii pentru carnea de pui (mai ieftină, comparativ cu alte sortimente de carne) au făcut posibilă refacerea și dezvoltarea domeniului. De asemenea, multe abatoare au fost modernizate, cu tehnologii de ultimă oră. Conform studiului ”Impactul Aderării la UE asupra Industriei Cărnii din România”, realizat de Eleonora Nistor, Vasileios Bampidis, Lenuța Pet și Valeria Ciolac sectoorul cărnii de pui din România dispune de un important avantaj competitiv: ”Lanțul de producție al cărnii de pui din România este similar cu cele întâlnite în alte țări europene, dar mai scurt, dovedind integrarea procesatorilor în cadrul acestui lanț. Acest lucru întărește poziția producătorilor de carne de pui în cadrul lanțului de producție prin scurtarea drumului dintre producție și farfuria consumatorului”. Numărul de păsări sacrificate a crescut în perioada 2007-2012 cu circa 22,8% de la 184.365 mii capete la 226.472 mii capete, în vreme ce greutatea în carcasă a păsărilor sacrificate a crescut cu 28,68% de la 273.305 mii tone la 351.704 mii tone în același interval de timp. Remarcabil este însă faptul că cea mai mare creștere a fost înregistrată în ceea ce privește greutatea totală în carcasă a păsărilor sacrificate în unităţi industriale specializate, unde avansul a fost de 70%, în intervalul 2007-2012, de la 184.348 mii tone, la 312.726 mii tone, ceea ce face ca unitățile industriale specializate să aibă în prezent o pondere de 88,9% în totalul cantității de carne al păsărilor sacrificate, față de 67,5% la momentul aderării. România a exportat în primele opt luni ale anului 2012 carne şi organe de pasăre în valoare de 198 de milioane de euro, cu multe peste următoarele categorii de carne din top, potrivit datelor estimative ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Exporturile totale de carne ale României s-au ridicat în perioda menționată la 309 milioane de euro din care 64% reprezintă numai carnea şi organele de pasăre. Ilie Van, şeful Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, spune că România importă circa 80.000 de tone de carne de pui din străinătate și exportă 50.000 - 60.000 de tone. Românii și-au triplat consumul de carne de pui din 2002 și până în prezent, dar cantitatea consumată rămâne la jumătate din nivelul mediu al consumului din UE. În România, în prezent se consumă aproximativ 21 de kilograme de carne de pui pe locuitor.
Animale sacrificate mii capete
2006 | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | |
Bovine - total | 1156 | 1190 | 1076 | 921 | 778 | 751 | 707 |
din care: în unităţi industriale specializate | 156 | 212 | 188 | 117 | 130 | 129 | 136 |
Porcine - total | 5469 | 5662 | 5317 | 5175 | 4788 | 4876 | 5362 |
din care: în unităţi industriale specializate | 1642 | 2118 | 2480 | 2888 | 2901 | 3257 | 3474 |
Ovine şi caprine - total | 5641 | 6127 | 6018 | 6122 | 6150 | 6210 | 7242 |
din care: în unităţi industriale specializate | 195 | 158 | 198 | 120 | 377 | 358 | 180 |
Păsări - total | 184365 | 208148 | 205445 | 245140 | 216242 | 227359 | 226472 |
din care: în unităţi industriale specializate | 116967 | 131195 | 154768 | 186485 | 175970 | 182038 | 19850 |
Sursa: INS
Greutatea în carcasă mii tone
2006 | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | |
Bovine - total | 159313 | 164642 | 149296 | 130228 | 101441 | 104502 | 114464 |
din care: în unităţi industriale specializate | 33111 | 43477 | 39821 | 24912 | 28313 | 28065 | 28821 |
Porcine - total | 451832 | 470223 | 444614 | 442745 | 418420 | 425313 | 442942 |
din care: în unităţi industriale specializate | 123260 | 162250 | 184267 | 222167 | 234194 | 263328 | 282095 |
Ovine şi caprine - total | 45246 | 54763 | 50469 | 50975 | 47175 | 49295 | 74543 |
din care: în unităţi industriale specializate | 2551 | 1849 | 2138 | 1349 | 4432 | 4142 | 2260 |
Păsări - total | 273305 | 312145 | 307965 | 358492 | 327202 | 345253 | 351704 |
din care: în unităţi industriale specializate | 184348 | 210986 | 255774 | 300086 | 287458 | 292848 | 312726 |
Sursa: INS
Greutatea medie în carcasă la principalele specii de animale sacrificate (kg)
2006 | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | |
Bovine - total | 137,8 | 138,4 | 138,8 | 141,4 | 130,4 | 139,2 | 161,9 |
din care: în unităţi industriale specializate | 212,3 | 205,1 | 211,8 | 212,9 | 217,8 | 217,6 | 211,9 |
Porcine - total | 82,6 | 83 | 83,6 | 85,6 | 87,4 | 87,2 | 82,6 |
din care: în unităţi industriale specializate | 75,1 | 76,6 | 74,3 | 76,9 | 80,7 | 80,8 | 81,2 |
Ovine şi caprine - total | 8 | 8,9 | 8,4 | 8,3 | 7,7 | 7,9 | 10,3 |
din care: în unităţi industriale specializate | 13,1 | 11,7 | 10,8 | 11,2 | 11,8 | 11,6 | 12,6 |
Păsări - total | 1,5 | 1,5 | 1,5 | 1,5 | 1,5 | 1,5 | 1,6 |
din care: în unităţi industriale specializate | 1,6 | 1,6 | 1,7 | 1,6 | 1,6 | 1,6 | 1,6 |
Sursa: INS