La ora la care sunt scrise aceste rânduri, rezultatele alegerilor prezidențiale sunt departe de a fi cunoscute. De ce sunt ele de interes pentru sectorul de carne? Pentru că, dacă noul președinte va fi acela care spune că ar reduce TVA-ul, pe ici pe colo (sper că ați băgat de seamă faptul că nu îl nominalizăm), ar mai fi de vreo două dude ceva speranțe. Altfel, industria va intra cu totul în faliment. Deja, colapsul e aproape, bate ca păcătosul la poarta fiecărei fabrici, chit că proprietarii caută să îl alunge. Dar el, că doar e păcătos, tot la poartă rămâne!   Tot important va fi și ce vor spune FMI-ul, Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții, și degeaba se sumețește premierul că ”mușchii lui face ce vrea!”, că, orice ar spune, fără un minim acord al ălora nu o să poată să reducă niciun fel de TVA: nici la carne, nici la osânză, nici la lapte, lobodă, cireșe sau banane românești fff dulci, că tot am văzut la televizor că au fost aclimatizate în Banat! Dar, desigur, dacă se va trece peste cuvântul celor trei instituții financiare la care România e datoare până peste cap, ne punem toate speranțele (altele, nu-i așa!?), în ”pregătita” de la Harvard, că sigur va rămâne și în viitorul guvern, dacă majoritatea parlamentară nu se va schimba ca să se formeze un altul, al altei orientări.   Însă, la fel ca problemele, amărâtele de speranțe de reducere a TVA-ului au crescut în așa hal, încât au devenit obeze, sudorile curgând printre șuncile lor. Știți cum e: cu cât sărăcia e mai mare, cu atât dorința de a câștiga la loto e și ea mai mare! Dar aici nu e vorba de loto. E vorba de calcule, e vorba de argumente economice care în orice țară ar sta în picioare, doar aici, nu. E vorba, până la urmă, de bun-simț, un bun-simț care, deocamdată, a lipsit guvernanților. Dar, sunt speranțe!   La o recentă adunare, premierul Ponta spunea ușor țâfnos: ”Dați-mi un guvern care să reducă TVA-ul la carne la 5 %, și eu o fac!” Cu alte cuvinte, Nțțț!!! Dar, tot el a admis că, într-adevăr, carnea și produsele din carne trebuie să beneficieze de o taxare diferențiată și, de aici, bruma de speranță în plus pentru toți jucătorii de pe piața de profil. Numai că, repetăm, sudorile se scurg printre șuncile speranțelor obeze, iar realitatea industriei e cruntă, la fel de crunt cum e și nivelul scăzut al consumului fiscalizat de carne și produse din carne, la fel cum dezastruoasă e și situația multor firme care au început să cadă în balta insolvenței ca popicele pe scânduri. În timpul ăsta, după colț, pândește chipul hâd al mărcii proprii!