O declarație a domnului Ovidiu Dușleag, Vicepreședinte al Asociației Române a Cărnii, făcută acum mai bine de o lună, spunea mai mult decât o radiografie în amănunt: față de situația din 2008, în România, consumul de carne a scăzut cu 25 %. Situația este pur și simplu dramatică, în primul rând pentru procesatori. Pentru că, dacă fermierii producători de carne au reușit să își sporească livrările la export, profitând și de golul lăsat pe piețele internaționale, de Ucraina, fabricile de produse din carne nu au decât soluția desfacerii pe piața internă și, eventual, a exportului.   Dar piața este prăbușită. Puterea de cumpărare este mică; mai mult decât atât, vara nu s-a dovedit niciodată prea binevoitoare cu amatorii de fripturi care, în mod tradițional, și-au amânat satisfacerea poftelor pentru venirea sezonului rece și, mai ales, pentru la fel de tradiționalele sărbători de iarnă. Așadar, în privința consumului, la o firească buclă negativă, vara, se adaugă și lipsa banilor din buzunarele românilor, lipsă care se accentuează, mărind an de an pagubele companiilor din sector.   Cât despre exportul produselor finite, să fim serioși, el este într-atât de mic, în raport cu piața internațională și, mai ales, a Uniunii Europene, încât aproape că nici nu contează.   La o privire mai atentă, nici producătorii de carne nu o duc atât de bine pe cât s-ar crede. E drept, din ponderea exporturilor, în primul trimestru al anului 2014, 100 de milioane de euro sunt reprezentate de carnea de porc. La nivel de producție în sine, în primul semestru nu a crescut decât cu 1,6 %. Surpriza mare și urâtă, însă, vine dinspre sectorul avicol, acolo unde scăderea este de peste 3 %, fapt care se constituie în sine în argument suplimentar pentru scăderea consumului. După cum se știe, românii preferă carnea de porc, dar, în anii de criză, s-au orientat spre carnea de pasăre, fiind mai ieftină. Ei, bine, nici aceasta nu mai pare a fi atât de accesibilă!   Oricum, pentru fermieri, perspectivele nu sunt atât de sumbre: carnea de porc va merge binișor, la export, carnea de pasăre, la fel, iar exportul de ovine și caprine se va intensifica, odată cu deschiderea pieței turcești și, mai ales, a celor din Egipt, Maroc și Tunisia, după cum insistă în mod fericit ANSVSA și MADR. Rămân procesatorii care vor fi obligați să înfrunte toate dificultățile: TVA uriaș, taxă pe stâlp, acciză la motorină (fapt care afectează distribuția și, prin consecință, prețul la raft), ”tradiționalele” condiții ale hipermarket-urilor, sărăcia generalizată a populației etc.   Toate aceste neajunsuri au contribuit la încă un lucru negativ. Astfel, dacă, după primul trimestru ne bucuram că balanța internațională a comerțului cu produse agroalimentare era excedentară, după șase luni am revenit acolo unde eram învățați: la deficit!   Dacă, la toate cele de mai sus amintim și faptul că, potrivit unor analize, piața alimentară a României nu adună decât 11 miliarde de euro, fapt care nu înseamnă decât 1% din valoarea totală a pieței alimentare a Uniunii Europene, atunci îi dăm cu totul dreptate domnului Sorin Minea, acela care, într-un interviu acordat publicației infoALIMENT Magazin, spunea că, ”din punct de vedere al afacerilor, suntem cu 300 de ani în urma țărilor civilizate”. Așa este; suntem mici, mici de tot!