Statul Roman s-a urnit cu greu, odata cu intrarea in Uniunea Europeana, si a creat cadrul legislativ pentru reglementarea situatiei produselor traditionale. Informarea este insa putina si greoaie si, ca de obicei, vecinii nostri ne-au luat-o inainte. Astfel, Ungaria a cerut deja ca palinca sa fie recunoscuta ca produs unguresc, iar Slovacia a dorit sa inregistreze la UE termenul de "brindza", care se citeste "branza", ca produs traditional slovac. Insa, in ciuda faptului ca majoritatea producatorilor sunt confuzi, iar Oficiul National al Produselor Traditionale si Ecologice Romanesti si Ministerul Agriculturii arata cu degetul unul spre celalalt, sunt deja oameni care au reusit sa faca din comercializarea de produse traditionale o afacere constanta si profitabila. Elena Lazureanu o femeie de afaceri traditionale Am stabilit cu doamna Lazureanu sa revin a doua zi dimineata, inainte de inceperea expozitiei, pentru ca, "dupa ora 10, vin clientii si nu vom mai putea discuta". Am vizitat apoi restul salonului (doamna Elena avea standul chiar la intrare) si am regasit aceeasi imbulzeala si la palinca, si la magiun, si la branzeturi, si la plescoi... Totusi, aglomeratia din fata platourilor cu bunatati in portii mici, pentru degustat, nu este cheia succesului in afacerea cu produse traditionale; "toti vor numai sa guste", se plange in fata mea un producator de branza de burduf de langa Brasov. M-am intors a doua zi la ora stabilita, pentru a afla cum reusise familia Lazureanu sa goleasca vitrina - cea mai mare din toata expozitia - atat de repede. Nu am fost deloc surprinsa sa o gasesc pe doamna Elena exact in acelasi loc. Imbracata intr-un halat alb, cu monograma, imaculat, cu coafura impecabila isi servea clientii, in mare parte de-ai casei - expozanti si angajati la Romexpo - dat fiindca expozitia nu se deschidea oficial decat peste o ora. Vitrina se reumpluse si arata precum sectiunea de carne si preparate din Cornul Abundentei: lebar, toba de casa, carnati subtiri; muschiulet, ceafa, cotlet, pastrama, rulada si costita - toate afumate; am vazut chiar piftie si jumari. Intreaga pomana a porcului era etalata in acest frigider ultramodern, fara ca produsele sa fi fost in vreun fel afectate de tarele industrializarii. Elena Lazureanu stie reteta fiecarui produs. "Ele nu sunt foarte sarate, imi explica, fiindca sunt preparate din carne proaspata de porc. Nu exista niciun motiv sa le fie acoperit gustul cu sare. Condimentele, in general, nu sunt folosite in exces tot din acest motiv. Dealtfel, in zona Fagarasului, nu se mananca foarte condimentat." Produsele sunt prepararate "cum am invatat de la mama si de la bunica", fara aditivi industriali, doar cu "sare, piper, usturoi si cimbru" si conservate traditional: "se baga la saramura si se afuma". "Nu cantaresc cantitatile decat atunci cand prepar carnatii, restul este facut dupa gust", marturiseste doamna Elena. Carmangeria din Sercaia, zona Fagaras, judetul Brasov, proceseaza cca 200 de kg de carne pe zi. "Nu se poate produce mai mult - ne spune doamna Elena - pentru ca ar trebui sa umblam la calitate; daca am face asta, nu ne-am mai putea identifica. Eu vreau sa ramanem pe nisa asta". Preturile produselor nu sunt mari, maximul este 35 lei pe kg, pentru ca "nu poti cere mai mult decat pretul pietei". Initiativa salvatoare Firma detine, langa carmangeria din Sercaia, si un magazin propriu, dar vanzarile pe plan local nu sunt foarte mari. "In Bucuresti, se vinde cel mai mult.", spune Elena Lazureanu. De aceea, participa, inca de la deschidere, la Targul Taranului Roman, o piata ce sustine micii producatori de produse traditionale romanesti si educatia pentru pastrarea traditiilor culinare. Acesta s-a desfasurat anul acesta in Piata Amzei, din Bucuresti, pana in luna octombrie cand s-a mutat la Muzeul Taranului Roman din capitala. Targul Taranului Roman, organizat in parteneriat de Grupul de Initiativa Radu Anton Roman si Primaria Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, participa, impreuna cu Muzeul Taranului Roman, la multe dintre manifestarile expozitionale cu tematica alimentara organizate de Romexpo. Acelasi targ ( www.targultaranului.ro ) urmareste si relansarea pietelor taranesti prin promovarea micilor producatori locali si familiarizarea consumatorilor cu produsele lor traditionale. "Este un program mai amplu, care presupune si identificarea de noi produse traditionale, sprijinirea productiei celor deja confirmate prin oferirea unui cadru organizat, sesiuni de instruire pentru producatori, evenimente, demonstratii, precum si instituirea unor reguli de piata in respectul celor europene", mentioneaza organizatorii. De asemenea, Targul Taranului Roman organizeaza periodic evenimentul Ziua Producatorului Traditional, o actiune in care insusi producatorul este cel care isi prezinta produsele, stand de vorba cu publicul, povestind si dezvaluind secretele produselor sale si demonstrand astfel care este puterea traditiei: gust bun, prospetime, originalitate. "Pe mine, aceasta manifestare m-a lansat pe piata", marturiseste Elena Lazureanu. "Initiativa Oficiului National al produselor Traditionale si Ecologice Romanesti a venit mult mai tarziu". Oficiul, cu sediul in Brasov, isi propune sa ofere asistenta producatorilor in pregatirea documentatiei pentru inregistrarea si protejarea indicatiilor de provenienta, denumirile de origine sau calitatile esentiale ale produselor traditionale romanesti. Deocamdata functioneaza insa doar pe hartie. Producatorii nu-si pot lua atestatele de aici, pentru ca legea prevede, in continuare, ca doar Ministerul Agriculturii le poate elibera. Reprezentantii Oficiului spun ca au trimis Ministerului Agriculturii o propunere de modificare a legislatiei. Ei sustin ca, pana la sfarsitul anului, sunt sanse ca producatorii sa nu mai fie plimbati de la o institutie la alta. Totusi, se pare ca, odata cu intrarea in Uniunea Europeana si amenintat de pericolul globalizarii, romanul si-a dus aminte de gusturile din copilarie. Piata pentru produsele traditionale exista, acest lucru fiind evidentiat de succesul "Targului Taranului Roman". Ramane doar ca initiative precum cea a familiei Lazureanu, facute cu respect pentru traditie si client, sa satisfaca redescoperitul gust al romanului - si de ce nu - al oricarui cetatean european, pentru adevarata mancare romaneasca.