Proces de complexitate deosebită, gestaţia bovinelor începe odată cu fecundaţia şi se încheie la momentul parturiţiei. În funcţie de rasă, fătările gemelare au o frecvenţă foarte redusă (1-5%), fiind vorba de animale poliestrice, în general unipare.   Diagnosticarea“Sub raport fiziologic, starea de gestaţie are un caracter mai mult sau mai puţin antagonic cu producţia de lapte, prin acţiunea hormonilor corpului galben de gestaţie şi ai placentei care se opun acţiunii hormonilor anterohipofizari (îndeosebi asupra prolactinei). Acţiunea depresivă a stării de gestaţie asupra producţiei individuale de lapte este influenţată de o serie de factori, între care: durata repausului de gestaţie, vârsta vacilor, gradul de ameliorare şi aptitudinea productivă, individualitatea” (prof. Stelian Acătincăi)   Deosebit de importantă, din punct de vedere tehnic şi economic, diagnosticarea timpurie permite identificarea femelelor nefecundate în timp util, încât să poată fi încadrat repausul de gestaţie într-un interval optim:  

1. Metoda clinică de diagnosticare (prin exploraţie transrectală), cea mai des utilizată în practică, cu o precizie de aproape 100%, permite diagnosticarea stării de gestaţie, la 75 de zile pentru vaci şi la 45 de zile pentru juninci (de la ultima însămânţare).
2. Metoda radioimunologică (RIA) se materializează prin dozarea, cu ajutorul izotopilor radioactivi, a progesteronului din lapte sau din sânge. Vaca este considerată gestantă, dacă rezultă o cantitate de progesteron mai mare de 6 ng/ ml lapte sau 3 ng/ml sânge. Cu o precizie de aproximativ 85%, metoda radioimunologică oferă posibilitatea diagnosticării timpurie a stării de gestaţie.
3. Metodele fizice sunt folosite pentru diagnosticarea timpurie în unele exploataţii, fiind folosit ultrasonograful (aparat cu ultrasunete), instrument care poate diagnostica starea de gestaţie, cu o precizie de aproape 100%, în a 17-a zi de la ultima însămânţare.
4. Metoda zootehnică se limitează diagnosticarea stării de gestaţie, pentru vacile care nu au repetat căldurile timp de 2-3 luni de la ultima însămânţare.

  Femelele sunt mai liniştite după instalarea gestaţiei, remarcată fiind o stare de îmbunătăţire a întreţinerii, simultan cu o asimilare mai bună a furajelor. Fătul poate fi simţit, prin palpare, în partea inferioară a flancului drept, după 6-7 luni de gestaţie. La vacile gestante, este prezent un mucus de consistenţă mai fermă, la comisura inferioară a vulvei.   Monitorizarea desfăşurării gestaţiei Produsul de concepţie prezintă un proces de creştere neuniform, în perioada intrauterină, intensitatea creşterii mărindu-şi ritmul odată cu avansarea în gestaţie, îndeosebi în ultimele două luni de gestaţie (când greutatea fătului creşte semnificativ). În această ultimă perioadă a gestaţiei, vacilor li se asigură condiţii specifice de întreţinere, ţinând cont de dinamica de creştere a produsului de concepţie. Condiţii ce trebuie să ducă la obţinerea de viţei sănătoşi, puternici, care să asigure o producţie mare de lapte.   La vaci, durata medie a gestaţiei este de 248 de zile, fiind influenţată de mai mulţi factori: -         vârsta, la juninci gestaţia este mai scurtă cu 4-5 zile decât la vaci; -         sexul produsului de concepţie, gestaţia cu produşi masculi este mai lungă cu 1-2 zile decât cea cu produşi femeli; -         rasa: Pinzgau (290 zile), Jersey (279-280 zile); -         numărul produşilor la fătare, gestaţie mai scurtă cu 5-7 zile, decât în cazul fătărilor unipare. Gestaţia poate fi întreruptă prin avort în stadiul de zigot (până la 13 zile de la fecundare), avort embrionar (14-45 de zile de la fecundare) sau avort fetal (în intervalul 45 de zile de la fecundare – parturiţie). Întreruperea gestaţiei este determinată de intervenţia unor factori nefavorabili asupra organismului mamei sau al produsului de concepţie; cele mai sensibile perioade, din acest punct de vedere, înregistrându-se în intervalele 1-3 luni şi 5-7 luni.   Pierderile prin avort embrionar sunt cauzate îndeosebi calităţii necorespunzătoare a celulelor sexuale (spermatozoizi, ovul), determinată la rândul ei de starea de sănătate şi starea de întreţinere a reproducătorilor. Cauzele avorturilor fetale sunt: cauze mecanice, deficienţe nutriţionale sau boli (trichomonoza, bruceloza, vibroza s.a).   Ulterior gestaţiei, se recomandă ca fătarea să aibă loc în boxe de fătare, amplasate astfel încât îngrijitorii să treacă frecvent pe lângă ele. În cazul în care vacile sunt ţinute în boxe de fătare colective, până înainte de momentul fătării, se recomandă asigurarea unei suprafeţe minime de 9 m2/cap de vacă, pentru rasele mari şi 7 m2/cap de vacă, pentru rasele mici.