Autor: ALEXANDRU PELIGRAD Sindicatul European din Industria de Producere și Procesare a Cărnii a criticat recentul acord al Uniunii Europene de reformare a Politicii Agricole Comune, afirmând că este ”o ocazie pierdută” pentru a îmbunătății securitatea pe lanțul alimentar în UE.   ”Industria europeană a cărnii de vită și de oaie se confruntă în prezent cu un puternic declin.”, declara, pentru Globalmeatsnews.com, Jean-Luc Mériaux, secretarul general al Sindicatului European din Industria de Producere și Procesare a Cărnii (UECBV), ceea ce, explica acesta, ”o va face să fie complet nepregătită în fața reducerii subvențiilor”, reducere preconizată de noua Politică Agricolă Comună. ”Anumite mecanisme supuse reformei precum acordarea de subvenții sub forma unor plăți de sume forfetare vor diminua considerabil sumele de bani cu care erau sprijiniți fermierii în general, precum și cei mai productivi dintre producători, în mod special,”, prognoza Mériaux.   Reforma PAC oferă și mai multă flexibilitate Totuși secretarul general al Sindicatului European din Industria de Producere și Procesare a Cărnii (UECBV) recunoaște că tăierile de subvenții ”au fost mai mici decât ne temeam că vor fi”, adăugând că, ”Pe de altă parte reforma UE va oferi mai multă flexibilitate, ceea ce ar putea să diminueze pierderile pentru industria europeană de producere a cărnii.”. Jean-Luc Mériaux exemplifica arătând că plățile directe cuplate (acordate în funcție de mărimea producției), mai mari, oferite pentru fermele de vaci și oi ”îi va ajuta pe producători să compenseze parțial creșterea costului de producție.”, recunoscându-se astfel rolul important al acestor domenii economice pentru regiuni geografice precis determinate.  De asemenea, plata unor avansuri din subvenția anuală, în fiecare an din intervalul 2014-2020 îi va ajuta pe fermieri să își planifice mai eficient fluxul de capital, vânzările și costurile de producție ”contribuind astfel la stoparea declinului șeptelului în anumite state europene.” arăta acesta. Plățile complementare acordate conform noii Politici Agricole Comune pentru tinerii fermieri ”vor contribui și ele la implicarea în sectorul creșterii de animale a unui număr mai mare de  persoane tinere”, fapt extrem de important ”având în vedere că în multe state europene mai mult de jumătate dintre producătorii de carne au vârste de peste 50 de ani.”, puncta secretarul general al Sindicatului European din Industria de Producere și Procesare a Cărnii (UECBV). Tinerii agricultori vor putea beneficia de o combinaţie de măsuri precum finanțări de până la 70.000 euro pentru instalare, formare profesională şi consultanţă, iar micii fermieri vor putea primi până la 15.000 euro/fermă pentru pornirea unei afaceri. De asemenea se vor crea şi instrumente de gestionare a riscului, prin asigurări şi fonduri mutuale pentru asigurarea producţiei împotriva condiţiilor de climă sau a bolilor animale. Jean-Luc Mériaux mai menționa cu satisfacție și faptul că terenurile în care pășunile reprezintă mai mult de 75% din suprafața totală se vor califica în mod automat pentru subvenții pentru conservarrea mediului, fapt care de asemenea îi va ajuta pe producătorii de carne. De pe urma fondurilor pentru dezvoltare rurală vor beneficia mai ales crescătorii de ovine din zonele defavorizate, iar fondurile alocate cercetării și dezvoltării vor ajuta de asemenea la creșterea competitivității sectorului zootehnic. Pentru zonele defavorizate natural se propune o nouă clasificare, pe baza a 8 criterii bio-fizice, Statele Membre putând stabili ca maxim 10% din terenul agricol să fie definit ca zonă cu dificultăţi specifice Pentru zonele montane şi pentru cele situate la peste 62° latitudine nordică, sprijinul financiar poate creşte până la 300 euro/ha (de la 250 euro/ha).   Vulnerabilitatea zootehniei ar putea să crească prețul cărnii Prin urmare, ”chiar dacă per total fondurile pentru domeniul creșterii animalelor vor fi mai puține, există totuși posibilitatea de a reduce impactul negativ al acestor măsuri, dacă... statele membre vor considera și recunoaște sectorul zootehnic ca fiind un domeniu vulnerabil care are nevoie de suport”, concluziona Mériaux. ”Utilizarea noilor oportunități ale Politicii Agricole Comune pentru intervalul 2014-2020 este un factor critic. Și chiar dacă nu va fi stimulată producția, declinul sectorului de creștere a animalelor ar putea fi stopat, menținându-se actualul nivel de dezvoltare.” arăta oficialul Sindicatului European din Industria de Producere și Procesare a Cărnii (UECBV) adăugând că pentru aceasta ar fi vitală și o creștere a prețului de vânzare al cărnii care să absoarbă astfel creșterea costurilor de producție.   Promovarea asocierii producătorilor le va da mai multă putere pe piață Roger Waite, purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru agricultură arăta că pentru cele 15 state mai vechi membre ale Uniunii Europene subvențiile vor scădea în sectorul zootehnic. Dar, acesta explica și faptul că vor exista alte oportunități de primire a subvențiilor printr-o serie de noi măsuri preconizate prin reforma PAC: ”Vor fi mai mulți bani pentru investiții și inovații și mai multe reguli pentru a-i face pe fermieri să se asocieze, fapt care îi va ajuta să negocieze mai bine prețurile de vânzare.”. Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene pentru agricultură crede că asocierea îi va ajuta pe fermieri să decidă împreună unde există noi oportunități de piață și să le fructifice în acest fel mai eficient. Măsurile de dezvoltare rurală mai vizează sprijinirea diverselor forme de cooperare, inclusiv pentru promovarea noilor produse, sprijinirea dezvoltării pieţelor locale şi a circuitelor scurte, dezvoltarea serviciilor de bază şi a satelor prin investiţii în infrastructura de telecomunicaţii prin bandă largă şi în energii regenerabile, dar şi sprijinirea creării grupurilor şi strategiilor de tip LEADER şi promovarea flexibilităţii în combinarea alocării unor fonduri pe plan local cum ar fi spre exemplu stimularea cooperării urban-rural.   România, deficit de ”administrare” eficientă Trecerea către noul sistem nu va fi însă una radicală. Statele Membre vor avea o mare marjă de manevră cu privire la nivelul plăților oferite și cu privire la măsurile de sprijin aplicate. ”Există foarte, foarte multă flexibilitate,” arăta Roger Waite. Pentru România, această flexibilitate ar putea să nu fie însă de bun augur, având în vedere capacitatea administrativă a Statului Român. Să nu uităm că spre exemplu, cel mai evident caz de incapacitate administrativă, respectiv Programul Operațional pentru Pescuit, care, deși ar fi trebuit să fie aplicat din 2007 a devenit efectiv abia în 2011. De asemenea, lipsa de precizie a sistemului de identificare a parcelelor LPIS a condus la penalizări plătite de România de peste 115 milioane de euro. În plus, această lipsă de precizie i-a făcut pe fermieri să dea înapoi o mare parte din banii pe care i-au primit. Astfel, actualizările de LPIS (remăsurarea blocurilor fizice) au produs de cele mai multe ori modificări ale suprafețelor pentru care s-au cerut subvenții (mai ales în zonele montane), fermierii fiind penalizați pentru respectivele modificări, deși de multe ori vina măsurării greșite a suprafețelor aparținea în exclusivitate APIA. Au fost modificate blocuri fizice, deși de multe ori diferența dintre măsurători (ambele făcute de APIA) se încadra în eroarea de măsurare, iar penalizările, deși acordate pentru sprafețe mici, erau mult mai importante ca valoare datorită regulii că fermierul este penalizat pentru ”supradeclare” cu dublul suprafeței supradeclarate, care aplicate pentru mai mulți ani făcea ca suma returnată statului să ajungă la un sfert sau la jumătate (uneori și mai mult) din suma primită pentru un an. Problemele erau și mai mari pentru parcele care se aflau la limita celor 0,3 ha (limita de eligibilitate), o scădere cu câteva sute de metri pătrați făcând ca parcela să devină în totalitate neeligibilă, iar fermierul să fie penalizat pentru 0,6 ha (de 2 ori suprafața parcelei de 0,3 ha, ”devenită” neeligibilă). Sunt spre exemplu, fermieri cărora li s-au retras subvențiile pentru parcele care au scăzut de la 0,30-0,35 ha la 0,25-0,29 ha, pentru ca ulterior controalele pe teren să dovedească faptul că aceștia aveau dreptate, suprafețele fiind de 0,30-0,35 ha, așa cum declaraseră aceștia. Banii însă nu și i-au mai recuperat. Totodată, până în anul 2012, APIA nu avea un sistem de verificare prin care să constate, dacă cei care solicitau subvenții pentru pășuni aveau și animale, sistem care a fost realizat abia în 2012, prin conectarea bazei proprii de date cu cea a ANSVSA, astfel că, adevărații crescători de animale nu încasau nicio subvenție, iar deținătorii pășunilor beneficiau de subvențiile pe supraafață, fără însă a crește animale. De asemenea, sunt foarte mulți fermieri care au încasat subvenții pentru creșterea animalelor, subvenții care ulterior le-au fost retrase pentru că s-a descoperit că aveau datorii la bugetul de stat sau bugetele locale, sub formă de amenzi de circulație spre exemplu. Și astfel, pentru o amendă de 50 de lei neplătită, de care respectivul fermier uitase, acesta a trebuit să returneze Statului Român sume ce merg de la câteva sute de euro, la câteva mii de euro, în funcție de numărul de animale pentru care obținuse subvenția și de numărul anilor în care a primit subvenție. Spre exemplu, pentru cineva care avea o amendă neplătită de circulație de 50 lei în 2006, descoperită de Fisc în 2009, acesta pierdea subvențiile pentru anii 2007, 2008 și 2009. În aceste condiții nu este de mirare că mulți crescători de animale români au renunțat la a mai cere subvenții și în final au renunțat la a mai desfășura o activitate agricolă, preferând să se ducă la muncă în străinătate. Străinătate de unde importăm din ce în ce mai multe produse agricole obținute în parte și cu munca agricultorilor români care au fost siliți să își părăsească țara natală, în căutarea unor condiții mai bune de trai. Din păcate, îngrijorare pentru aceste aspecte se manifestă în instituțiile care sunt în legătură directă cu fermierii, de cele mai multe ori doar la nivele care nu au și putere de decizie. Prin urmare, faptul că a fost transferată către Statele Membre o mai mare putere de decizie nu este neapărat un lucru bun pentru România. Având în vedere ”performanțele” obținute de administrația românească în intervalul 2007-2013, în domeniul agricol, nu ar fi de mirare să ne trezim că autoritățile ”competente” în domeniu vor avea programe și politicii coerente de implementare a măsurilor de sprijinire a agriculturii (inclusiv a domeniului zootehnic) abia prin 2017-2018. Noul sistem al PAC va intra în vigoare pentru administrațiile naționale de la 1 ianuarie 2014, termen stabilit pentru a oferi Statelor Membre timpul necesar în pregătirea procedurilor și alocărilor de fonduri pe diferite măsuri. Pentru fermieri, ca beneficiarii direcți ai plăților, sistemul se va modifica efectiv cu un an mai târziu, adică de la 1 ianuarie 2015. În noua PAC, se menține posibilitatea plății la hectar până în 2020. Va exista o plată pentru fermele mici, o sumă fixă, standard, calculată din 2014 până în 2020, care se va acorda în mod simplificat, agricultorii nemaifiind nevoiți să depună cererea în fiecare an. Această sumă nu trebuie să depășească 1.250 de euro pe fermă, suma totală alocată ajungând la maximum 10 procente din cuantumul aferent pilonului I. Un alt element de noutate al PAC este posibilitatea ca România să acorde o parte din subvențiile pe pilonul I - plăți directe în sistem de plăți cuplate cu producția pentru a susține anumite sectoare sau tipuri de producție care sunt sensibile sau care sunt importante strategic pentru România, țara noastră putând aloca până la 13 la sută din bugetul aferent plăților directe pentru plățile cuplate la producție. Un alt element esențial a fost introducerea în PNDR a posibilității de a finanța subprograme sectoriale, statele membre putând defini până la trei subprograme sectoriale pentru care să rezerve o parte din alocarea bugetară pe dezvoltare rurală pentru următorii șapte ani. Oare domeniul producerii de carne va fi unul dintre aceste subprograme?