Am citit undeva ca Replace isi caracterizeaza muzica drept „andro-pseudo-punk-jazz-exp-other-noise-art”. Aceasta trupa noua pe scena de rock alternativ bucuresteana este compusa din: Gabriela Fierbinteanu (voce), Alexandru Bala (tobe), Cristian Fierbinteanu (bass), Bogdan Stamatin (chitara). Pe acesta din urma, l-am intrebat despre muzica, dar si despre cum crede ca s-ar incadra in sabloanele stilului de viata al unei vedete rock. FDC: Care sunt motivele ce te-au determinat sa alegi o cariera muzicala? BS: M-am apucat de muzica din patriotism, fireste. Râul, ramul au fost mereu repere pe care sa le vreau in imediata proximitate si care m-au inspirat mereu in a compune o melodie, doua. FDC: Ce inseamna muzica pentru tine? BS: In prima parte a vietii, muzica a insemnat o modalitate foarte rapida de a atrage atentia fetelor. Cu un tobosar viguros si un amplificator de sunet suficient de puternic, reuseam sa atrag privirile, cel putin pentru câteva zeci de secunde bune. E adevarat, curiozitatea nu inseamna niciodata neaparat apreciere, insa asta e o nuanta pe care am descifrat-o mult mai târziu. In prezent, participând zilnic la repetitii, muzica ma ajuta sa mai ies din casa. E precum câinele care se cere mereu plimbat, la usa. FDC: Ai devenit o figura cunoscuta in urma concertelor din B52, Green Hours si Mojo. Ti-a influentat acest fapt modul de viata? BS: Sunt cunoscut printre vecinii mei de la casa, ale caror gusturi muzicale n-au reusit deocamdata sa-i atraga in magia prilejuita de expunerea prelungita la tiradele mele virtuoase. Nu ma dau batut, chiar daca, câteodata, ma simt precum un predicator in desert. Incerc sa dau volumul mai tare si sa merg tot inainte. FDC: Crezi ca ai putea sa duci o viata de vedeta cu toate sabloanele aferente? BS: Cred ca o duc deja. Cred ca, in curând, vei fi vedeta când vei avea cu ce sa-ti platesti chiria, intretinerea si pasiunea prietenei pentru cercei hand-made. Apoi, o masa in oras si un film la ceas de seara vor adauga noi valente aurei de invincibilitate, de stea rock. Cred ca voi ajunge pe prima pagina a tabloidelor cu un titlu de genul: ”Bogdan Stamatin a calatorit cu trenul la clasa intâi! Boierul tot boier!” FDC: Faci sport regulat? Tii vreo dieta anume? BS: Fac sport zilnic. 250 de sarituri cu coarda, 20 de flotari si 40 de abdominale. In ianuarie, când m-am lasat de fumat, reuseam sa sar coarda de 20 de ori. Dieta pe care o tin e una spirituala, am renuntat la televizor si la radio. Rezultatele au fost pe masura, acum am cu 20% mai putine riduri. Si mai tin toate posturile ortodoxe. Asadar, inima mi-e cu 30% mai usoara. FDC: Când mergi la cumparaturi, cum selectezi alimentele? Citesti informatiile de pe etichete? BS: Trendy sau nu, piata devine noul supermarket. Doamne si domni, care mai de care mai cocheti, au inceput sa-si plimbe parfumul printre tarabele cu vinete, telina si pastârnac. Si cum imi place sa fiu in rând cu lumea, am dat si eu in patima pietei. Imi place ca alimentele sa nu aiba ambalaj, imi place sa nu aiba informatii si eticheta, sa le judec doar din priviri si mângâieri. FDC: Ce produse din carne preferi? BS: Incerc sa manânc carne cât mai rar. De fapt, la cât de usor ma las influentat, si pentru ca e de bon-ton, presupun ca, in curând, voi deveni un vajnic lacto-vegetarian. Care va mânca peste, vinovat, când e singur acasa. Pestele nu pare sa aiba suflet. N-am auzit pe nimeni spunând ca pestele l-a privit cu ochi calzi si umezi. FDC: Ce alimente nu lipsesc niciodata din frigiderul tau? BS: Nu duc niciodata lipsa de lapte si de cascaval. M-am nascut la poalele Raraului, iar acolo, pentru ca apa calda curgea la robinet o data pe luna, faceam dus cu lapte cald, direct muls de la vaca. Glumesc. Doar ca as putea trai linistit, doar cu brânza, rosii si pâine. FDC: Care sunt antipatiile tale alimentare, alimentele pe care nu le-ai tine niciodata in frigiderul propriu? BS: In afara de animalele care au capacitatea de a te privi blând, frigiderul meu e deschis pentru toata lumea. Fara discriminare, toata lumea e binevenita. Cred, insa, ca n-as putea sa tin pâinea in frigider sau cremele de noapte, asa cum facea matusa mea la care stateam in facultate. FDC: Cum te descurci in bucatarie? Gatesti tu insuti? Ce feluri de mâncare iti ies cel mai bine? BS: Relatia cu bucataria e una cât se poate de capricioasa. Câteodata, ne certam si nu ne mai vedem cu saptamânile. Intru doar sa-mi fac cafea si sa dau „buna ziua”, e important sa fii politicos. Insa, din când in când, ne reindragostim, iar atunci nu plec de lânga ea cu orele, o spal, facem de mâncare, râdem si dam drumul la radio. FDC: Care este felul tau de mâncare preferat? Ne poti spune reteta? BS: Anul asta, cel mai mult mi-a placut rata cu sos de prune, pe care am mâncat-o intr-un restaurant rusesc, de la marginea Atlanticului. Nu va pot spune reteta, pentru ca inainte de a comanda am fost pus sa semnez un contract de confidentialitate. Nu te pui cu mafia culinara ruseasca. FDC: In ce zona a României crezi ca se manânca cel mai bine? BS: In zona din care e mama fiecaruia. La mine, in Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc, asa cum v-am povestit, se manânca multe, multe lactate. Dar si pastrav. Si salata poloneza indulcita, cu smântâna. Si fragi cu mamaliga. Si bors, mult bors. FDC: Iti plac experientele culinare noi? Te consideri gurmand? BS: Sunt cel mai mare gurmand, si daca n-ar fi treaba asta cu muzica, probabil ca as fi avut deja o suta de kilograme. Imi plac experientele. Iar daca-s noi, cu atât mai bine. FDC: Ai avut vreo experienta culinara neplacuta? Cum ai reactionat? BS: Contactul cu scoala româneasca de chelneri e cea mai neplacuta experienta culinara pe care poti sa o ai. Urmeaza contactul cu scoala româneasca de vândut furaj, pe post de mâncare. FDC: Preferi sa manânci acasa sau la restaurant? Ai un restaurant favorit? BS: Prefer sa manânc la restaurant. Restaurantul meu favorit este Spice Market. E putin cam departe. Motiv pentru care il si iubesc atât de mult. FDC: Cum arata pentru tine o cina perfecta? Ambient, mâncare, companie… BS: Cina perfecta e atunci când simti ca meriti sa manânci, dupa o zi in care simti ca ai facut ceva pentru tine si ceilalti. Poate fi atunci când iti hranesti gagica cu inghetata, lingurita dupa lingurita, pe-o banca-n parc. Sau când manânci pizza de la non-stop-ul de lânga sala de repetitii, dupa o zi asurzitoare, dar frumoasa.