276
De curând, Comisia Europeană a lansat Orientările referitoare la Acordurile Comerciale pe Verticala lanțurilor de aprovizionare cu bunuri și servicii. Documentul vizează direct furnizorii și retailerii, fiind de o deosebită importanță pentru viitorul afacerilor, atât pe plan comunitar, cât și național, pentru fiecare țară membră UE în parte. Iată principalele propuneri, așa cum au fost transmise de către Comisia Europeană.
Scopul și structura acestor orientări
Prezentele orientări stabilesc principiile pentru evaluarea acordurilor verticale și a practicilor concertate în conformitate cu articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Regulamentul Comisiei (UE) X2. Cu excepția cazului în care se prevede altfel, în prezentele orientări termenul ”acord” acoperă și practicile concertate.
Prin emiterea prezentelor orientări, Comisia urmărește să ajute întreprinderile să efectueze propria evaluare a acordurilor verticale în conformitate cu normele de concurență ale Uniunii și să faciliteze aplicarea articolului 101 din tratat.
Cu toate acestea, orientările nu ar trebui aplicate mecanic, deoarece fiecare acord trebuie evaluat în lumina propriilor fapte. Prezentele orientări nu aduc atingere, de asemenea, jurisprudenței Tribunalului și Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare Curtea de Justiție a Uniunii Europene).
În temeiul Orientărilor, se pot încheia acorduri verticale pentru bunuri și servicii intermediare sau finale. Cu excepția cazului în care se specifică altfel, aceste orientări se aplică tuturor tipurilor de bunuri și servicii și la toate nivelurile comerciale. În plus, cu excepția cazului în care se specifică altfel, termenul de ”utilizator final” include întreprinderile și consumatorii finali, și anume persoanele fizice care acționează în scopuri care sunt în afara comerțului, afacerii, meșteșugurilor sau profesiei lor.
Structura Orientărilor
Prezentele Orientări sunt structurate după cum urmează:
• Secțiunea introductivă explică de ce Comisia oferă orientări privind acordurile verticale și domeniul de aplicare al orientărilor respective. De asemenea, explică obiectivele articolului 101 din tratat, modul în care articolul 101 din tratat se aplică acordurilor verticale și principalele etape în evaluarea acordurilor verticale în temeiul articolului 101 din tratat;
• A doua secțiune oferă o imagine de ansamblu asupra efectelor pozitive și negative ale acordurilor verticale. Regulamentul (UE) X, prezentele orientări și politica de aplicare a Comisiei în cazuri individuale se bazează pe luarea în considerare a acestor efecte;
• A treia secțiune se referă la acordurile verticale care, în general, nu se încadrează în articolul 101 alineatul (1) din tratat. Deși Regulamentul (UE) X nu se aplică acestor acorduri, este necesar să se furnizeze orientări cu privire la condițiile în care acordurile verticale pot intra în afara articolului 101 alineatul (1) din tratat;
• A patra secțiune oferă îndrumări suplimentare cu privire la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) X, inclusiv explicații privind sfera de siguranță stabilită prin regulament și definiția unui acord vertical. Această secțiune conține, de asemenea, îndrumări privind acordurile verticale în economia platformelor online, care joacă un rol din ce în ce mai important în distribuția de bunuri și servicii. Această secțiune explică, de asemenea, limitele aplicării Regulamentului (UE) X, așa cum sunt stabilite.
Monitorizarea continuă
Prezentele orientări înlocuiesc Orientările Comisiei privind constrângerile verticale conform JO C 130, 19.5.2010, dar comisia va continua să monitorizeze funcționarea Regulamentului (UE) X și a prezentelor orientări și poate revizui această notificare în lumina evoluțiilor viitoare. prevăzute la articolul 2 alineatele (2), (3) și (4) din regulament.
Aceasta include limitele specifice care se aplică schimbului de informații între un furnizor și un cumpărător în scenariile de distribuție duală și cele care se aplică acordurilor referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online în cazul în care furnizorul acestor servicii are o funcție hibridă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulament. În plus:
• A patra secțiune explică modul în care Regulamentul (UE) X se aplică în cazurile în care un acord vertical intră în domeniul de aplicare al unui alt regulament de exceptare pe categorii, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (7) din regulament. În sfârșit, această secțiune conține o descriere a anumitor tipuri comune de sisteme de distribuție, în special a celor care fac obiectul unor dispoziții specifice ale articolului 4 din regulament referitoare la restricțiile stricte;
• Secțiunea a cincea abordează definirea piețelor relevante și calculul cotelor de piață, prin referire la Notificarea privind definirea pieței. Acest lucru este relevant deoarece acordurile verticale pot beneficia de exceptarea pe categorii prevăzută de Regulamentul (UE) X numai dacă cotele de piață ale întreprinderilor care sunt părți la acord nu depășesc pragurile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (UE) X;
• A șasea secțiune acoperă restricțiile stricte prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) X și restricțiile excluse prevăzute la articolul 5 din regulament, inclusiv explicațiile cu privire la motivul pentru care calificarea ca restricție ”hardcore” (strictă) sau ”exclusă” este relevantă;
• A șaptea secțiune conține orientări cu privire la competențele Comisiei și ale autorităților de concurență din statele membre (ANC) de a retrage beneficiile Regulamentului (UE) X în cazuri individuale, în conformitate cu la articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat6 și articolul 6 din Regulamentul (UE) X, precum și orientări cu privire la competența Comisiei de a adopta reglementări care să declare că Regulamentul (UE) X nu se aplică, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) X;
• Secțiunea a opta descrie politica de aplicare a Comisiei în cazuri individuale. În acest scop, explică modul în care acordurile verticale care nu sunt reglementate de Regulamentul (UE) X sunt evaluate în conformitate cu articolul 101 alineatele (1) și (3) din tratat și oferă orientări cu privire la diferite tipuri comune de restricții verticale.
Aplicabilitatea articolului 101 din tratat la acordurile verticale
Obiectivul articolului 101 din tratat este de a se asigura că întreprinderile nu utilizează acorduri, orizontale sau verticale, pentru a preveni, restrânge sau denatura concurența pe piață în detrimentul consumatorilor. Articolul 101 din tratat urmărește, de asemenea obiectivul mai larg de realizare a unei piețe interne integrate, care sporește concurența în Uniune. Întreprinderile nu pot utiliza acorduri verticale pentru a restabili barierele private între statele membre în care barierele de stat au fost eliminate cu succes.
Articolul 101 din tratat se aplică acordurilor verticale și restricțiilor din acordurile verticale care afectează comerțul dintre statele membre și care împiedică, restrâng sau denaturează concurența. Acesta oferă un cadru juridic pentru evaluarea restricțiilor verticale10, care ia în considerare distincția dintre efectele anticoncurențiale și cele pro-concurențiale.
Articolul 101 alineatul (1) din tratat interzice acordurile care restrâng sau denaturează în mod semnificativ concurența. Cu toate acestea, această interdicție nu se aplică acordurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat, în special în cazul în care acordul oferă suficiente beneficii pentru a depăși efectele sale anticoncurențiale, așa cum se indică în orientările articolului 101 alineatul (3)11.
Etapele evaluării
Deși nu există o secvență obligatorie pentru evaluarea acordurilor verticale, evaluarea implică, în general, următorii pași:
• În primul rând, întreprinderile implicate trebuie să stabilească cotele de piață ale furnizorului și ale cumpărătorului pe piața relevantă unde vând și, respectiv, cumpără bunurile sau serviciile contractuale;
• În cazul în care nici cota de piață a furnizorului, nici cea a cumpărătorului nu depășește pragul de 30% al cotei de piață stabilit la articolul 3 din Regulamentul (UE) X, acordul vertical este acoperit de sfera de siguranță stabilită prin regulament, cu condiția ca acordul nu conține restricții esențiale în sensul articolului 4 din regulament sau orice restricții excluse în sensul articolului 5 din regulament care nu pot fi separate de restul acordului;
• În cazul în care cota de piață relevantă a furnizorului sau a cumpărătorului depășește pragul de 30% sau acordul conține una sau mai multe restricții stricte sau restricții excluse neseparabile, este necesar să se evalueze dacă acordul vertical intră în domeniul de aplicare al articolului 101( 1) din tratat;
• Dacă acordul vertical intră în domeniul de aplicare al articolului 101 alineatul (1) din tratat, este necesar să se examineze dacă îndeplinește condițiile excepției prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.
Dezvoltarea durabilă și Acordurile verticale
Dezvoltarea durabilă este un principiu de bază al tratatului și un obiectiv prioritar pentru politicile Uniunii12, împreună cu digitalizarea și o piață unică rezistentă. Noțiunea de durabilitate include, dar nu se limitează la, abordarea schimbărilor climatice (de exemplu, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră), limitarea utilizării resurselor naturale, reducerea deșeurilor și promovarea bunăstării animalelor.
Sustenabilitatea, reziliența și obiectivele digitale ale Uniunii sunt promovate prin acorduri eficiente de furnizare și distribuție între întreprinderi. Acordurile verticale care urmăresc obiective de sustenabilitate sau care contribuie la o piață unică digitală și rezistentă nu reprezintă o categorie distinctă de acorduri verticale în temeiul dreptului Uniunii în domeniul concurenței.
Prin urmare, aceste acorduri trebuie evaluate utilizând principiile stabilite în prezentele orientări, ținând cont de obiectivul specific pe care îl urmăresc. Accordi În schimb, scutirea prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) X se aplică acordurilor verticale care urmăresc obiective de sustenabilitate, reziliență și digitale, cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile regulamentului. Aceste orientări includ exemple pentru a ilustra evaluarea acordurilor verticale care urmăresc obiective de sustenabilitate.
În cazul în care un acord vertical restrânge concurența în sensul articolului 101 alineatul (1) din tratat și nu se aplică Regulamentul (UE) X, acordul poate, totuși, să îndeplinească condițiile excepției de la articolul 101 alineatul (3). Acest lucru se aplică și acordurilor verticale care urmăresc obiective de durabilitate sau care contribuie la o piață unică digitală și rezistentă. În timp ce secțiunea 8 include orientări privind evaluarea unor astfel de acorduri verticale în cazuri individuale, alte orientări ale Comisiei pot fi, de asemenea, relevante.
Acestea includ Orientările prevăzute la articolul 101 alineatul (3), Orientările orizontale și orice îndrumări care pot fi furnizate în versiunile viitoare ale acestor Orientări.
Aceste orientări pot, în special, să ofere orientări cu privire la circumstanțele în care beneficiile de durabilitate, digital sau reziliență pot fi luate în considerare ca eficiențe calitative sau cantitative în temeiul articolului 101 alineatul (3) din tratat. (Textul integral al Orientărilor poate fi consultat pe pagina oficială a Comisiei Europene)