De la animal la vitrina supermarketului, prețul unei bucăți de carne trece prin mai multe mâini, mai multe costuri și mai multe etape de formare a valorii. Dar cât din cei 100 de lei plătiți la casă reprezintă materia primă și cât înseamnă procesare, ambalare, logistică, comercializare și taxe? Răspunsul este mai complicat decât pare – și tocmai aici începe adevărata poveste a prețului.

Când consumatorul vede un kilogram de carne la 100 de lei, prima tentație este să compare suma cu prețul animalului viu sau cu prețul materiei prime. Comparația este însă incompletă. Între producător și raft există o întreagă infrastructură economică: sacrificare, tranșare, refrigerare sau congelare, control sanitar-veterinar, ambalare, depozitare, transport, pierderi tehnologice, energie, personal, distribuție și, în final, comercializare.

Eurostat tratează oficial lanțul alimentar tocmai prin această succesiune: agricultură, procesare, importuri și retail. Pentru categoria „carne”, statistica europeană urmărește separat prețurile animalelor, prețurile producătorilor din industria cărnii și prețurile plătite de consumator. Cu alte cuvinte, prețul de la raft nu este același lucru cu prețul materiei prime.

Ce înseamnă, concret, 100 de lei?

Există un punct al calculului pe care îl putem stabili fără nicio aproximație: TVA-ul.

Începând cu 1 august 2025, carnea și organele comestibile din codurile NC 0201–0210 beneficiază de cota redusă de TVA de 11%. Aceeași cotă se aplică și preparatelor din carne încadrate la codurile NC 1601–1605.

Prin urmare, dacă prețul final plătit de consumator este exact 100 de lei, baza fără TVA este de 90,09 lei, iar TVA-ul inclus în preț este de 9,91 lei.

Restul de 90,09 lei nu reprezintă însă „câștigul magazinului”. Aici se află întreaga economie a produsului.

Din această sumă trebuie acoperite, în funcție de tipul produsului și de traseul comercial, materia primă, costurile abatorizării și tranșării, energia, forța de muncă, materialele de ambalare, refrigerarea, depozitarea, transportul, pierderile și costurile comerciale. Retailerul își acoperă, la rândul său, costurile de funcționare și adaosul comercial.

Important: nu există o repartizare oficială universală de tipul „30 de lei materia primă, 20 de lei procesarea, 10 lei transportul”. Structura diferă radical între un pui întreg, o pulpă dezosată, o bucată maturată de vită sau un produs din carne. Eurostat avertizează, de altfel, că lanțurile de aprovizionare diferă în funcție de produs și țară.

De ce carnea s-a scumpit?

Datele INS confirmă că presiunea asupra prețurilor este reală. În aprilie 2026, grupa „carne, preparate și conserve din carne” avea un indice de 105,98 față de aceeași lună a anului precedent. Pentru carnea de bovine, indicele ajungea la 112,24, ceea ce înseamnă o creștere anuală de aproximativ 12,2%.

Aceste date nu spun că fiecare comerciant a majorat prețul cu același procent și nici că materia primă este singura cauză. Ele arată însă că scumpirea a ajuns efectiv la consumator.

Iar aici se află una dintre cele mai importante lecții economice ale raftului: prețul final este rezultatul acumulării unor costuri și al tranzacțiilor succesive, nu al unei singure decizii de preț.

Cine câștigă din cei 100 de lei?

Răspunsul corect este: nu putem spune fără a cunoaște produsul, contractele comerciale și structura de cost a companiei.

Putem însă spune cine participă la formarea prețului.

Producătorul suportă costurile biologice și economice ale creșterii animalului. Procesatorul transformă animalul sau carcasa într-un produs comercializabil. Logistica face posibilă păstrarea și deplasarea produsului în condiții controlate. Retailerul asigură accesul la consumator și suportă costurile magazinului, personalului, stocurilor și comercializării. Statul încasează TVA-ul.

Niciunul dintre aceste elemente, luat separat, nu explică prețul de la raft. Împreună îl explică.

De aceea, adevărata întrebare nu este doar „de ce costă carnea 100 de lei?”, ci câtă valoare adăugată reușește industria să construiască între materia primă și produsul final.

Într-o piață matură, competitivitatea nu înseamnă doar carne mai ieftină. Înseamnă procesare eficientă, pierderi reduse, logistică performantă, produse cu valoare adăugată și capacitatea de a transforma materia primă într-un produs pentru care consumatorul este dispus să plătească.

La final, cei 100 de lei de pe etichetă nu sunt doar prețul unui kilogram de carne.

Sunt nota de plată pentru întregul drum pe care acel kilogram îl parcurge până ajunge în farfurie.