192
Mecanismul cesiunii catre SRL-ul subsidiara a bancii functioneaza conform urmatoarei scheme: banca-mama declara creditul ca fiind neperformant, isi constituie provizion de risc, dar nu trece la executarea silita si nici nu il trimite in insolventa, ci vinde creanta unei filiale pe care o detine in proportie de 100% (sau unui alt SRL detinut 100% de banca-mama a bancii in cauza); vânzarea creantei catre propria filiala (adica trecerea acesteia "dintr-un buzunar intr-altul") sau catre o afiliata se face la pretul de aproximativ 10% din valoarea nominala, pret pe care filiala / afiliata il plateste cu un credit pe care, de cele mai multe ori, i-l acorda chiar banca. Cesiunea de creante este operatiunea prin care creditorul (cedent) transmite in mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanta unei alte persoane (cesionar) care devine astfel creditor in locul sau si va putea incasa de la debitor creanta cedata. Contabilizarea contractelor de cesiune a creantelor la cesionar (persoana care a preluat creantele) trebuie facuta in functie de clauzele specifice fiecarui contract. Daca nu s-a convenit expres asupra unei cesiuni partiale, cesionarul devine titular al creantei pentru totalitatea ei. Odata cu dreptul de creanta, cesionarul dobândeste, prin efectul cesiunii, si in lipsa oricarei stipulatii exprese in acest sens, toate drepturile, accesoriile si garantiile de orice natura ale creantei cesionate. Daca nu s-a convenit altfel, dobânzile si orice alte venituri aferente creantei, devenite scadente, dar nepercepute inca de cedent, revin cesionarului, cu incepere de la data cesiunii. Trebuie facuta o distinctie dupa cum creditul a fost declarat sau nu scadent in prealabil cesiunii. In primul caz, avem de-a face cu o activitate de recuperare a unei creante realizata de o societate specializata; cel putin, aparent, nu e nimic ilegal. In cea de-a doua ipoteza - nu a fost declarant scadent inainte de cesiune operatiunea este flagrant si grav ilegala. Cesiunea creditelor neperformante poate fi considerata ilegala mai ales in cazul contractelor de credit de retail, in care debitorul este un consumator in raporturile cu banca, calitate pe care si-o pierde in raporturile cu colectorul de creante. In cazul cesiunii creditorului catre un SRL de recuperat creante, controlat 100% de banca-mama (sau de banca-bunica, pentru a prelua o formula folosita de Adrian Vasilescu, consilierul BNR), acest SRL se erijeaza el insusi in banca, fiindca primeste, prin cesiune, o creanta care ramâne neschimbata (in sensul ca isi pastreaza natura de creanta bancara), plus garantiile care o insoteau. Dar SRL-ul in cauza nu mai este supus normelor si controlului BNR, intrucât el nu este banca, iar raportul juridic cu fostul client al bancii nu mai este supus normelor de protectie a consumatorilor. Daca debitorul nu este de acord, cesiunea nu poate avea loc. Beneficiarul creditului intr-o astfel de operatiune ilicita are urmatoarele posibilitati: fie sa astepte momentul când banca il va soma sa plateasca, deci va incepe procedurile de executare silita impotriva debitorului, fie sa actioneze imediat ce primeste notificarea prin care este instiintat de cesiunea de creanta. In primul caz, in cadrul contestatiei impotriva actelor de executare intreprinse de executorul bancar, exista mai multe argumente care pot fi invocate, printre care nulitatea acestor acte pe motivul ca banca isi foloseste proprii executori pentru a executa o creanta care nu ii mai apartine sau pe motivul ca acesti executori nu pot executa decât creante "bancare" - caracter care nu se transmite prin cesiune. In cea de-a doua situatie, debitorul cedat poate cere nulitatea cesiunii de creante pe cel putin doua considerente: este incalcat caracterul intuitu personae al contractului de credit si operatiunea cesiunii creantei bancare este o simulatie care ascunde o operatiune ilicita.