La nivel mondial, cumparatorul migreaza de la carnea de vita la cea de porc si de pasare, miscare ce ii face pe specialistii din industrie sa considere ca actuala criza economica genereaza beneficii pentru jucatorii din domeniul carnii de porc in detrimentul altor sectoare. In Romania parerea pare a fi una contrara, in conditiile in care costurile pentru materiile prime necesare in ferme sunt mai ridicate, ceea ce scumpeste carnea de porc productie interna in comparatie cu cea importata. Astfel, potrivit estimarilor din industrie, in Romania, aproximativ 70% din consumul intern de carne de porc este asigurat din import. Exportul productiei interne in tarile europene a fost, pana in ianuarie 2010, interzis din cauza vaccinarii impotriva pestei porcine. Totusi, avand in vedere faptul ca necesarul de consum e acoperit din import, iar si finantarile europene ce pot fi obtinute in domeniu califica fermele de purcei pentru ingrasare intr-o investitie viabila, ce se poate amortiza in maximum trei ani, sustin specialistii din industrie.

Ionel Chiriac, administrator al fermei de porci DanBred Arges, concentrata pe cresterea porcinelor pentru reproductie, productie si sacrificare, apreciaza ca o ferma de 200 de scroafe, cu productie integrata pana la porcul gras, este o ferma familiala minima, astfel incat balanta dintre investitie si profit sa fie una optima. „Ferma incepe sa produca dupa 11 luni de la populare. Profitabila devine in functie de rezultatele tehnice obtinute si de managementul practicat” , explica managerul DanBred. Locul de amplasare a unei astfel de ferme este foarte important, avand in vedere ca normele in vigoare impun o distanta minima de 500 de metri intre ferma si cea mai apropiata locuinta. in cazul unei microferme, cresterea porcilor se poate face intr-o cladire cu o singura incapere, care sa cuprinda boxe potrivite pentru numarul de capete din ferma. Fiecare boxa de ingrasare trebuie sa aiba asigurate trei zone distincte, cu destinatii speciale: zona de furajare, cu hranitorul amplasat spre aleea de furajare, care poate sa acopere aproximativ 25% din suprafata totala, zona de odihna, care trebuie sa ocupe 60% din boxa, sa fie termoizolata si permanent uscata si zona de defecare, in partea opusa hranitorului, in zona peretelui posterior. Aici se amplaseaza adapatoarea si tot aici, datorita umiditatii, animalele se obisnuiesc sa urineze si sa defece. Pentru asternut se pot folosi paie, pentru fiecare animal in parte fiind necesara o cantitate de aproximativ 2 kilograme zilnic. Din punct de vedere termic, asternutul ideal este cel din baloti cilindrici mari; acestia sunt plasati intregi in mijlocul zonei de odihna. Evacuarea asternutului permanent, dezinfectia si dezinsectia se fac la terminarea fiecarui ciclu de ingrasare si este urmata de o perioada de repaus biologic de 10-14 zile. in timpul verii, se asigura ventilatie automata si naturala, iar standardele de igiena impun o suprafata utila de minimum 0,8 metri patrati pentru fiecare animal. Pentru mentinerea igienii in adapost, trebuie sa fie instalat cel putin un robinet de 3 toli la care sa se poata monta un furtun pentru curatenie si dezinfectie, iar colectarea dejectiilor sa se faca zilnic. Jgheaburile murdare duc la disparitia poftei de mancare, astfel ca este recomandat ca acestea sa fie curatate cat mai des sau sa se gaseasca un sistem eficient din punctul de vedere al furajarii, care sa permita mentinerea curateniei. Livrarea se face la greutatea de 105 kg, pe piata libera sau catre unitatile de abatorizare specializate. Popularea cu grasuni si depopularea (livrarea) dupa 125 de zile se fac intr-o singura zi pentru toate animalele. Pentru inceput, specialistii recomanda achizitia de grasuni cu o greutate de 25-30 de kilograme/cap de animal, cu mentiunea ca acestia trebuie cumparati de la ferme specializate. Acestia se cresc pana la greutatea de 100-110 kilograme, in­tr-o perioada de aproximativ patru luni. Calculele de specialitate arata ca un purcel are nevoie de aproximativ 200 de kilograme de furaj pentru a ajunge la greutatea de valorificare. Costurile pentru o ferma de ingrasare se calculeaza pornind de la 350 euro pe cap de porc gras. in decursul unui an, se realizeaza cate trei cicluri de productie a cate 120 de zile, incluzand si perioada de dezinfectare, care se desfasoara dupa depopularea halelor. Furajarea este unul dintre cele mai importante aspecte pentru succesul unei ferme de ingrasare, in conditiile in care, pentru a fi competitiv, un fermier trebuie sa asigure un furaj de buna calitate si echilibrat nutritional, care sa asigure dezvoltarea purcelului in termen optim. Ionel Chiriac, administratorul fermei DanBred in Romania, spune ca furajul reprezinta cea mai costisitoare investitie pe care o ferma din domeniu trebuie sa o faca, ajungand la aproximativ 65% din valoarea anuala a investitiilor. Acesta a precizat ca DanBred a investit in Romania 9 milioane de euro, din care 6 milioane au fost directionate catre echipamentele si instalatiile tehnologice pentru dotarea halelor de productie. Astfel, porcii necesita energie, sursa principala fiind cerealele, porumbul in special, dar si graul, orzul, ovazul, reziduurile de cereale de la distilerii sau de la prepararea berii, pentru men­tinerea functiilor corpului si pentru crestere. Hranirea nu ar trebui sa se realizeze in sistem ”la discretie”, pentru ca in acest fel se favorizeaza depunerile de grasime, ci in mai multe mese regulate. Animalele ar trebui hranite de 2-3 ori pe zi, pe o durata de aproximativ 15 minute. Procesul in­grasarii implica doua faze: cea de crestere de la 20 la 50-60 kilograme si cea de finisare sau ingrasarea propriu-zisa, de la 60 de kilograme pana la greutatea de piata de peste 90 de kilograme. Dieta pentru porcii in crestere va contine mai multa proteina si mai putine calorii decat dieta celor aflati in faza de finisare. in dieta din faza de ingrasare propriu-zisa, se impune o crestere a nivelului energiei si reducerea procentului de proteina. Animalele din aceasta categorie sunt hranite cu diete pe baza de porumb, intens energetice si care au niveluri mai reduse de proteine, vitamine si minerale pentru a reduce costul furajului, mai ales ca aceasta categorie consuma multa hrana. De asemenea, exista o serie de diete prestabilite pentru startul cresterii la purcei si diete care ar putea duce la cresterea cu 1,5 kilograme pana la 2,8 kilograme pe zi a greutatii corporale, in cazul unui mascul, si 1,4 kilograme pana la 2,5 kilograme pentru o femela. Furajele care intra in hrana porcilor trebuie sa fie usor digestibile, cu alte cuvinte acestea sa poata fi usor transformate de stomacul porcului in substante ce pot fi asimilate in organism si apoi sa fie transformate in carne. Cel mai bun coeficient de digestibilitate al hranei este cel cuprins intre 80-90 % din cantitatea totala si acesta se realizeaza cand hrana administrata are la baza orz si porumb cu adaos de concentrat proteino-vitamino-mineral. Finantare europeana Fermierii care vor sa porneasca o afacere de crestere a porcilor pentru ingrasare pot accesa fonduri europene prin masura 121 - Modernizarea exploatatiilor agricole. Solicitantul trebuie sa fie inregistrat ca societate comerciala, persoana fizica autorizata sau asociatie familiala cu capital 100% privat, dar sunt acceptate si persoanele fizice, cu conditia sa se autorizeze pana la data incheierii contractului de finantare. Totusi, trebuie specificat ca masura este disponibila numai pentru cei care au pregatire in domeniu. Un proiect care presupune cresterea animalelor in sistem ecologic va avea mai multe sanse sa primeasca finantarea necesara, cred consultantii din domeniu. Un astfel de proiect poate fi realizat cu ajutorul unei firme de consultanta. Actele necesare pentru aplicarea la un astfel de proiect sunt bilantul contabil, contul de profit si pierdere sau declaratia de inactivitate, actul de proprietate asupra terenului pe care vor fi realizate investitiile (este foarte important ca terenul pe care urmeaza sa fie amplasata ferma sa fie in proprietatea solicitantului sau sa existe un contract de comodat intre acesta si proprietar pe o durata de minimum opt ani), la care se vor anexa planul urbanistic zonal, semnat si stampilat de primaria locala, plan de situatie si extras de carte funciara, certificatul de urbanism, adeverinta de mediu, nota de constatare privind echipamentele, declaratia privind angajamentul de cofinantare, cazier fiscal, certificate fiscale, adeverinta DSVSA, notificare de la Directia de Sanatate Publica, actul constitutiv societatea comerciala, microintreprindere, PFA. Partea nerambursabila este de 50% din valoarea proiectului, dar poate fi majorata daca actionarul unic al societatii are sub 40 de ani sau daca ferma va fi ridicata intr-o zona defavorizata.