Marea mea dragoste a fost scrimaFDC: De ce vorbim despre jurnalistul si producatorul de emisiuni muzicale Andrei Partos si nu despre sportivul Andrei Partos?A.P.: Comparatia dintre sportiv si jurnalist nu pot sa o fac, pentru ca eu am functionat bine, in competitiile sportive, doar pana la 20 de ani, dupa care, din motive de sanatate, plus ceva conflicte, m-am indepartat de sport. Dar, m-am ocupat serios de Facultatea de Psihologie, pe care am absolvit-o. FDC: Cum de nu ai ramas psiholog?A.P.: Pana in 1985 am fost, in paralel, psiholog, dar si D.J., facand si presa muzicala. In acel an, insa, mi s-a spus: Ai de ales Eu lucram atunci la un spital de liga a III-a din Teleorman, la Poroschia. Vara, plecam la Costinesti si faceam emisiuni la Radio Vacanta. In acea vara, conducerea spitalului nu mi-a mai permis sa plec, iar eu am ales definitiv aceasta meserie, de gazetar si realizator de programe. Am fost angajat la Biroul de Turism pentru Tineret, cei de la BTT trebuind sa inventeze pentru mine postul de instructor cultural. FDC: Dar cand s-a petrecut apropierea de muzica?A.P.: Aia a fost mult mai devreme. FDC: Spre sansa ta, ai fost martor la tot ce s-a intamplat in muzica rock din RomaniaA.P.: Da, am avut norocul sa aflu totul inca de la momentul 0 al rock-ului romanesc. Oricum, eram atras de zona rock and roll. Ascultam tot: muzica americana, englezeasca, frantuzeasca, italiana si am prins tot ce s-a intamplat in istoria rock-ului. Vor, nu vor unii, asta e Macar atat avantaj sa avem, ca ne-am nascut mai devreme FDC: Ce nume te-au marcat din rock-ul romanesc?A.P.: Am avut momente deosebite cu Olimpic 64, fiind alaturi de acest grup inca de la inceput, iar prezenta lui Dorin Liviu Zaharia a fost cu totul de exceptie. Un alt moment de referinta pentru mine, dar mai ales pentru istoria rock-ului romanesc, a fost Sinestezia lui Liviu Tudan, cu grupul Metronom, participand chiar pe scena, in partea coregrafica a acelui concept. FDC: Sinestezie a fost, categoric, cea mai complexa opera rock din Romania.A.P.: Sigur, m-au marcat si celelalte trupe grele, Sfinx, Rosu si Negru (in varianta veche) si, mult mai tarziu, tripleta Compact, Iris, Holograf. FDC: Cum faceai rost de informatii despre actualitatea rock-ului mondial?A.P.: Ascultam enorm posturile de radio straine: Radio Luxembourg, BBC, Metronom, a lui Cornel Chiriac de la Europa libera. De fapt, l-am cunoscut pe Cornel, dar si pe Andrei Voiculescu, cel care a preluat emisiunea, dupa asasinarea lui Chiriac de catre Securitate. Cu Andrei tineam legatura si el imi trimitea discuri. Dar daca stiai sa cauti, gaseai informatii. La Biblioteca Americana din Bucuresti puteai gasi Billboard, New Musical Express si alte publicatii de gen, din strainatate. FDC: Cum percepeai realitatea rock-ului romanesc, fata de cea din occident?A.P.: Din pacate, distanta crestea pas cu pas. Daca, pana prin 1975, am fost la acelasi nivel cu rock-ul occidental si chiar inaintea lor, daca ma gandesc la conceptia muzicala a lui Dorin Liviu Zaharia sau Mircea Florian, mai apoi, muzica rock romaneasca a ramas din ce in ce mai mult in urma, rock-erii nostri pierzandu-si ambitia. Transmisie clandestina din ograda Pink FloydFDC: Din 1990, am intrat intr-o alta lume. Cum te-ai adaptat?A.P.: In primul rand, mi-am infiintat editura Metronom si timp de 7 ani am editat revista de actualitate muzicala Rock, Pop & Show, care a devenit, mai apoi, Vox, Pop, Rock. In acelasi timp, am inceput sa imi produc propriile emisiuni radio. De 9 ani, realizez la Radio Romania Actualitati emisiunea Psihologul muzical. Dar m-am implicat si altfel, in viata rock de dupa revolutie. Chiar din ianuarie, februarie 1990, am organizat British Rock for Romania, un turneu cu trupe britanice. Apoi, am plecat eu in Occident si asa am ajuns la festivalul de la Bourges, din Franta, acolo unde am luat contact direct cu nume precum Patrick Bruel, Patricia Kaas, stand de vorba cu ei face to face. FDC: Ce alte concerte vazute afara, ti-au placut in mod deosebit?A.P.: Am vazut un concert Pink Floyd, in Germania, la Nürburgring. Atunci nu erau telefoane mobile. Lucram la Radio Total si am convins soferul autocarului sa demonteze statia de emisie-receptie de pe masina pentru a putea relata in direct, in Romania, chiar din timpul spectacolului. Cred ca, daca organizatorii ar fi aflat, m-ar fi luat pe sus, dar cum stiam ca spectacolul era organizat de Marcel Avram, pana la urma nu as fi patit nimic. M-a impresionat, insa, si concertul AC/DC de la Bucuresti, precum si primul concert al lui Michael Jackson, de pe fostul stadion Lia Manoliu, concert la care am fost implicat pe partea de organizare. La taclale, cu vedete mondialeFDC: Prin natura meseriei, ai ajuns sa cunosti multi artisti de mare calibru. Care au fost cei care te-au impresionat cel mai mult, in plan personal?A.P.: Ca nivel de comunicare, Chris de Burgh; ca nivel de simplitate, Joe Cocker, iar ca nivel al umorului, Carl Palmer (Emerson, Lake and Palmer). Cu Rod Stewart am avut ceva divergente, amicale, desigur. Intalnirea cu el s-a petrecut la un concert pe Wembley, chiar inaintea unui meci de fotbal dintre Scotia si Romania si ne-am tachinat pe teme sportive. Dar, am avut o discutie total neconventionala cu Patricia Kaas, pe un traseu de la Brasov, la Bucuresti, desi ea e foarte dificila in comunicare. FDC: Despre ce ati vorbit?A.P.: Despre tot, dar foarte relaxat, asa cum nu mi-as fi inchipuit ca este posibil. Ea venise la Cerbul de Aur pe o suma modica, 25.000 de dolari, avand o perceptie total diferita despre Romania. ªtia doar tiparele: Ceausescu, Nadia, Nastase, Dracula. Dar a fost total surprinsa sa vada ca romanii sunt cu totul speciali, educati, ca vorbesc franceza aproape ca la ei, ca lumea e politicoasa si deschisa. Iar de la standurile din Sinaia, cele cu artizanat, a cumparat maruntisuri de toti banii pe care ii avea. Era o cu totul alta persoana, fata de cea pe care o vedeai pe scena. FDC: Cine altcineva te-a surprins in mod placut?A.P.: Cu Joan Baez am avut, in primul rand, o intalnire telefonica. Trebuia sa vorbim 5 minute, dar am vorbit 20, reusind chiar sa o fac sa cante, la telefon. Apoi, am cunoscut-o la Bucuresti. I-am organizat conferinta de presa, iar dupa masa de dupa concert, am fost impreuna cu Valeriu Sterian si toata gasca, la Motoare, acolo unde am avut dovada marelui artist, ea comportandu-se ca orice student care era acolo, asezandu-se, in fund, pe jos, si cantand cu copiii care erau pe terasa Teatrului National, la o bere. Intalnirea cu ea intra la categoria de exceptie, ea fiind un artist exceptional FDC: Dar cei mai trasniti, dintre cei pe care i-ai cunoscut?A.P.: Cei din Anathema. Foarte ciudati. A fost foarte greu sa stau de vorba cu ei pentru ca erau intr-o stare, nu stiu cum sa o numesc: lichida, prafoasa? Dar din zona rock-ului poti intalni ciudati si acasa, si in deplasare. Artistii au acest dar in a-si colora viata, intr-o forma sau alta. Sunt nevoit sa imi placa pesteleFDC: Poti relata o petrecere de pomina, cu artisti rock?A.P.: A fost un turneu cu prietenii mei de la Compact, fiind foarte multe lichide si la Galati, si la Craiova, si la Baia Mare, si la Suceava, unde au venit si cei de la Holograf. Bine, eu am participat mai putin la activitatea lichida, pentru ca sunt ponderat si asa am fost mereu. Dar nu numai cu ei au fost petreceri de pomina. ªtii bine ca oamenii din zona asta, rock-folk stiu cel mai bine sa petreaca. FDC: In alimentatie, pastrezi rigoarea sportivului Andrei Partos?A.P. In clipa in care a intervenit un nutritionist care mi-a spus cateva vorbe, am inceput sa redevin ceea ce ar fi trebuit sa fiu mereu, din punctul asta de vedere. Sunt insa consumator de gratare de pui, de lactate si, in ultima perioada, ma interesez de tot ce inseamna carnea de peste: crap, salau, somon. Am un regim de mentinere si de buna functionare a metabolismului. FDC: Care sunt planurile tale de viitor?A.P.: Nu imi doresc decat sa apuc, macar, 15 ani cu emisiunea mea de la Radio Romania Actualitati, Psihologul muzical si sa nu ma opresc din ceea ce fac, atat timp cat pot sa fac si sunt lucid. Asta imi doresc, in primul rand. Apoi, mai doresc sa aduc vedete straine in emisiunea mea, iar publicul sa descopere mereu un alt artist, un alt lucru nou. FDC: Multumim