Anul trecut, domnul Radu Timiș-Președinte al Grupului de firme Cris-Tim, anunța că intenționează să elimine cât mai mulți aditivi din produsele realizate în fabricile sale. Mai mult, domnia sa a declarat că îi va îndemna pe toți membri ARC să procedeze la fel. Am salutat entuziast inițiativa. În primăvară, când a anunțat că trece pe producția de ”clean label”, l-am felicitat din nou, cu sinceritate. Concomitent, Cris-Tim a declanșat una dintre cele mai ample campanii publicitare din istoria Industriei românești a cărnii, lucru firesc, de vreme ce, prin reorientarea producției, domnul Timiș joacă o carte uriașă. Încă de atunci, însă, am intuit scandalul care avea să urmeze. Pentru că, așa cum nu a fost primul care a fabricat astfel de alimente, nu a fost și nu este nici singurul care produce potrivit conceptului de ”clean label”. Cu alte cuvinte, am sesizat din start iritarea concurenței.   Pe de altă parte, am și zâmbit, spunându-mi: ”Iar i-a prins Timiș, cu publicitatea!”, în condițiile în care extrem de puțini producători, indiferent de sector, au apelat la astfel de mesaje comerciale, așa cum a făcut-o Cris-Tim care a profitat de apatia celorlalți. Până la urmă, piața e un loc în care câștigă cel care se mișcă cel mai repede, iar Cris-Tim s-a mișcat extrem de rapid, argumentând și prin asta dorința de a fi compania care ”dă tonul în piață”, așa cum afirma Radu Timiș Jr. la ultima ediție a conferinței Meat & Milk.   Dar, până la urmă, să răspundem la întrebarea care va fi titlul cover-ului din viitoarea ediție a revistei noastre: Este curată ”eticheta curată”? Păi, în primul rând, așa cum spunea și domnul Paul Anghel, din punct de vedere legal nu există așa ceva. Însă, spunem noi, există conceptul tehnologic de etichetă curată, precum și, mai ales, un concept de consum, iar tot mai mulți producători de alimente vin să acopere cererea pieței.   Și, atunci, oameni buni, cât de vinovat e Radu Timiș, dacă ne referim doar la faptul că și-a îmbunătățit calitatea produselor? Dar, cât de vinovat e Sorin Minea, care nu doar că produce de 20 de ani alimente mai curate decât ale multora, dar și pledează constant pentru respectarea rețetelor precum și ale regulilor ”fair”, pe piață? Cât de vinovat e Dorin Cojocaru, acela care pare uneori că se bate cu morile de vânt, încercând să apere interesele industriei pe care o reprezintă, avertizând asupra falsurilor și asupra derapajelor, dar și încercând să destupe mințile celor de pe stradă, atât cât pot fi ele destupate? Și, în fond, cât de vinovate sunt toate companiile din industriile de carne și lapte care își respectă și rostul, și munca, și banii, oferind consumatorilor produse sigure, curate și sănătoase? Din acest punct de vedere, oricât s-ar manifesta orgoliile și interesele, nimeni nu e vinovat și toți își au partea lor de dreptate.   O vină, însă, tot o au; și ei, și alții: aceea că, vrând să încaseze cât mai mult, își concentrează campaniile publicitare aproape exclusiv pe vânzări, uitând de acțiunile educative în care aproape că nu investesc nimic. Iar, dacă o fac, apelează la cele mai ieftine modalități, trecând cu vederea că aceste acțiuni trebuie să fie de lungă durată, eventual, să aibe continuitate, folosind toate canalele de comunicare, nu doar pe cele ieftine. Rezultatul? Se vede în aceste zile: un scandal aproape cât casa, început acum trei luni de câțiva blogger-i. Iar asta, pe fondul încălcării uneia dintre regulile de bază ale publicității și marketingului: mai întâi identifici sau creezi necesitatea, apoi educi consumatorii prin informații bine și subtil transmise, după care vii și anunți: ”Vând, cumpărați de la mine”. Ei bine, acum s-a trecut direct la ”Vând”.   Dar, cea mai importantă concluzie e alta: Desigur, tevatura de acum se va sfârși. Eventualele pierderi vor fi recuperate. Însă, va rămâne tendința tot mai accentuată a firmelor de a produce alimente din ce în ce mai bune, din ce în ce mai ”curate”. Acesta este marele câștig. Piață există. Și, nu strică deloc să amintim că, potrivit unei știri publicată de Agerpres, dacă ne referim la nivelul de Consum Individual pe Gospodărie (un element foarte important de analiză, colateral PIB-ului), în ultimii doi ani, România, care era penultima din Uniunea Europeană, înaintea Bulgariei, a depășit Malta, Portugalia și Croația, se află la egalitate cu Ungaria și se apropie vertiginos de cel al Poloniei. Vedeți!?   Așadar, din partea revistei Meat & Milk, succes și felicitări tutoror acelora care vor să producă mai mult, mai bine și mai ”curat”, într-un mediu fair! Piață aveți. Vă așteaptă.