În condiţiile variate de climă şi relief din România, în funcţie de rasă, zonă, categorie şi sistem de exploatare, ovinele pot fi întreţinute aproape exclusiv afară (rasele rustice) sau aproape exclusiv în adăpost, pe durata întregului an (rasele specializate). Potrivit legislaţiei referitoare la bunăstarea animalelor, în adăposturile pentru ovine trebuie să existe sisteme tehnice adecvate (fixe sau mobile), care să permită inspectarea permanentă a animalelor şi să asigure confortul acestora.   Mijloace de supraveghere a animalelor şi instalaţiilor  La proiectarea unui adăpost pentru ovine, trebuie avute în vedere fluxurile tehnologice, modul de supraveghere şi rutina activităţilor de lucru. O amenajare practică şi eficientă a unei ferme şi facilitarea accesului la fiecare animal previn eforturile excesive în activităţile de rutină şi supraveghere. Un adăpost pentru ovine trebuie să asigure bunăstarea animalelor, dar nu trebuie omisă asigurarea condiţiilor de lucru pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în fermă. Legislaţia referitoare la bunăstarea animalelor prevede o serie de condiţii minime privind supravegherea ovinelor în adăpost şi monitorizarea instalaţiilor. Dintre acestea:

• inspectarea tuturor echipamentelor mecanice şi automate, esenţiale pentru sănătatea şi calitatea vieţii animalelor, trebuie să se facă cel puţin o dată pe zi;
• atunci când se constată defecţiuni, acestea trebuie remediate imediat; dacă acest lucru nu este posibil, se urmează toţi paşii necesari pentru protejarea sănătăţii şi bunăstării animalelor;
• în cazul în care asigurarea sănătăţii şi bunăstării depinde de un sistem de ventilaţie, se iau măsuri pentru asigurarea unui sistem de rezervă, care poate garanta schimbarea aerului din adăpost, în cantităţi suficiente;
• existenţa sistemelor de alarmare, în cazul defecţiunilor apărute la sistemul de ventilaţie.

Este indicat ca o parte din adăpost să poată avea întrebuinţări multiple. Această zonă poate fi folosită pentru depozitarea pe termen scurt a furajelor, stocarea echipamentului, suplimentarea numărului de boxe sau spaţii destinate personalului. De asemenea, poate servi drept răscol, în care să se efectueze deparazitarea internă, vaccinarea şi trierea animalelor. Se impune ca spaţiul multifuncţional să faciliteze accesul utilajelor, iar poziţionarea acestuia este recomandată a fi la unul din capetele adăpostului, cu acces la poartă.   O atenţie deosebită se va acorda tăierii ongloanelor, operaţie pentru care sunt necesare foarfece, cleşti şi cuţite speciale. Pentru dezinfectarea ongloanelor, după tăiere, este necesar un bazin cu soluţie dezinfectantă. Dacă oaia necesită îmbăiere, cel mai frecvent se utilizează un bazin de ciment, aşezat într-o groapă la nivelul solului sau tuneluri speciale.Printre echipamentele indispensabile unei ferme de ovine se numără şi cântarele pentru animale şi furaje, de până la 200 kg, precum şi cântarele speciale pentru lână şi pentru mieii nou-născuţi, care pot cântări până la 12 kg. Totodată, adăpostul va fi dotat cu echipamente de tundere necesare. În plus, este indicat să existe spaţii pentru marcarea animalelor şi emasculator (cleşte de castrat, foarfece special). Pentru a stabili dacă oile sunt gestante şi numărul de fetuşi, se pot utiliza aparate de ecografie speciale.   Panouri de gard, boxe, echipamente de hrănire şi adăpare Amplasarea şi structura boxelor dintr-un adăpost pentru oi, realizate din componente mobile, pot fi schimbate relativ uşor. Panourile de gard mobile se pot realiza din metal sau material lemnos. Utilizarea lor trebuie să permită aranjarea boxelor în funcţie de nevoile curente. Componentele detaşabile pot fi combinate cu elemente de construcţie fixe, precum: alei de hrănire, pereţi imobili, săli (sau alte spaţii) pentru muls. Construcţia gardurilor ar trebui să permită fixarea lor pe elementele deja fixe. Acestea se fixează în pardoseală, pentru asigurarea stabilităţii, până la acumularea aşternutului. Porţile de acces ale fiecărei boxe sunt prevăzute în construcţie sau pot fi realizate din garduri mobile. Dimensiunile lor depind de rolul pe care îl îndeplinesc. Porţile trebuie să rămână funcţionale şi atunci când se acumulează aşternutul adânc, în boxă asigurându-se o cantitate suficientă de aşternut. În sistemele de creştere, unde se practică păşunatul, pe durata ciclului de producţie se va asigura un acces uşor din zona de odihnă a adăpostului în zona de păşunat. Într-un sistem de adăpost cu structuri flexibile, panourile mobile ar putea fi dezasamblate înainte de îndepărtarea aşternutului, cu un încărcător. Boxele de separare şi tratare a animalelor bolnave se amplasează într-o zonă a adăpostului unde ovinele au un contact limitat cu celelalte animale. Dacă este necesar, aceste boxe se amplasează într-o zonă multifuncţională. Boxele de separare şi tratament se realizează opţional din panouri de gard mobile, într-o zonă în care supravegherea animalelor se poate face fără probleme. Acestea sunt dotate cu hrănitori şi adăpători.   În sezonul de fătare, adăpostul trebuie dotat cu boxe speciale pentru întreţinerea mieilor cruzi, slăbiţi. Totodată, se recomandă utilizarea boxelor încălzite cu ajutorul lămpilor de încălzire, pentru mieii care prezintă hipotermie. Boxele de fătare sunt folosite pentru întreţinerea oilor-mamă cu miei cruzi, după naştere. Oile-mamă şi mieii sunt ţinute în aceste boxe minimum trei zile. În general, boxa de fătare este rectangulară. Pentru oile-mamă care nu-şi acceptă mieii se pot folosi boxe triunghiulare. În fiecare boxă de fătare, se asigură accesul animalelor la furaje şi apă. Boxele sunt instalate astfel încât să incorporeze hrănitorile cu grilaj. În acest caz, hrănitorile funcţionează ca elemente ale boxei, soluţia facilitând furajarea. Apare totuşi un inconvenient: echipamentele de hrănire ocupă mult spaţiu. Din păcate, unele tipuri de hrănitori permit mieilor să iasă din boxă, făcându-şi loc pe lângă echipamente. O soluţie alternativă este folosirea jgheaburilor de furajare, acestea putând fi amplasate în afara sau în interiorul boxei. Construcţia echipamentelor se adaptează la sistemul de furajare din fermă. Dacă durata de furajare şi/sau cantitatea de furaje sunt restricţionate, se asigură câte un spaţiu de acces pentru fiecare animal. În cazul în care nu există restricţii de timp sau raţii, densitatea maximă este de de 2,7 exemplare ovine/front de furajare. Furajele se pot administra în jgheaburi, iesle cu grilaj pentru fân sau în hrănitori, cel din urmă fiind un echipament special, o combinaţie între jgheab şi ieslea cu grilaj, folosită pentru furajele fibroase. Apa poate fi furnizată cu ajutorul adăpătorilor automate, cu nivel constant sau în jgheaburi. Un bol/jgheab poate deservi două boxe. În clădirile fără izolaţie şi cele cu risc de îngheţare a apei se folosesc sisteme de alimentare cu apă rezistente la îngheţ. Pentru a preveni îngheţarea, apa furnizată în instalaţii este încălzită sau recirculată în sistem inelar. O altă soluţie constă în izolarea conductelor şi a bazinelor sau asigurarea de încălzire suplimentară. Sistemul de alimentare poate deveni mai flexibil, prin instalarea unor adăpători uşor de montat pe panouri mobile sau pe jgheaburi de apă, amplasate pe aşternut.