Etichetarea preparatelor din carne ar trebui sã se facã respectând anumite reguli clare. Din pãcate însã, când vorbim despre legislaþia alimentarã, incluzând aici ºi etichetarea alimentelor, pot apãrea deseori interpretãri ale textului de lege. Bineînþeles, când apar interpretãri ale legilor, existã ºi luãri de poziþie diferite: opinia producãtorului vs. opinia autoritãþii de control. Despre reguli ºi nereguli în etichetarea preparatelor din carne, am discutat cu dl Cristian Popa, Msc. European Food Regulatory Affairs, consultant în legislaþia alimentarã europeanã.

Cremwurºti sau Crenvurºti? Cristian Popa, Msc. European Food Regulatory Affairs, a efectuat anul trecut un studiu al corectitudinii etichetelor alimentare din diverse produse alimentare româneºti. “Concluzia studiului a fost una ºocantã, spune dl Popa: 65% dintre etichetele examinate conþineau una sau mai multe greºeli, deci erau incorecte din punct de vedere legal. Multe greºeli proveneau chiar de la denumirea alimentului. Aºadar, cum este corect: cremwurºti sau crenvurºti? “Nu e deloc greu sã îþi imaginezi urmãtoare situaþie, spune dl Popa: Discuþie la Supermarket: - Tati, cum se cheamã salamul acesta? - Junghiu! - Dar cârnaþii aceºtia? - Polonezi! - Cum, tati, noi îi mâncãm pe Polonezi? - ??!!?? - Dar aceºtia ce sunt ? - Aceºtia sunt niºte ... “Polonezi în vid”!!!” Dupã cum reiese din Art. 6 de mai sus, denumirea trebuie sã fie “cea obiºnuitã în România“. “În traducerea autoritãþilor de control, “obiºnuit în România“ înseamnã conform DEX. Or, în DEX, nu existã cuvântul Cremwurºti. Conform DEX, corect este Crenvurºti. Din acest motiv, recomand producãtorilor din România sã consulte DEX-ul pentru a nu avea surprize neplãcute din partea Autoritãþilor”, spune dl Popa. Legi româneºti sau Legi europene? Etichetarea în sine nu este chiar “rocket science”, însã, când vine vorba despre legislaþia alimentarã, lucrurile se complicã destul de mult. Se complicã, deoarece avem o legislaþie româneascã ºi, în plus, una europeanã. În România, care lege se aplicã? Se aplicã HG 106/2002 sau Directiva europeanã a etichetãrii? “Lucrurile devin ºi mai dificile în contextul în care pachetele de legi (atât cele europene, cât ºi cele româneºti) sunt în continuu amendate, modificate. Or, dupã cum se ºtie, unui producãtor care a comandat deja ambalajele (zeci sau sute de mii de bucãþi) îi este foarte greu sã le tot modifice, ca sã þinã pasul cu o legislaþie în continuã schimbare, precizeazã dl Popa. „În plus, textele de lege (româneºti ºi europene) conþin pasaje destul de complicate, care, pentru a fi înþelese, necesitã apelarea la consultanþii de specialitate. Ca sã exemplific, sintagma „generally accepted scientific evidence”, care apare deseori în legislaþia alimentarã europeanã, se traduce prin „autorizat de cãtre European Food Safety Authority (EFSA)”. Or, prin simpla citire a textului de lege, se poate înþelege altceva”. Se lucreazã, însã, de ceva vreme la o nouã lege europeanã a etichetãrii, care va fi, de data aceasta, un Regulament European. Diferenþa între o directivã europeanã ºi un regulament european este cã regulamentul este obligatoriu, pe când directiva trebuie transpusã în legislaþia româneascã, adicã legea româneascã poate fi mai restrictivã (sau nu) decât directiva europeanã. Marketing vs. Legal În cadrul trainingurilor pe care dl Cristian Popa le efectueazã cu producãtorii din industria alimentarã, se folosesc exemple de încãlcare flagrantã a legilor etichetãrii (da, sunt mai multe legi ale etichetãrii, incluzând aici ºi etichetarea nutriþionalã sau etichetarea alimentelor cu destinaþie nutriþionalã specialã). Aceste greºeli de etichetare aparþin (cum altfel?) unor firme multinaþionale, lideri mondiali în domeniul lor de activitate. Or, multina þio na - lele respective au departamente speciale de „Regulatory Affairs"; atunci cum de este posibil sã aibã greºeli flagrante de etichetare? Rãspunsul este simplu, explicã dl Popa: „în dorinþa de a creºte vânzãrile, unele firme multinaþionale încalcã (sub presiunea Marketingului) legile etichetãrii. Vânzãrile primeazã în faþa legalului. Marketingul dicteazã de multe ori ce poze sã aparã pe ambalaj, care sã fie denumirea produsului, unde sã se treacã informaþia vitalã pentru consumator.” „Faceþi urmãtorul test: încercaþi, vã rog, sã gãsiþi lista ingredientelor la o pâine feliatã sau la o prãjiturã de mici dimensiuni, ambalatã individual. Încercaþi, de asemenea, sã gãsiþi termenul de valabilitate. Va trebui sã desfaceþi ambalajul pentru a gãsi lista ingredientelor ºi sã cãutaþi cu mare atenþie pentru a gãsi termenul de valabilitate. Apoi, puneþi-vã în situaþia unui consumator pensionar, cu o vedere ceva mai slabã, ºi veþi înþelege cu uºurinþã de ce în Europa se lucreazã deja la o nouã lege a etichetãrii”. Cristian Popa ne-a prezentat urmãtoarele douã studii de caz: Studiu de caz 1: Produsul se numeºte Mortadella. Avem urmãtoarele variante de Mortadella: a) Mortadella; b) Mortadella cu carne de pasãre; c) Mortadella fragedã; d) Mortadella fragedã cu carne de pasãre. Întrebãri: 1. Care este diferenþa dintre Mortadella ºi Mortadella fragedã? 2. Din ce fel de carne este produsã Mortadella cu carne de pasãre? La prima întrebare, rãspunsul este: nu este nicio diferenþã. Doar marketing. La întrebarea numãrul 2, rãspunsul este: Mortadella cu carne de pasãre este produsã din carne de ... porc. Este adevãrat, produsul conþine ºi carne de pasãre, dar numai câteva procente. Sunt doar douã exemple din care reiese puterea aºa-numitor „tehnici de marketing”, folosite pentru a face ca un produs obiºnuit sã parã mai atractiv pentru consumatori. Studiu de caz 2: produsul se numeºte Crenwurºti Porc ºi conþine: carne porc 73%, apã, sare, amidon, proteine din soia, fosfaþi, condimente, colorant, antioxidant, conservant, arome. Întrebãri: 1. Trebuie menþionaþi alergenii? Dar carnea separatã mecanic? 2. Este acesta un produs cu multã carne pe care-l pot consuma ºi copiii sau este un produs cu multã grãsime, nerecomandat persoanelor cu anumite afecþiuni (hipertensive, supraponderale etc.)? Întrebarea 1: Alergenii trebuie menþionaþi în mod distinct pe etichetã. Exemplu: conþine: soia. De asemenea, carnea separatã mecanic trebuie menþionatã distinct pe etichetã. Întrebarea 2: În lista de ingrediente, nu apare grãsime adãugatã, s-a folosit doar carne de porc. La prima vedere, produsul nu conþine multã grãsime. Se ºtie însã cã existã mai multe tipuri de carne de porc, iar pentru simplificare voi considera doar douã tipuri de carne de porc: carne grasã ºi carne slabã. Carnea grasã conþine de cinci ori mai multã grãsime decât carnea slabã. Dacã nu am fi avut tabelul nutriþional, n-am fi ºtiut niciodatã ce fel de carne de porc a folosit producãtorul. Însã, surprizã, producãtorul are “strãlucita” idee de a menþiona în tabelul nutriþional: proteine 12,3% ºi lipide 21,26%. Un calcul scurt ne aratã cã producãtorul a folosit carne grasã de porc (altfel nu iese socoteala cu proteinele ºi lipidele menþionate în tabel). Avem, prin urmare, un preparat din carne de porc cu multã grãsime. Cu de cinci ori mai multã grãsime! Protecþia Consumatorului Producãtorul de preparate din carne trebuie sã aibã în vedere ºi aspectele legate de protecþia conconsumatorilor, cum ar fi: protecþia persoanelor alergice ºi/sau informarea corectã a persoanelor cu probleme de sãnãtate, inclusiv supraponderalii, vârstnicii, copiii etc. La Art. 4 al legii etichetãrii (aceeaºi HG 106/2002), se menþioneazã: Noua Lege a etichetãrii Noul Regulament european al etichetãrii va aduce urmãtoarele modificãri importante: • informaþia vitalã (lista de ingrediente, denumirea alimentului) nu va mai fi plasatã oriunde (undeva, într-un colþ cât mai ascuns al ambalajului), ci în locuri bine stabilite; • tabelul nutriþional va fi obligatoriu ºi, probabil, va fi poziþionat întotdeauna pe spatele ambalajului; • tabelele cu informaþii nutriþionale vor avea aceeaºi formã, vor conþine aceleaºi informaþii ºi vor avea exact aceleaºi dimensiuni, dupã mo - delul american, mult mai bine legiferat; • literele de pe etichetã vor avea o dimensiune minimã, iar imprimarea de litere de culoare des - chisã pe un fond transparent va fi interzisã. „Mai sunt ºi alte modificãri, explicã dl Popa, (ex. þara de origine, organisme modificate genetic), dar discuþiile sunt încã în toi ºi este prematur sã facem o previziune sigurã.”