Refuzul efectuarii acestor actiuni, de catre proprietarii sau detinatorii de animale, se sanctioneaza conform prevederilor legale, iar intreaga responsabilitate a consecintelor refuzului cade in sarcina acestora. Tipurile de analize specifice diagnosticului de laborator pentru bolile cuprinse in normele metodologice specifice trebuie sa respecte precizarile de diagnostic in conformitate cu reglementarile europene, respectiv cu Standardele Organizatiei Mondiale pentru Sanatatea Animala, in cazul in care reglementarile europene specifice nu cuprind astfel de precizari. In situatia supravegherii prin teste de laborator, in cazul declararii unui focar de boala, directiile locale sanitar – veterinare si pentru siguranta alimentelor au obligatia sa realizeze analize cost-beneficiu, prin care sa identifice si sa utilizeze cele mai sigure si mai eficiente metode pentru controlul bolii. Medicii veterinari oficiali preleveaza probe ori de cate ori se impune, cu scopul stabilirii eficacitatii si eficientei unor actiuni sanitare veterinare obligatorii efectuate de catre medicii veterinari de libera practica imputerniciti, in cazul unor suspiciuni de imbolnavire sau in scopul confirmarii unor boli, pentru precizari de diagnostic sau in oricare alta situatie in care se dispune de autoritatea sanitara veterinara competenta. In cazul actiunilor imunoprofilactice la care se stipuleaza frecventa de executie (ex: 1/an, 2/an etc.) se va tine cont ca produsele biologice achizitionate care se utilizeaza sa asigure obligatoriu imunitate minima intervalului intre actiuni. Produsele de diagnostic utilizate pentru realizarea examenelor de laborator prevazute in prezentele norme metodologice trebuie sa fie insotite de buletine de analiza pentru fiecare lot in parte, in conformitate cu prevederile Ordinului presedintelui ANSVSA.