Criza financiara n-a ocolit pe nimeni, iar câta vreme politicienii sunt ocupati cu ”gasirea vinovatului” pentru actuala situatie economica, fermierul român trebuie sa supravietuiasca, daca nu sa isi mai scoata si profitul din investitia facuta in cresterea animalelor. Insa, in conditiile in care cresterea consumului nu este incurajata, fiind impuse, dimpotriva, masuri de austeritate, gândul la profit in agricultura locala devine din ce in ce mai indepartat.

Astfel, tintele de profit se transforma pentru cei mai multi fermieri in tinte de break even, principalul scop fiind stoparea pierderilor si mentinerea cifrelor de afaceri. De asemenea, trebuie mentionat ca optimizarea costurilor si, mai ales, alegerea momentului pentru anumite investitii se fac in functie de realitatea curenta a pietei. Majoritatea fermelor românesti au trecut deja prin programe care vizeaza optimizarea costurilor, iar investitorii asteapta acum reluarea consumului, astfel incât veniturile sa acopere ceva mai mult decât cheltuielile operationale. Insa, in cazul in care cheltuielile operationale nu sunt acoperite, unde ne uitam pentru reducerea costurilor? Potrivit analistilor financiari, se cere ca, in procesul de reducere a costurilor si optimizare a investitiilor, sa se plece de la reconstituirea listei tuturor costurilor si a optiunilor posibile, astfel incât sa se identifice directiile de urmat pentru scaderea costurilor. Se umbla la structura organizationala, se pot realoca sarcini. De obicei, se schimba structura si profilul afacerii. Expertii PricewaterhouseCoopers vor­besc despre analizarea proceselor interne ale companiei si realizarea unor analize comparative intre departamente. Controlul costurilor Intr-o ferma de animale, cele mai mari costuri sunt cele pentru asigurarea furajului necesar pentru fiecare animal. Costul acestuia poate reprezenta mai mult de jumatate din valoarea finala a unui animal vândut de fermier mai departe pentru procesare. In editia curenta, va oferim detalii cu privire la alegerea furajului optim pentru animale, pastrând totusi un raport potrivit intre calitatea produsului obtinut (carne) si investitia in cantitatea totala de furaj furnizat animalelor, astfel ca acest subiect este dezbatut pe larg in rubrica Ferma. Insa renegocierea preturilor la materii prime poate aduce economii substantiale, mai ales in cazul in care plata acestora se face in valuta. Ce alte costuri mai apar in fermele care au ca obiect de activitate cresterea animalelor? Daca incepem cu costurile birocratice, avem in primul rând taxele, impozitele, dobânzile bancare etc. Acest tip de costuri se pot ridica pâna la un nivel de aproximativ 10% din pretul primit de fermier pe fiecare animal in parte. Daca in cazul taxelor datorate sta­tului nu se pot tine negocieri, cel putin costul finantarilor, fie din credite bancare, fie din alte surse, poate fi optimizat. Care este situatia finantarilor disponibile pentru fermele românesti au explicat oficialii din industrie. Viorel Matei, presedintele Fe­deratiei Nationale a Patronatelor din Agricultura (FNPAR), a precizat ironic la conferinta ”Mediafax Talks About Romanian Agriculture” ca fermierii români au de toate, dar nu le pot folosi. Acesta a punctat ca finantarile bancare sunt costisitoare pentru fermierii români (dobânzile depasesc 15 procente din valoarea creditului), iar subventiile de la Comisia Europeana sunt ca si inexistente. Potrivit ministrului Agriculturii, Mihail Dumitru, 3,5 milioane de ferme din România au terenuri de mai putin de un hectar, fapt care le impiedica sa acceseze fonduri UE. Oficialul a explicat ca fondurile UE au fost principalul motor al dezvoltarii rurale. UE a pus la dispozitia României fonduri structurale de 31 de miliarde de euro din 2007 pâna in anul 2013, destinate in principal dezvoltarii agriculturii si transporturilor. Insa absorbtia fondurilor a fost pâna acum insa foarte lenta, cazând victima, potrivit analistilor, atât lipsei de finantare, cât si coruptiei si birocratiei excesive, noteaza presa franceza. Astfel, fermierul român se poate gândi la optimizarea costurilor cu forta de munca. Chiar daca momentan România este vazuta ca o tara cu forta de munca ieftina, dovada fiind mai ales contractele pe care le obtin românii in diverse ferme din strainatate, analistii se asteapta ca aceste costuri sa creasca la nivelul celorlalte tari din regiune. La acest capitol, optimizarea inseamna de fapt cresterea productivitatii fiecarui angajat, fie prin cresterea numarului de animale care revin in ingrijire unui angajat, fie prin cresterea gradului de automatizare a activitatii in ferma. Desigur, acest lucru poate presupune maximizarea capacitatii de productie, proces ce poate fi luat in calcul atât in ferme, cât si in fabricile si unitatile de procesare cu care acestea au contracte de furnizare. Pe de alta parte, trebuie sa tineti cont ca mecanizarea acti­vitatii in ferma presupune un efort financiar deosebit, care adeseori nu poate fi amortizat inca din primul an de la implementarea acestor sisteme mecanice. Costurile de intretinere reprezinta un element important in economia fermei. Daca vorbim de cladiri/baterii/sisteme de adapare sau de furnizare a furajului care, din diverse motive, nu mai functioneaza la capacitatea stabilita, acest lucru inseamna pierderea banilor, fie prin neperformantele generate in rândul animalelor, fie prin infuzia constanta de bani in reparatii. De asemenea, este necesara optimizarea spatiului operational, fie ca vorbim de redistribuirea animalelor in spatiile din ferma, fie ca vorbim de recalcularea spatiilor cultivate pentru obtinerea furajelor. Reducerea cheltuielilor se poate transforma insa intr-o carte necâstigatoare, atunci când se opresc finantarile zonelor critice. De exemplu, reducerea cheltuielilor cu energia sau cu combustibilii poate parea o idee viabila, insa scaderea duratei de incalzire a adaposturilor pe timp de iarna atrage reducerea temperaturii ambiante in adaposturi si implicit cresterea consumului de furaje, fara o imbunatatire a conversiei acestora in tesut muscular. Costurile veterinare necesare intr-o ferma de animale ajung in unele cazuri si pâna la 10% din structura costului de productie si sunt printre cele mai variabile cheltuieli dintr-o ferma, considera medicii veterinari din industrie. Acest lucru se datoreaza faptului ca pe lânga situatiile uzuale, de vaccinari, sau alte tratamente de rutina, reimprospatarea efectivului poate crea probleme medicale serioase, in cazul in care, printre animalele nou achizitionate, sunt si exemplare bolnave. Cea mai buna metoda de mentinere a acestor costuri sub control este mentinerea sanatatii efectivului de animale, mai ales ca anumite tratamente pot aduce prejudicii financiare considerabile fermierului. O alta categorie importanta de costuri in fermele de animale o reprezinta cea a animalelor de prasila, care necesita investitii echivalente a aproximativ trei procente din valoarea totala de productie pe animal. Chiar daca procentual, valoarea acestei investitii este destul de redusa, pastrarea animalelor neconforme sau cu valoare genetica incerta reprezinta un cost suplimentar ce se transforma in pierderi. Investitori Având in vedere fragmentarea terenurilor si dimensiunile reduse ale fermelor, este destul de dificil pentru cei implicati in cresterea animalelor sa atraga un investitor implicat pasiv in dezvoltarea unei astfel de unitati de productie. Sistemul asociativ ar putea fi un raspuns la actuala nevoie de cash si investitii resimtita de fermierii români implicati in cresterea animalelor, mai ales in conditiile in care finantarea bancara devine foarte scumpa, iar gradul de eligibilitate pentru finantarile europene este destul de redus. In plus, sistemul asociativ, mai ales in cresterea pasarilor, este folosit cu succes de tarile cu un sistem agricol avansat, dar este aproape inexistent in România. In ceea ce priveste investitiile de la zero in ferme de animale in acest moment, specialistii financiari recomanda prudenta, in contextul in care puterea de cumparare pe plan local se diminueaza, mai ales in urma masurii de scadere a salariilor in sistemul bugetar, coroborata cu cresterea taxei pe valoare adaugata. In plus, daca o masura ajutatoare pentru fermierii români ar fi fost taxarea inversa pe alimente, adica incasarea TVA in magazine, la vânzarea produsului finit, si nu pe parcursul ciclului de productie, a fost respinsa de Comisia Europeana, potrivit declaratiilor facute de presedintele patronatului din industria panificatiei Rompan, Aurel Popescu.