In primul rand, comportamentul consumatorului s-a modificat fata de acelasi an, 2008. Ca nota generala, sa spunem ca, daca inainte de criza, cumparatorul roman era aidoma celui din America latina sau Rusia, interesat mai mult de accentuarea si imbunatatirea propriei imagini, cu alte cuvinte, cheltuia mult si cam fara rost, acum este cu mult mai aplicat spre stricta necesitate, comportamentul lui devenind unul de tip occidental! La randul lor, marii retaileri, adica aceia care fac jocurile in desfacerea produselor de larg consum, si-au modificat strategiile urmarind scopuri fata de care producatorii autohtoni trebuie sa se adapteze urgent: atingerea unei cote de piata de cel putin 60 % (de la 41 %, cat este in prezent), si marirea volumului de vanzari ale marfurilor de tip private label. Totodata, aceiasi retaileri urmeaza a se reorganiza, dezvoltand retele cu spatii comerciale compacte, aproape de standardele magazinului de proximitate. Oricum, ca desfacerea se va face prin hypermarketuri sau ca se va vinde din magazine de 500 de mp, retailul va fi stapanul pietei. Desigur, si comportamentul producatorilor s-a modificat. Nu putini dintre proprietarii de firme din industria alimentara sustin ca partea buna a crizei este aceea ca i-a obligat sa devina cu adevarat performanti, sa mareasca productivitatea muncii. Dupa cum afirma reprezentantul FDC in cadrul Forumului, criza a dus la responsabilizarea tuturor, fie ei consumatori, comercianti sau producatori. Mai mult decat atat, acesta sublinia o reasezare a relatiilor dintre cei trei parteneri, potrivit unor reguli vechi, dar adaptate momentului. Adica, back to the future: complexul comercial de acum 40 de ani, detinut de ICL sau Centrocoop, este inlocuit de reteaua compact-retail a unuia dintre cei cativa jucatori din domeniu, consumatorul se axeaza pe necesitate, iar producatorul readuce in actualitate un concept care, chiar daca tine de telejurnalele de dinainte de decembrie ’89, este primordial in generarea de profit: productivitatea muncii. Tot reprezentantul FDC sublinia ca revenirea la normal nu inseamna revenirea la starea din 2008, ci inscrierea in normalitatea unei societati mature, responsabile. Totodata, avertiza ca producatorul roman trebuie sa inteleaga definitiv ca vremea consumismului evervescent, la care unii inca mai spera, nu isi va mai gasi loc. El nu va mai fi sustinut de o politica de creditare total scapata de sub control, iar schimbarea legislatiei muncii, benefica investitorilor, ii va determina pe salariatii-consumatori sa fie mult mai atenti la ziua de maine, la banul din buzunar. Fata de toate acestea, misiunea cea mai grea va reveni, asemeni altora, si procesatorilor de carne la care trebuie sa ne referim, tematic. Pentru a nu fi exclusi de pe piata, vor fi nevoiti (pentru a cata oara!?), sa treaca la o noua retehnologizare. Necesitatea de a produce ieftin si bun nu va mai fi o simpla lozinca. O data in plus, ei vor trebui sa reziste presiunii si mai accentuate a hypermarketurilor care, pe de o parte, le vor impune preturi si taxe la raft total neconvenabile iar, pe de alta parte, ii vor ameninta si mai mult cu produsele privat label sau cu importurile la care pot apela oricand. Aceiasi procesatori vor trebui sa gaseasca noi modalitati de a vinde ce produc, gandind strategii in consecinta pentru atragerea si fidelizarea cumparatorilor dar si pentru sustinerea brandurilor. Nu in ultimul rand, vor trebui sa inteleaga si mai bine ca investitia in publicitate nu este un lux inutil, ci este o parte a unui mecanism care, in final, asigura profituri pe masura.