In ciuda recesiunii, cei care deruleaza afaceri in aceasta zona a industriei alimentare au identificat si au fructificat continuu posibilitati de a-si dezvolta activitatea, profitand de oportunitatile ivite. Mai mult, pentru unele firme, aderarea Romaniei la spatiul comunitar a insemnat o sansa in plus, acestea demarand si activitatea de export. In mod firesc, procesarea pestelui reprezinta capatul unui intreg lant. Raman, insa, mai multe semne de intrebare. Ce este mai profitabil: sa fii importator, sa dezvolti zona de pescuit, sa te axezi pe acvacultura, sa profiti de toate acestea sau sa te rezumi doar la a fi procesator? Productie bazata pe importPotrivit domnului Marian Cuzdrioreanu, presedinte al Uniunii Procesatorilor, Importatorilor si Distribuitorilor de Peste din Romania (Ro-Fish), nu are niciun rost sa ne mai bazam pe activitatea de pescuit oceanic. Odata cu distrugerea flotei de pescadoare, necesarul de materie prima nu a putut fi satisfacut decat apelandu-se la importuri. Alaturi de acvacultura, productia realizata din pescuitul la Marea Neagra, precum si pescuitul din apele interne nu acopera, in momentul de fata, decat a sasea parte din necesarul anual al industriei pestelui, dintr-un total de 130.000 de tone de peste procesat. Oricum, la nivel national, consumul de peste este relativ scazut, fata de media europeana, el ridicandu-se anul trecut la doar 4 kg/cap de locuitor. Dar, chiar si asa, a fost mai bine decat la inceputul anilor 2000, cand consumul era mult mai mic. Asadar, in conditiile in care productia autohtona a fost total insuficienta, majoritatea investitorilor din industria pestelui s-a orientat spre import. Partenerii cei mai importanti provin din Spania, Norvegia, Irlanda, Scotia, Polonia, Statele Unite, Canada, Vietnam si China, iar sortimentele aduse tin, desigur, de cerintele pietei autohtone. Astfel, Romania importa macrou, stavrid, crap, merlucius, hering, cod, somon, capelin, sprot, Pangasius, stiuca, salau de Nil, creveti, scoici, calamar, caracatita, homari, caviar, icre. Cu alte cuvinte, este rentabil sa fii importator. Multi dintre acestia deruleaza concomitent si activitati de procesare. La randul ei, productia rezultata este comercializata, in principal, pe piata interna. Mentionand ca organizatia patronala condusa de domnul Marian Cuzdrioreanu reuneste 85 % din totalitatea procesatorilor si distribuitorilor din industria de peste (firme din randul carora amintim: Costiana, Negro, Ocean Fish, Pestisorul de Aur, Elixir etc.), sa subliniem ca producatorii romani s-au specializat in productia de salate de icre, produse afumate si marinate. Totodata, productia este completata de semipreparate, alte tipuri de salate, filetari si congelari, fructe de mare si specialitati. Revenind la export, nu avem cum sa nu ne miram de absenta, la nivel de organizatie patronala de profil, a datelor exacte. Pur si simplu, producatorii refuza sa ofere astfel de date!, ne declara domnul Cuzdrioreanu. Desigur, protejarea interesului prevaleaza, iar discretia nu este de acuzat. Cu toate acestea, aflam ca la export se vand foarte bine produsele marinate, afumatele si fileurile, un loc special avand salatele de icre, acestea fiind foarte apreciate in Germania. Totodata, macar in spatiul Uniunii Europene, o parte a pietei este reprezentata de emigratia romaneasca. Avem o piata in plus, prin satisfacerea solicitarilor de produse autohtone care vin din partea catorva milioane de romani care traiesc in strainatate. ªi numai daca ne gandim la acest numar, vom avea o imagine a volumului exporturilor de produse din peste., ne declara sugestiv, domnul Cuzdrioreanu. Tehnologic, stam bine Potrivit datelor obtinute, nivelul tehnologic al firmelor de profil din Romania se ridica la cele mai inalte standarde. Necesitatea alinierii productiei la standardele europene (conditie de pre-aderare, in anii trecuti), precum si simpla necesitate de a rezista pe piata, i-au determinat pe proprietarii de firme din industria de procesare a pestelui sa faca masive investitii in tehnologie, majoritatea dispunand acum de tehnologie de ultima generatie. Mai mult, marea majoritate a societatilor comerciale din industria pestelui sunt acreditate pentru schimburi intracomunitare, avand luata stampila ovala, care certifica dreptul la export. O data in plus, atat retehnologizarea, cat si activitatea de import-export s-au intensificat prin participarea constanta a firmelor romanesti la targurile de profil organizate la nivel mondial. In acest fel, in momentul de fata, se poate asigura acoperirea necesarului de produse din peste din Romania, cel putin la nivel calitativ, daca nu, cantitativ. Din acest punct de vedere, al cantitatii, cel mai slab segment il reprezinta comercializarea pestelui proaspat. Potrivit domnului Marian Cuzdrioreanu, nu se poate asigura continuitatea aprovizionarii cu peste proaspat. Cauza o reprezinta atat productia interna insuficienta, cat si numarul foarte mic de specii existente. O alta mare carenta a industriei romanesti de profil este imposibilitatea, cel putin actuala, de a asigura cererea de conserve cu peste. Viitor de aur pestele meu are!Cu siguranta, starea din prezent a industriei pestelui din Romania este cu mult mai buna decat cea din anii ‘90, atunci cand aproape totul parea pus pe butuci. Cauzele au fost multiple. Pe de o parte, flota de pescuit oceanic a Romaniei a fost distrusa. Odata cu ea, productia de conserve a incetat, de vreme ce materia prima era procesata chiar in fabricile aflate pe marile pescadoare. In acelasi timp, preluarea fabricilor existente inainte de 1990, dar si a baltilor si crescatoriilor, s-a facut foarte lent, atat din cauza unei inertii manifestate de investitori, cat si din cauza unei brambureli legislative care a durat ani in sir. Cu toate acestea, in primul rand datorita celor care au avut curajul sa investeasca, revirimentul a inceput sa se produca la inceputul anilor 2.000, iar viitorul nu poate fi, desigur, decat luminos. Pestisorul de aur chiar poate sa stea in mainile celor din industria de profil, daca Planul Strategic de Dezvoltare pus la punct si demarat in 2006 va fi dus, cu bune rezultate, la capat, pana in 2013, atunci cand isi are termenul-limita. Beneficiind de fonduri europene in valoare de 300 de milioane de euro, se spera ca activitatile de piscicultura, acvacultura, procesare si promovare vor fi cu mult mai dezvoltate, peste numai doi ani (!), atunci cand se estimeaza ca nivelul de consum pe cap de locuitor va creste la 10 kg/cap de locuitor. Cei insarcinati sa duca la bun sfarsit acest proiect de mare amploare sunt, pe de o parte, reprezentanti ai organismelor Uniunii Europene, ai Ministerului Agriculturii, ai Ministerului de Finante si organizatiile patronale autohtone. Acvacultura plus inovatie Ca o concluzie provizorie, putem spune ca, pentru aceia care au mizat pe eficienta, calitate, diversitate a productiei, import-export, asadar, pentru aceia care si-au vazut cu seriozitate de treaba, aceasta ramura a industriei alimentare a fost si este cat se poate de profitabila. Dar devine din ce ce mai evident faptul ca, alaturi de procesare, viitorul nu poate fi reprezentat decat de acvacultura. Atata vreme cat, pe plan mondial, productia de peste provenita din pescuit se diminueaza in fiecare an, acvacultura a devenit nu numai o necesitate ci, pe termen lung, principala sursa de acoperire cu materie prima. Asadar, si in Romania, exploatarea intensiva a luciului de apa nu va mai fi doar un fel de lozinca de moda veche, ci o acuta necesitate. Pentru acvacultorii romani, cel mai bun model il reprezinta ceea ce s-a intamplat in China si Vietnam, cu fileul de Pangasius. Daca acum 20 de ani, productia era de doar 10.000 de tone, anul trecut, volumul a fost de un milion de tone, de aici, rezultand profituri pe masura! Romania dispune de 100.000 de hectare de luciu de apa iar daca pe aceste suprafete s-ar realiza si productii pe masura, industria de profil ar fi cu mult mai dezvoltata. In plus, daca adaugam si eventualele ferme marine, aproape inexistente in acest moment, acolo unde pot fi crescute specii din zona specialitatilor, am putea avea o imagine mai corecta asupra viitorului. Desigur, pentru fermele de acvacultura si, mai ales, pentru tehnologiile cele mai avansate, e nevoie de bani, iar ajutorul statului si, mai ales, al Uniunii Europene, nu e de neglijat. La randul lor, procesatorii vor trebui sa isi mareasca volumul vanzarilor la export, concomitent cu adaptarea permanenta a productiei pentru pietele externe. Nu trebuie uitata improspatarea ofertei de produse finite. Deocamdata, dintre sortimentele relativ nou aparute, putem aminti doar somonul afumat, cremele de peste si cremele de fructe de mare. Imbucurator, insa, este faptul ca industria pestelui din Romania se afla pe un traseu net ascendent, avand posibilitatea ca, in cel mult zece ani, nivelul afacerilor din aceasta zona, in totalitatea lor, sa se dubleze. Interviu cu domnul Marian Stoinel Manaila, presedinte al Agentiei Nationale pentru Pescuit si AcvaculturaDoar 3% din totalul Industriei alimentare - Domnule Manaila, care e ponderea industriei pestelui, din totalul industriei alimentare a Romaniei? - In conditiile in care procesam peste 100.000 de tone de peste, cred ca industria pestelui din Romania nu reprezinta decat, cel mult, 3 % din industria alimentara a Romaniei, la un consum de 4 kg de peste pe cap de locuitor. Mai grav este faptul ca importurile de peste au un procentaj covarsitor, de 95%. Restul, adica, vreo 8.800 de tone, este acoperit de acvacultura si pescuitul indigen. Iar pescuitul oceanic nu inseamna decat 300 de tone, in conditiile in care, in trecut, flota de pescadoare romanesti avea, numai ea, o productie de 100.000 de tone. - Care este nivelul tehnologic al procesatorilor de peste din Romania? - Din fericire, marea majoritate a procesatorilor dispun de tehnologie de ultima generatie, la cele mai inalte standarde internationale. Explicatia e simpla. Aproape toti au inceput de la zero, nu au preluat foste unitati de procesare pe care sa le retehnologizeze, asadar, investitiile au fost, in totalitate, in utilaje noi. Proiecte pentru finantare europeana au fost aprobate - Ce ne puteti spune despre programul de dezvoltare al industriei pestelui? - Acest program este parte a Fondului European de pescuit. La nivelul Romaniei, acesta este impartit pe mai multe componente. Dintre ele, cea mai importanta priveste dezvoltarea activitatilor de acvacultura si procesare. Acestor activitati, care sunt inglobate in Axa II, le sunt repartizate 60 % din fonduri, in valoare de 140 de milioane de euro. Totodata, am demarat procesul de dezvoltare si modernizare a infrastructurii de pescuit a Romaniei, cuprinsa in Axa III a Programului. In plus, mai avem Axa IV, de dezvoltare a zonelor pescaresti, in valoare de 100 de milioane de euro. Vreau sa spun ca acest program a inceput sa functioneze, efectiv, in acest an. - Care este nivelul de absorbtie a sumelor alocate investitorilor romani? - Doar 10 %! - De ce doar atat? - Desi a fost demarat in 2006, inceputul a fost greoi. S-a pierdut mult timp cu pregatirea programului, cu intocmirea proiectelor. Apoi, proiectele au fost aprobate pentru finantare abia in 2010. Dar, odata aprobate, ele vor merge in linie dreapta. - Care a fost interesul investitorilor fata de acest Program? - Ne-a bucurat foarte mult faptul ca, pe Axa II, aceea a acvaculturii si procesarii, peste 80% din liniile de finantare au fost deja contractate. Desigur, platile vor fi efectuate pe masura ce fiecare solicitant va avea investitii, implicit, cheltuieli. Adio pescuit oceanic! - Se mai poate vorbi despre relansarea pescuitului oceanic? - Depinde despre ce vorbim, cand ne referim la pescuitul oceanic. Pentru ca, la nivelul Uniunii Europene, cea mai mare problema este supracapacitatea flotei de pescuit, in totalitatea ei. De aceea, UE plateste subventii proprietarilor de nave pentru a renunta la o parte din flota de pescuit pentru simplul motiv ca nu prea mai e peste! Fondul European pentru Pescuit nu da si nu va da bani pentru refacerea flotei. Exista doar un procent de 10 % din fonduri, pentru achizitionarea de nave noi, dar, in cadrul capacitatilor admise. Asadar, in cazul Romaniei, nu putem vorbi decat despre pescuitul la Marea Neagra, acolo unde avem jurisdictie. Iar Romania nu dispune decat de o cota alocata de 44 de tone de calcan si 3.000 de tone de sprot. Singura posibilitate ar fi aparitia unui investitor privat care sa dispuna de nave de pescuit oceanic. In acest caz, Romania ar avea posibilitatea ca, pentru acesta, prin intermediul Comisiei Europene, sa negocieze o anumita cota de pescuit in oceanele lumii. Dar, e exclus sa apara un astfel de investitor, in conditiile in care, la nivel mondial, cotele alocate sunt din ce in ce mai mici. Accesul la tehnologie - Asadar, domnule presedinte, prioritara a devenit acvacultura. - Problema e ca, in acvacultura, ai nevoie de acces la tehnologii moderne de crestere a pestelui, pentru a nu mai avea o productie de 200 de kg la hectar, ci de 1.000 de kg. Desigur, accesul la tehnologii si atingerea acestei tinte vor fi facilitate de cele 140 de milioane de euro, alocate Romaniei prin programul amintit. Insa ajutoarele pentru cei din acvacultura nu s-au limitat doar la acest program. Iata, am negociat primirea unor fonduri compensatorii pentru pagubele cauzate de pasarile ichtiofage, producatorilor care au putut dovedi ca au avut astfel de pagube. Totodata, pentru a veni in sprijinul acvacultorilor, am micsorat chiria la mia de metri cubi de apa de la 3 lei, la 0,50 de bani. - Care este potentialul acvaculturii romanesti? - Numai din acvacultura, Romania ar putea produce 70.000 de tone de peste. Daca am adauga la aceasta cantitate inca 30.000 de tone de peste marin si pe cel obtinut din apele comerciale, am ajunge la o productie de cca. 100.000 de tone de peste procesat. Desigur, Romania nu va renunta la importuri dar, dezvoltand productia interna, vom reusi sa crestem cantitatea de peste procesat, consumul si exportul care, acum, se ridica la doar 10 % din productia anuala. Noi speram ca, in 2013, cand programul de dezvoltare a pisciculturii va fi incheiat, sa ne apropiem mult de aceste cantitati.