Zilele trecute, redacția noastră a primit din partea Comisiei de Agricultură a Parlamentului European Declarația în care detaliază principiile după care va fi construit noul exercițiu financiar al Uniunii Europene, pentru perioada 2021-2027.   Tema este amplă și, până la momentul adoptării noii Strategii Agricole Comune, așa cum se va numi ea, abandonându-se denumirea de Politică Agricolă Comună, vor curge râuri de ”cerneală on-line”. Deocamdată, ne oprim asupra unui aspect generat de unul dintre enunțuri. Spune Comisia: ”Se va încuraja performanța, mai degrabă decât conformitatea”. Hopaaaa, aici avem o problemă!   Păi, până acum, UE se lăuda cu standardele ridicate, fie ele pe bunăstare, fie pe siguranță alimentară. Așadar, se dă liber la prostii? Noi credem că, da. Dar de ce? Răspunsul e ușor ascuns dar semnele sunt clare și vă rog să priviți într-un ansamblu mai larg. Iată:   Cu regret că subiectele-astea nu prea interesează nici măcar presa de specialitate, dar cu mândrie că Meat.Milk e singura publicație care scrie constant despre ele, vă reamintim că la nivel internațional se reașează piețele, fapt care va avea mari repercursiuni asupra întregii Uniuni Europene, deci, și asupra României. UE negociază de zor tratatul MERCOSUR. Se renegociază separat relațiile economice cu Brazilia și Argentina. Concomitent, Fonterra a intrat în ofensivă majoră pe piața comună europeană. Deși adormit, Tratatul de Liber-schimb cu Statele Unite, suntem siguri, va fi repus în discuție, iar cel canadiano-european va intra în curând în aprobarea statelor membre ale Uniunii Europene, urmând a fi operațional. Iar, dacă în privința calității viitoarelor importuri marca Fonterra n-am avea nimic de spus, știți bine ce hal de carne se produce în Brazilia, în America sau prin alte părți!   Ei, bine, vâzând acest tablou general îndrăznim să spunem că porțile Uniunii Europene pentru importuri masive de produse agro-alimentare, de pe întreg globul, vor fi larg deschise. În occident, fermierii olandezi, irlandezi, francezi și spanioli au făcut scandal, știind bine ce va însemna acest lucru. În timpul ăsta, fermierii români se adună într-un fel de șezători mioritic-balcanice, nefiind în stare să vadă mai departe de prașila a doua. Însă Occidentul știe că, dacă se va da liber la comerțul mondial cu lapte, carne sau produse alimentare, fermele și companiile din Uniunea Europeană vor falimenta, dacă vor fi păstrate actualele standarde extrem de ridicate. Drept pentru care, țările puternice au influențat noua filozofie a viitorului buget european al agriculturii, în propriul interes. Să mai întreb care a fost contribuția României în acest sens? Nu o fac, ca să nu bufnim cu toții, ba în râs, ba în plâns!   Deci, nu degeaba, UE spune acum: ”Liber la încasări, mai ușor cu conformitatea!” Și nu degeaba Parlamentul European a limitat puterile Observatorului laptelui, EDA exprimându-se clar, tot sub lumina celor de mai sus, într-un document pe care, cu bucurie o spunem din nou, doar Meat.Milk l-a publicat: ”Amendamentele votate în Parlamentul European, cum ar fi mecanismele de partajare a valorii și programele de reducere a producției de lapte, ar schimba în mod efectiv contextul politic în care operează sectorul UE din sectorul produselor lactate. Astfel de modificări vor încetini adaptarea sectorului, care se confruntă cu o concurență sporită din partea producătorilor din afara Europei”.   Cu alte cuvinte, sub presiunea celor care au decis globalizarea totală a comerțului, UE nu are decât o singură alternativă, în încercarea de a evita dezastrul agro-industriei europene, aceea de a coborî ștacheta. Desigur, nu o va face pe față. Doar nu degeaba, câteva paragrafe mai jos, în documentul citat scrie ca o scuză: ”Fermierii și procesatorii trebuie să respecte…”. Ce să mai respecte, dacă tu încurajezi perormanța, mai degrabă decât conformitatea?   Gândind la toate cele de mai sus, îmi vin în minte două imagini: Prima, e cea din anii 90, cu pulpele de pui din America. A doua, e cea în care vorbim despre înalta calitate a alimentelor produse în România. După care trag concluzia: Peste numai câțiva ani, alimentele de calitate vor fi doar produse de nișă, pentru cei cu bani. În rest, populația, sau, cum o numea Adrian Năstase, pulimea, va mânca mult, ieftin și prost, contribuind la propășirea Industriei farmaceutice și a spitalelor private, controlate la rându-le de marile concerne producătoare de îngrășăminte chimice, fertilizatori, semințe etc. Hi, hi! Asta afacere integrată, nu ce face Muscă la Arad!   Vom trăi vremuri interesante, oricum. E drept, noi, cei din generația mea, avem gene bune, ne vom distra. Pentru că noi am apucat să mâncăm caise din cais, cireșe din cireș, am apucat să rupem codrul de brânză direct din sidilă sau să ni se pună în tigaie creierul porcului de abia tăiat de Crăciun, ca să-l mâncăm în sânge. Dar copiii noștri? Dar copiii copiilor noștri!? Parcă-i văd mânați de la spate de robotul Sophia spre uriașe cantine unde vor primi porții ultra-standardizate, mișcându-se ca în secvența din capodopera The Wall, a trupei britanice Pink Floyd!