România importă masiv carne și lactate — am scris despre asta în articolele anterioare, de la porcul spaniol la laptele ungar. Dar imaginea nu e completă fără cealaltă față a monedei: există producători români de mezeluri și lactate care au reușit, cu strategii foarte diferite, să pătrundă pe piețe externe. Poveștile lor arată că exportul nu e o utopie pentru industria românească — dar nici o rețetă simplă.

Cris-Tim: un hub logistic construit special pentru export

Cris-Tim, unul dintre cei mai mari producători de mezeluri din România, a raportat pentru 2025 vânzări totale de aproape 1,14 miliarde de lei, în creștere cu 7% față de 2024. Din acest total, 116 milioane de lei au venit din exporturi — dintre care 72 de milioane de lei din contracte directe cu clienți din străinătate, restul provenind din livrări către clienți din România care au redistribuit produsele mai departe, în afara țării. Strategia companiei nu s-a bazat pe improvizație: Cris-Tim a înființat un hub logistic centralizat în Filipeștii de Pădure, dedicat atât mezelurilor, cât și categoriei de mâncare gata preparată (ready meals), și a reproiectat complet fluxurile de producție ale fabricii pentru a susține, la scară, atât piața internă, cât și livrările externe.

Angst: de la salamul de Sibiu la un exportator „de tradiție"

Povestea Angst, companie deținută de Sorin Minea, președintele Federației Romalimenta, arată o altă cale spre export: recuperarea unei tradiții. Compania a reluat exportul de preparate din carne și mezeluri, ajungând la 25 de milioane de euro în vânzări externe într-un singur an, în mai multe țări din UE. Minea a fost explicit despre limitele modelului anterior de export: mulți producători români s-au concentrat, ani la rând, pe hrănirea comunităților de români plecați în străinătate — un segment de piață util, dar limitat. Concluzia lui pentru industrie a fost clară: fără branduri proprii, producătorii români riscă să rămână simpli jucători anonimi într-o piață globală, în loc să-și construiască o poziție de termen lung.

Unilact: aproape jumătate din producție merge la export

În lactate, exemplul cel mai solid este Unilact, afacere de familie cu capital 100% românesc, cunoscută prin brandul „De la Fermă". Compania exportă brânzeturi de zece ani, iar în prezent aproape jumătate din producția sa este destinată piețelor externe. Managing Partner-ul companiei, Marius Bîcu, a subliniat un principiu esențial pentru orice producător care vrea să reușească la export: poziționarea nu trebuie să fie low-cost, ci pe calitate — o strategie de imagine, nu doar de preț.

Ferma cu Omenie: nișa etnică transformată în platformă de creștere

Un traseu diferit, dar la fel de reușit, a urmat Ferma cu Omenie, care exportă acum brânză de burduf și alte produse tradiționale în 14 țări. Compania a pornit tot de la comunitățile de români din diaspora, dar a reușit să depășească acest prag, atrăgând distribuitori ruși și polonezi interesați de specificul balcanic al produselor — un exemplu clar în care o nișă etnică inițială a devenit rampă de lansare pentru o piață mai largă.

Ce au în comun poveștile de succes

Dincolo de diferențele de strategie, toate aceste companii au un numitor comun: au trecut de la a vinde produs generic către a vinde brand cu poveste. Fie că a fost vorba de investiții în logistică dedicată (Cris-Tim), de recuperarea unei tradiții recunoscute internațional (Angst), de un angajament pe termen lung cu piața externă (Unilact) sau de valorificarea unei nișe etnice extinse ulterior (Ferma cu Omenie), niciuna dintre companii nu a mizat pe prețul mic ca argument central. La nivelul întregii industrii, valoarea exporturilor românești de cârnați și preparate din carne a ajuns la aproape 60 de milioane de euro într-un singur an de referință, cu o creștere de aproape 30% față de anul anterior — dovadă că, atunci când strategia de brand e clară, piața externă chiar răspunde.