Metode mai eficiente de detectare a agenþilor patogeni alimentari, mai buna eliberare a micronutrienþilor din alimente, perioade de valabilitate mai mari pentru produsele alimentare – toate acestea sunt beneficii potenþiale majore ale aplicãrii nanotehnologiilor în industria alimentarã. Dar, aºa cum ne aratã mai multe studii, consumatorii va trebui sã capete încredere cã nanotehnologia este sigurã pentru uzul alimentar ºi, la fel, are nevoie de aceste asigurãri ºi industria.

Subiectul, deºi ar putea sã parã de genul science-fiction pentru sectorul industriei alimentare româneºti, este din ce în ce mai de actualitate, dupã cum o aratã ºi abordarea lui în paginile ultimului Buletin lunar al Asociaþiei Române a Cãrnii. Iar ceea ce îl face cu adevãrat de actualitate este cã, prin aplicarea unor astfel de tehnologii, costurile se reduc, iar competitivitatea creºte, pe o piaþã din ce în ce mai concurenþialã. Existã nenumãrate posibilitãþi de utilizare în practicã, în sectorul alimentar, a aplicaþiilor nanotehnologiei. O piaþã cu un ritm rapid de creºtere Dar, în ciuda interesului ºtiinþific pentru acest domeniu, piaþa nanoalimentelor este, încã, destul de micã. Nu acelaºi lucru îl putem spune despre ritmul de dezvoltare a acesteia. Conform unei estimãri realizate de compania de consultanþã Cientifica, valoarea pieþei mondiale a nanoalimentelor era, în 2006, de 410 milioane de dolari, în vreme ce, doi ani mai târziu, firma de cer - ce tare IRAP raporta o valoare de 4,13 miliarde de dolari pentru ambalajele produse prin na no teh - nologii ºi care sunt utilizate în industria alimentarã. Aceeaºi companie de cercetare IRAP estima cã piaþa globalã a nanoambalajelor pentru industria alimentarã va creºte în urmãtoarea perioadã cu un ritm mediu anual de 11,65% pe an, ajungând în 2014 la o valoare de 7,3 miliarde USD. De asemenea, în anul 2008 – înainte ca recesiunea sã cuprindã o serie de economii din întreaga lume, 47% din fondurile de cercetare ale companiilor multinaþionale din domeniul alimentar erau alocate pentru sectorul nanotehnologiilor, dupã cum o aratã un articol publicat pe site-ul www.foodnavigator-usa.com. Analizând aspectul comercial al problemei, Kathy Groves de la Leatherhead Food Research arãta cã segmentul producerii de ambalaje pentru alimente se aflã pe primul loc în ceea ce priveºte utilizarea nanotehnologiilor în domeniul alimentar, conform unui articol publicat pe site-ul www.meatprocess. com. Cu ajutorul nanotehnologiei sunt obþinute în prezent ambalaje cu proprietãþi îmbunãtãþite în ceea ce priveºte igiena alimentelor sau pãstrarea temperaturii acestora la un anumit nivel, un timp mai îndelungat. Prin utilizarea nanoparticulelor, sticlele, PET-urile sau alte amba - laje devin mai subþiri ºi mai rezistente, au performanþe termice ºi o capacitate redusã de absorbþie a gazului atmosferic. Aceste proprietãþi ale amba - lajelor permit o duratã mai mare de timp de pãstrare a alimentelor. În acelaºi timp, ambalajele mai uºoare contribuie la reducerea costurilor de transport ºi manipulare a produselor. Japonia este în fruntea statelor în care nanotehnologia este utilizatã pentru producerea de ambalaje îmbunãtãþite, în industria alimentarã, dar Groves recunoaºte cã mai existã chiar ºi în aceastã þarã destui factori legaþi de costul noilor tehnologii care împiedicã rãspândirea acestor tehnologii pe o scarã mai largã. Cercetãrile vizeazã însã ºi alte domenii, în afara celui al producerii de ambalaje, unde na no teh no - logiile ar putea fi aplicate în cadrul industriei alimentare sau al segmentelor sale conexe. Compania Unilever priveºte cu mare atenþie la potenþialul de utilizare a nanoparticulelor în domeniul emulsiilor. Sosurile ºi maionezele cu un conþinut mai scãzut de grãsimi sunt rezultate de care compania americanã este interesatã. De asemenea, Unilever ºi-a arãtat interesul ºi cu privire la cercetãrile referitoare la producerea prin nanotehnologii a unei îngheþate care sã conþinã mai puþine calorii. Un alt domeniu în care nanotehnologiile îºi gãsesc apli - cabilitatea este controlul siguranþei alimentelor. Astfel, la începutul anului 2009, cercetãtorii americani de la University of Georgia anunþau producerea unui ambalaj prevãzut cu nanosenzori, capabil sã semnaleze prezenþa Salmonellei în produsele din carne. Nanotehnologiile pot ajuta însã ºi indirect producerea de alimente. Astfel, utilizarea unor vopsele sau substanþe pentru utilajele ºi echipamentele din industria alimentarã, care sã permitã curãþarea ºi igienizarea eficientã a acestora reprezintã un domeniu cu mare potenþial în viitorul apropiat. Faptul cã, spre exemplu, bacteriile ar fi mai puþin ade - ren te la echipamentele utilizate în industria ali mentarã ar conduce la reducerea costurilor legate de spãlarea respectivelor utilaje cu 35-40%, prin reducerea consumului de apã ºi de detergenþi. Dar multe alte aplicaþii sunt încã în vizorul cercetãtorilor ºi al companiilor din industria alimentarã. De exemplu, nanofiltrele ar putea permite celor alergici la anumite substanþe din alimente sã le poatã consuma sau ar putea reduce cantitatea de radicali liberi din anumite mâncãruri. Lecþia OMG Totuºi, utilizarea nanotehnologiilor în industria ali - mentarã ar putea sã întâmpine câteva obstacole serioase. Aºa cum se arãta ºi în articolul preluat de Buletinul lunar din septembrie al Asociaþiei Române a Cãrnii, de pe site-ul www.meatprocess.com, la conferinþa IFT despre nanoºtiinþã de luna trecutã, marii jucãtori din industrie au discutat cum sã evite reluarea unei dezbateri cu consumatorii, de genul „organismele modificate genetic – OMG” - unii spunând cã o soluþie ar putea fi sã nu se vorbeascã nimic despre introducerea nanotehnologiei în alimente, tehnologiile respective fiind astfel aplicate fãrã înºtiinþarea consumatorilor. E însã greu de imaginat o greºealã mai mare, dacã s-ar proceda în acest fel. Pe moment, temerile consumatorilor privind nanotehnologiile pot fi menþinute la nivelul unei furtuni într-un pahar cu apã, dar dacã ar exista cea mai mica urmã de îndoialã la nivelul unor actori din piaþã, fie ei consumatori, firme din domeniu sau autoritãþi ale statelor, îngrijorarea consumatorilor ar exploda, transformându-se într-un adevãrat uragan. ªi, cum am învãþat din “lecþia OMG”, o astfel de furtunã este aproape imposibil de calmat. E nevoie de transparenþã Existã paralele evidente între nanotehnologie ºi modificarea geneticã a culturilor, nu ultimul fapt fiind acela cã OMG-urile au promis o gamã întreagã de potenþiale beneficii prin noi metode ºtiinþifice, iar consumatorii, cei mai mulþi având o înþelegere limitatã a explicaþiilor cercetãtorilor, se tem tocmai de aceste promisiuni. În plus, ºi OMGurile au fost comercializate cu un obiectiv financiar clar definit (reducerea costurilor), factor care a contribuit în mod cert la demonizarea lor. Având aceastã experienþã în minte, avocaþii na - notehnologiilor au spus adesea cã discuþiile despre acest segment trebuie sã se concentreze în primul rând asupra beneficiilor aduse consumatorului. Cel mai greu însã este de definit asupra cãror astfel de beneficii ar trebui sã se concentreze discuþiile? ªi în plus, vor fi argumentele cercetãtorilor ºi industriei destul de convingãtoare pentru a fi acceptate de consumatori? Pe moment, companiile implicate în dezvoltarea noilor tehnologii din acest sector pãstreazã discreþia, nedorind sã riºte o reputaþie proastã prin faptul cã aduce prea devreme în discuþie subiectul utilizãrii nanotehnologiilor în domeniul alimentar. Un raport realizat în Marea Britanie anul trecut ºi intitulat „Studiu asupra atitudinii publicului cu privire la noile tehnologii aplicate în sectorul alimentar” arãta cã, în ceea ce priveºte nanotehnologiile, consumatorii deþin puþine cunoºtinþe, dar atitudinea este una pozitivã în general, la acest moment. Un alt studiu, realizat recent în Elveþia, arãta cã publi - cul nu este încã foarte convins cu privire la bene fi - ciile pe care aplicarea acestor tehnologii le-ar aduce cu privire la utilizarea lor în producerea de alimente, considerând cã riscurile sunt mult mai mari decât beneficiile rezultate. În schimb, ei sunt însã într-un grad mult mai mare de acord cu aplicarea nanotehnologiilor în sectorul producþiei de ambalaje pentru industria alimentarã. O mai bunã cunoaºtere a subiectului respectiv (domeniul nano - teh nologiilor) de cãtre respondent s-a concretizat într-un grad mai mare de acceptare, iar bãrbaþii au fost, în general, într-o mai mare mãsurã de acord, decât femeile, în acceptarea nanotehnologiilor în sectorul alimentar. Dar, în timp ce dezbaterea se concentreazã dacã acest consumator ar fi mai receptiv la bene - fi ciile nanotehnologiilor pentru sãnãtate sau pentru siguranþa alimentarã, din ce în ce mai multe voci afirmã cã cel mai important lucru pentru industrie este sã se implice imediat ºi sã facã publicã dezbaterea. Cea mai importantã lecþie învãþatã de la subiectul OMG este cã e foarte dificil sã recapeþi încrederea odatã ce aceasta a fost pierdutã. Companiile ar trebui sã continue sã facã cercetãri atât cu privire la siguranþa utilizãrii nano - tehnologiilor, cât ºi cu privire la potenþialul nano - tehnologiei. Iar rezultatele sã fie comunicate pieþei într-un mod cât mai transparent posibil, astfel încât sã nu existe ulterior suspiciuni cã descoperirile privind dezvoltarea produsului au fost ascunse. De asemenea, se impune necesitatea unui re gis - tru public al nanomaterialelor în uz, în industria alimentarã. Cel mai dezvoltat astfel de registru, existent în momentul de faþã, este cel din Proiectul privind Nanotehnologiile Emergente, condus de Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington. Acesta listeazã în prezent 93 de produse ali - men tare sau care au legãturã cu industria alimentarã, de pe piaþa mondialã, obþinute prin nano - teh nologii, majoritatea din categoria ambalajelor. Recesiunea influenþeazã ºi domeniul nanotehnologiilor ªi de aceastã datã, SUA se aflã înaintea Europei în ceea ce priveºte cercetarea în domeniul nano - tehnologiilor. Kathy Groves spune cã avansul Statelor Unite în privinþa utilizãrii nanotehnologiilor în industria alimentarã are la bazã faptul cã, peste Ocean, temerile cu privire la folosirea acestor noi tehnologii sunt mai mici, atât în rândul consumatorilor, cât ºi în rândul celor din domeniu, cercetãtori sau companii din industria alimentarã. În Europa, în schimb, chiar autoritãþile au adoptat o atitudine rezervatã, referitor la noile tehnologii. De exemplu, în Franþa, în urmã cu trei luni, Agenþia pentru Siguranþa Alimentelor din acest stat a atras atenþia companiilor ce activeazã în domeniul alimentar cã ar trebui sã manifeste o deosebitã atenþie în utilizarea nanomaterialelor, þinând cont de incertitudinile cu privire la efectele acestora pe termen lung asupra sãnãtãþii. Oficialii francezi ºi-au motivat atitudinea prin faptul cã “este imposibil sã se aprecieze în acest moment riscurile asupra sãnãtãþii consumatorilor cu privire la ingerarea de cãtre organismul uman a nanoparticulelor”. Dar nu numai temerile consumatorilor sau ale autoritãþilor sunt, în acest moment, un obstacol pen tru aplicarea pe scarã mai largã a nano teh no - logiilor. „Recesiunea va determina companiile din domeniu sã impunã o «pauzã» asupra cercetãrilor din domeniul nanotehnologiilor”, arãta Kathy Groves, în condiþiile în care bugetele firmelor trebuie sã se reducã în urma scãderii cererii din partea consumatorilor.