FDC: Care sunt motivele ce te-au determinat sa alegi o cariera actoriceasca? DC: Asa am simtit. Cand eram in liceu, mergeam des la teatru si am vazut spectacole care m-au marcat; in acelasi timp cautam un sens al vietii, care-mi scapa in perioada aia de adolescenta, cand te intrebi de ce te-ai nascut, ce cauti tu pe pamantul asta, cui foloseste existenta ta (sau cel putin eu ma intrebam). Odata am vazut un spectacol la Teatrul Mic, „Regasire”, cu doamna Valeria Seciu, si avea ea in final o replica „Sa creezi, sa te re-creezi, numai asa te poti regasi”. Imi amintesc si acum ca ma intorceam spre casa in 336 si meditam la asta; la teatru plangi, razi, se schimba ceva in sufletul tau; m-am gandit ca as putea, ca as vrea sa fac si eu asta: sa spun povesti care sa miste oamenii, sa-i fac sa se gandeasca la propria lor viata, sa traiesc vietile altor personaje, probabil atunci mi se parea mai usor decat sa-mi traiesc propria viata. Amagire. Sau o explicatie mai simpla: parintii mei sunt oameni de stiinta: tata – fizician (foarte bun), mama – matematician, eu am facut mate-fizica si-mi placea foarte mult matematica, asa ca m-am decis sa dau la teatru. FDC: Ce inseamna teatrul pentru tine?DC: Þi-am spus, la un moment dat, am gasit in teatru un sens pentru viata mea; era ceva aproape sacru; priveam totul cu multa dragoste si respect, meseria mi se parea cel mai important lucru; poate ca ne insufla asta si dl regizor Naum, cu care am lucrat in Teatrul Podul inainte sa intru la facultate. Puteam sta acolo la repetitii zi si noapte, nimic nu mai conta, ca esti bolnav, ca ti-a murit cineva in familie… «sandura» era cea mai importanta; veneam, spalam scena, ne schimbam de hainele de strada, noi, fete care pe vremea aia umblam doar in pantaloni, ne puneam fuste, ne lepadam de comportamentul nostru «diurn» inainte de a pasi pe scena. Facultatea de teatru ne-a mai adus cu picioarele pe pamant, atat de tare ca prin anul II am vrut sa ma las de meserie, am inceput sa intuiesc ca nu era ce credeam eu. Apoi l-am intalnit pe Dan Puric si iar am prins nadejde ca iata mai era cineva care credea in teatru, asa cum il visam si eu. In sfarsit, ce inseamna teatrul pentru mine acum? E o meserie ca oricare alta, cu momente sublime de inspiratie, cu oameni daruiti sa o faca (si asta nu inseamna numai talent, ci si puterea de a supravietui, de a avea rabdare si incredere atunci cand nu ai nimic de lucru). Eu nu mai cred in teatru sau nu stiu cat timp va mai fi pentru mine drumul asta. Ma bucur in continuare sa joc in spectacolele pe care le am (Made in Romania, Contraste), ma bucur sa-mi vad colegii pe scena; dar parca magia s-a dus, ma amuza discutiile serioase despre cutare sau cutare spectacol; ne luam prea in serios si sunt rare spectacolele care sa spuna cu adevarat ceva, care sa-ti miste sufletul. FDC: Ce ai fi facut daca nu ai fi ales actoria? DC: Nu stiu. FDC: Consideri ca te-a schimbat acest job? DC: Da. M-a schimbat mult. Eu sunt o fire introvertita, eram timida, am invatat sa comunic mai usor cu oamenii, sa-i observ si sa-i cunosc mai bine. Am trecut si prin faze de incantare de sine, de mandrie, de dorinta de a aparea mai mult pe scena decat colegele mele, sunt o seama de efecte secundare ale faptului ca apari pe scena, ca te expui. FDC: Ce faci ca sa arati atat de bine acolo, pe scena? Faci sport regulat? Þii vreo dieta anume? DC: Multumesc pentru apreciere. Nu fac nimic. Traiesc normal. Merg pe jos. Cand apuc, o data la 2 ani, merg la ski sau la mare sa inot, ma mai antrenez cu colegii mei, mai ales cu Richard Bovnoczki, de cateva luni merg si la antrenamentele de balet cu Lelia. Cat despre dieta, n-am tinut niciodata, dar tin post. FDC: Cand mergi la cumparaturi, cum selectezi alimentele? Citesti informatiile de pe etichete? DC: Hmm... Ma bazez pe intuitie; in general imi cumpar legume de la piata, branza telemea de la Moghioros, linte si naut de la magazinele arabesti si, din cand in cand, cate un peste. Nu citesc etichetele, prefer cartile. FDC: Ce produse din carne preferi? DC: In ultima vreme nu prea mai mananc carne, dar inainte imi placeau mult ficateii de pui si carnea de miel (abia asteptam sa vina Pastele). FDC: Ce alimente nu lipsesc niciodata din frigiderul tau? DC: Ha! Ha! Ha! In frigiderul meu, odata am ramas cu un singur ou, asa ca nu prea stiu ce nu lipseste din el. Probabil ca sunt momente cand as putea sa ma lipsesc de frigider. FDC: Care sunt antipatiile tale alimentare, alimentele pe care nu le-ai tine niciodata in frigiderul propriu? DC: Nu prea am antipatii, nici macar alimentare. As tine insa si lucruri pe care nu le mananc eu, pentru prieteni sau pentru cei din familie. FDC: Cum te descurci in bucatarie? Gatesti tu insati? Ce feluri de mancare iti ies cel mai bine? DC: Gatesc, gatesc… in general lucruri usoare care nu necesita mult timp. Pe locul intai este supa de linte, apoi humus, mancare chinezeasca cu pui si alune, spanac, urzici, peste la gratar si, mai nou, stiu sa fac si mamaliga. Dar cred ca pot improviza cu succes orice fel de mancare. FDC: Care este felul tau de mancare preferat? Ne poti spune reteta?DC: Mancarea mea preferata este mamaliga cu branza si smantana, dar va zic reteta mea pentru mancarea de spanac: Cureti spanacul, rupi cozile, tai frunzele (nu la caini) si, cand apa pe care ai pus-o la fiert da in clocot, trantesti frunzele acolo. Dupa ce le clocotesti, le scoti si le pui intr-o tigaie cu putin ulei, adaugi usturoi verde, sare, mirodenii (eventual busuioc), poti pune si leurda si ce verdeturi mai sunt in perioada aia si, spre final pui rosii (adevarate, nu bulion) taiate bucatele mici (inainte sa le tai, le decojesti; stii cum: le arunci si pe ele intr-o apa clocotita, si, cand le scoti de-acolo, poti sa le scoti pielita). Pofta buna! FDC: Care bucatarie internationala ti se pare mai apetisanta? Dar cea mai sanatoasa? DC: Cel mai bine am mancat in Italia si in Spania; imi place si mancarea arabeasca si cea macedoneana. Cred ca dieta mediteraneana este sanatoasa. FDC: In ce zona a Romaniei crezi ca se mananca cel mai bine? DC: In Delta, pentru ca mie imi place foarte mult pestele, dar cred ca in fiecare zona a tarii noastre exista cel putin o mancare senzationala. FDC: Iti plac experientele culinare noi? Te consideri gurmanda? DC: Da, imi place sa incerc mancaruri noi. Sunt cateodata pofticioasa, dar atat. FDC: Ai avut vreo experienta culinara neplacuta? DC: Nu. ªtiu sa ma feresc. In China erau niste oua ciudate pe care le tin ei nu stiu cate zile si le considera o delicatesa, dar nu le-am gustat, miroseau ciudat. FDC: Preferi sa mananci acasa sau la restaurant? Ai un restaurant favorit? DC: Acasa e cel mai bine. Dar, din cand in cand, imi place sa merg la restaurant. Prefer restaurantele arabesti (e unul aproape de Foisorul de Foc, in Bucuresti); la Sibiu mancam la Ileana, langa Teatru, si la Sfantu Gheorghe tot langa Teatru era un restaurant unguresc foarte bun. FDC: Care a fost cea mai reusita vacanta a ta? Te-a incantat vreo specialitate culinara locala? DC: La Sfantu Gheorghe, in Delta, mi-au placut toate felurile din peste. ªi in Spania la fel: dorada in sare, bacala afumat… a, si in Macedonia: pastrav, branza la cuptor, piperki (ardei capia uscati in vant si apoi umpluti cu orez sau cu carne). FDC: Cum arata pentru tine o cina perfecta? Ambient, mancare, companie… DC: Habar n-am, stiu ca nu exista nimic perfect, cel mult desavarsit. Pentru mine e frumos cand mananci impreuna cu cineva drag si atunci totul e binecuvantat, chiar daca sunt doi morcovi sau cine stie ce fel de mancare sofisticat.