Ivan Patzaichin nu a cunoscut niciodata infrangerea. Palmaresul acestui sportiv nu inseamna altceva decat medalii de aur, fie ca vorbim de Olimpiade, campionate mondiale, europene, Universiade sau orice alt fel de competitii. ªi, daca am afirma ca, de fapt, Ivan Patzaichin este cel mai mare sportiv al lumii, nu credem ca am gresi. Mai presus de toate, insa, Ivan Pazaichin este un om de o extraordinara calitate morala, modelul perfect de la care generatii intregi ar avea ce sa invete, fie ca ar fi vorba de marea performanta, fie ca ar fi vorba de felul in care dai buna ziua. Este cel care, prin ceea ce face chiar in clipa de fata, da un exemplu celorlalti, daruind inca o data. Iar, daca in alte vremuri, Ivan Patzaichin daruia Romaniei medalii si demnitate, acum daruieste oamenilor din locurile unde s-a nascut sansa de a iesi la lumina. De aceea, interviul nostru nu vorbeste despre trecutul sportiv, ci despre activitatea din prezent a celei mai mari personalitati a sportului mondial.

Veneticii au distrus Delta DunariiFDC: Domnule Ivan Patzaichin, acum vreo doi ani de zile, pe postul HBO, am vazut un film documentar de o ora, realizat de o televiziune americana despre Delta Dunarii si, mai ales, despre oamenii Deltei. Era un documentar trist. Era un documentar care infatisa o lume extraordinar de frumoasa, cu niste oameni extraordinar de frumosi dar, in acelasi timp, extraordinar de tristi. Ce se intampla in Delta si, mai ales, ce se intampla cu oamenii Deltei?Ivan Patzaichin: In orice caz, lucruri bune nu s-au intamplat in ultimii 20 de ani si este ingrijorator, pentru ca foarte multa lume a intervenit agresiv, acolo, in Delta, prin faptul ca a devenit supraaglomerata cu tot felul de constructii, hoteluri si pensiuni de-astea moderne. In niciun caz, oamenii care au construit asa ceva nu s-au gandit sa pastreze traditiile si obiceiurile din zona ori specificul arhitectural. Eu cred ca asta s-a intamplat pentru ca aceia care au construit nu sunt ai locului. Au venit din afara si asta, intr-un fel, deranjeaza oamenii, pentru ca tot ce se castiga, tot ce se realizeaza, ca venit, nu ramane acolo. De asemenea, baltile, adica, principala sursa de venit si hrana a locuitorilor Deltei, au fost deteriorate. Ponderea anilor ’60-’70 era pescuitul. Nici acest lucru nu se mai face, pentru ca o mare parte din zonele cu balti au fost concesionate, sub o forma sau alta. Localnicii au devenit foarte stresati din cauza asta, dar s-a mai intamplat ceva: nemaiavand nicio responsabilitate, au pierdut spiritul de a conserva locurile si baltile. Imi aduc aminte, din copilarie, ca pescarii erau cei care protejau locurile alea. Ei se simteau responsabili pentru ce se intampla cu Dunarea, cu baltile, cu pestele. Imi amintesc ca, pe vremuri, daca spuneau: Acolo nu pescuim, ca ala e loc in care se inmulteste pestele, nimeni nu indraznea sa prinda peste acolo. FDC: Pentru ca ei stiau cel mai bine rostul locurilor si rostul lucrurilor.IP: Exact. Dar, sunt multe probleme. Motorizarea asta agresiva, barcile cu motoare puternice distrug malurile, le rup, pur si simplu Ei, de aici a venit si ideea proiectului meu. Am infiintat Asociatia Ivan Patzaichin - Mila 23, chiar cu o parte din oamenii din zona, iar Asociatia a demarat acest proiect Rowmania, cu w de la rowing=a vasli, in ideea de a promova un tip de turism cu vasle, un tip de turism lent, oarecum, copiat dupa conceptul slow-food, tocmai in ideea de a veni in sprijinul celor din Delta. FDC: Bun, dar acest concept de, sa-i spunem slow-touring, este doar punctul de plecare si in promovarea unui turism care sta sub semnul ecologiei.IP: Exact asta incercam sa facem. Conceptul este acela de a aduce turisti din randul adevaratilor iubitori de natura, care nu lasa gunoaiele oriunde si care sunt interesati de pastrarea intacta a mediului. M-am simtit dator sa ajutFDC: In ce masura sunt implicati localnicii?IP: Pai, tocmai asta e. Ideea principala a proiectului nostru e aceea de a sprijini oamenii de acolo, de a cladi ceva concret pentru ei, ca doar nu o sa ma duc eu sa inchiriez barci, turistilor Incercam sa capacitam interesul primariilor, al unor ONG-uri, dorim sa incheiem parteneriate cu toti aceia care doresc sa faca un lucru bun, iar tot ce se realizeaza sa ramana al oamenilor de acolo. Implicit, in felul acesta ii faci raspunzatori pe lipoveni, pentru ce se intampla. Asa, incep sa realizeze ca ala e lucrul lor, nu al altora, iar lucrul ala trebuie sa functioneze bine. Acum e foarte simplu, dar si rau. Daca omul stie ca un loc e concesionat, ce isi spune? Ma duc sa dau un tun, ca si asa nu e al meu Asa au ajuns sa faca braconaj folosind curent electric si toate nenorocirile pe care le folosesc. Pana la urma, localnicii fac lucrurile astea pentru ca n-au incotro. Sunt prea saraci. Ei, deja, sunt acolo ca niste anexe, au ajuns altii sa-i stapaneasca. FDC: Dar, cum au reactionat oamenii si autoritatile, fata de propunerea dumneavoastra?IP: As putea sa spun ca, la inceput, au fost sceptici si unii si altii, pentru ca foarte multi au venit cu proiecte, dar ei nu s-au ales cu nimic. Dar noi vrem sa demonstram ca venim cu altceva. Multora nu le vine sa creada nici acum ca noi nu castigam nimic din treaba asta. Li se pare chiar suspect cand le spui ca tot ce facem nu e in interesul nostru. FDC: A devenit suspect sa-ti iubesti locul natal, radacina?IP: Ei s-au lovit de foarte multe esecuri si, acum, orice li se pare suspect. FDC: In fond, dumneavoastra va intoarceti acasa, munciti pentru cei de acasa.IP: Exact. Visul asta il aveam de mai mult timp, sa fac ceva pentru oamenii mei din Delta. Ma simteam, oarecum, dator fata de ei, pentru ca de acolo am plecat, de acolo am ajuns cine si unde am ajuns, datorita locurilor si oamenilor care m-au crescut. Ma simteam dator sa fac ceva pentru ei, sa dau, cumva, inapoi. Dar, meseria pe care am avut-o, aceea de sportiv si, mai apoi, de antrenor, nu mi-au dat ragazul de a ma ocupa si de ei. Acum, gasind timpul necesar, am pornit la treaba. FDC: Cum a demarat proiectul?IP: Acum un an si jumatate, intamplarea a facut sa ma intalnesc cu actualul meu partener de proiect, Teodor Frolu. Despre el, am aflat cu surprindere ca e pasionat de canoe. Face trasee in Delta de vreo sapte ani si afland lucrul acesta, i-am vorbit de gandul meu ca, pe marginea ideii de slow-touring cu barca, se pot construi atatea lucruri adiacente: puncte de inchiriere a barcilor, locuri de cazare, campinguri, restaurante, zone agricole pentru aprovizionarea restaurantelor, revigorarea mestesugurilor traditionale ale Deltei, programe culturale, o intreaga industrie agroturistica, proiectul numindu-se Rowmania. Punctul central al acestuia a fost crearea unei biciclete a Deltei, cum ii spunem noi. De fapt, e o canoe modificata, ceva intre lotca si canoe, pe care am denumit-o canotca. Am fost nevoit sa fac asta, pentru ca lotca traditionala e mai mult utilitara. Inaintezi cu spatele, tragi la rame si nu ai contact vizual prea bun cu natura. Dar, cu aceasta canotca pe care am realizat-o impreuna cu ultimul marangoz din Delta Dunarii, care mai stie sa lucreze cu lemnul, profesorul Paul Vasiliu, am rezolvat problema. Cel care merge cu ea poate vasli cu fata dar, daca doreste, poate si sa traga la rame.

FDC: Cum ati dezvoltat Rowmania?IP: Pentru inceput, am preluat zona de Nord a Deltei, incepand cu localitatea Caraorman, apoi, Crisan, Mila 23, Letea, Chilia, Periprava, Sulina, adica zona mai putin aglomerata si mai putin poluata. Vrem sa cream sapte centre de unde se pot inchiria canotci. Turistii pot face trasee pe canale, pot pescui, se pot caza, seara pot vedea spectacole de folclor cu un ansamblu de fete pe care l-am sprijinit cumparandu-le pana si o armoska de la Moscova, iar pentru doamne, am gandit un program special. FDC: Adica?IP: Pai, daca sotul merge la pescuit, ce sa faca femeia? In cateva ore a vazut satul, locul. Dar, noi le propunem un program in care sa ia contact cu femeile din sat, sa invete sa gateasca mancare traditionala lipoveneasca, sa invete din obiceiurile femeilor Deltei. Ce e frumos, in programul pe care il propunem, e faptul ca, daca un grup de turisti nu vrea sa stea intr-un loc anume, poate merge in lungul Dunarii, lasand canotcile la urmatoarele puncte ale noastre. Þara campionilorFDC: Dar, nimic in domeniul sportiv?IP: Cum sa nu? Pe langa aceste centre turistice, dorim sa infiintam niste centre de initiere in canotajul de performanta pentru copii. Am aflat cu mare placere ca, la Mila 23, sunt foarte multi copii. Din pacate, acestia nu au niciun viitor, nicio perspectiva, nimic. Asa ca, incercam sa ii angrenam in sportul de performanta. Vedeti dumneavoastra, zona Deltei, daca stam asa, sa analizam, are pe metru patrat cei mai multi campioni mondiali si olimpici din lume. E o adevarata tara a campionilor. Acestia, la ora actuala, sunt niste mosuleti care umbla fara rost prin satele in care s-au retras. Merg pe ulite, iar copiii nici nu ii mai recunosc, nici nu stiu cine sunt, nici macar nu ii mai saluta. Ei, bine, pe acesti mari maestri ai sportului mondial dorim sa ii punem sa ii initieze pe copii in sporturile nautice. Totodata, dorim sa ii facem cunoscuti pe acesti mari sportivi ai Romaniei prin scolile din Delta, cu ajutorul unor brosuri si panouri, pentru a le oferi niste modele, pentru a sti ca, prin sport, pot realiza ceva in viata. FDC: In fond, dumneavoastra puneti bazele unei infrastructuri extraordinare, pe baza careia intreaga activitate socio-economica a Deltei poate fi revigorata.IP: Desigur. De exemplu, la Mila 23 vom face un centru gastro-cultural. Cum spuneam, ne ingrijim de ansamblul folcloric. Le-am construit si o scena pe care au dat deja un spectacol, cu ocazia zilei localitatii. Bucataresele de acolo castiga de trei ani de zile Festivalul Gastronomiei. Ei, bine, vrem ca acest centru gastronomic sa fie acreditat, sa obtina certificarea unor retete traditionale, sa isi faca branduri traditionale. La Chilia, vrem sa repunem in functiune moara de acolo. Cei din Chilia cultiva grau, dar painea o cumpara de la Tulcea. De ce? E anormal. Le vom repune moara in functiune, cu oamenii de acolo, sa isi faca singuri painea, iar banii sa le ramana lor. Cum spuneam, dorim sa revigoram mestesugurile. Zona e protejata prin lege, un fir de stuf exista, o papura exista. De exemplu, de ce sa gasesc pe masa, la Uslina, suporturi pentru farfurii de la IKEA, cand acestea se pot impleti intr-un atelier local, care, mai apoi, sa vanda in toata tara? FDC: In domeniul cresterii animalelor ce intentionati sa propuneti?IP: Intre Chilia si Pardina exista vreo 40 de stane de oi ale unor sibieni care stau acolo de vreo 50 de ani. M-am dus la ei si i-am intrebat: Cum vindeti branza asta, sub ce nume? Cum vindeti pastrama de oaie, ce nume are? Pai, mi-au raspuns ciobanii, le vindem ca branza si pastrama de Sibiu Pai, de ce? Daca oaia ta imi mananca firul meu de iarba, firul meu de stuf, daca stai la mine in balta, de ce sa nu faci pastrama de Pardina? ªi, de ce sa nu treaca turistii si pe la stanele astea, de ce sa nu le includem in trasee? Vom crea locuri de campare la care vom asigura necesarul de energie cu ajutorul panourilor solare sau vor putea sa se cazeze la localnici, in sistem de agroturism. Aur, numai aurFDC: Care este zona de acoperire pe care o vizati?IP: Ne vom extinde in toata Delta dar, pe parcurs, vrem sa ne extindem in toate zonele protejate din tara si nu numai. Ne-am gandit sa extindem conceptul pe tot lungul Dunarii dar, iata, am fost chemati sa infiintam astfel de centre si de unii primari ai unor localitati de pe Somes si Mures FDC: Ei, vazand tot ce ati facut pana acum, oamenii au inceput sa capete incredere in dumneavoastra?IP: Incet. Dar, ce vreti, chiar rudele mele erau neincrezatoare, la inceput. FDC: Ati incercat sa obtineti fonduri europene?IP: Da, dar inca nu am reusit. E drept, proiectul nostru este foarte mare si a trebuit sa il impartim in mai multe componente. Dar, nu ma indoiesc ca vom obtine sprijin de la Uniunea Europeana. Avem promisiunea domnului Dacian Ciolos, in acest sens, si chiar a Presedintelui Uniunii Europene, care ne-a vizitat de curand. Oricum, repet, dorim sa incheiem parteneriate cu oricine vrea sa faca un lucru bun pentru Delta si pentru oamenii de acolo. FDC: Sa schimbam, in final, registrul. Va mai este dor de competitiile sportive?IP: Dar, chiar acum sunt in competitie Gandesc acest proiect precum o adevarata competitie, poate, cea mai importanta din viata mea, pentru ca este legata de locul in care m-a nascut. De aceea mi-am pus numele si prestigiul in joc, pentru a reusi. Iar eu, tot ce am facut, am cautat sa fac la cel mai inalt nivel de performanta. FDC: Acum ani de zile, ati declarat ca v-ar fi fost rusine sa va intoarceti acasa fara medalia de aur.IP: Asa a fost si asa este si acum. Reusita acestui proiect o gandesc a fi precum o medalie de aur, poate, cea mai importanta. FDC: Va multumim si va uram mult succes