Pastravul curcubeu (Oncorhynchus mykiss gairdneri) este varietatea care se preteaza cel mai bine la cresterea intensiva. Cel mai mult se comercializeaza la greutatea de 200-300 gr (pastravul portie). Pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis) este o varietate ce nu se preteaza la o crestere intensiva, fiind mai sensibila la boli, necesitand densitati de crestere mai mici si avand performante de crestere mai scazute. Pastravul indigen (Salmo trutta) se creste doar pentru popularea apelor de munte. Astfel, datorita continutului scazut de colesterol si a prezentei grasimilor polisaturate (Omega 3), spre deosebire de alte carnuri, este un aliment ideal pentru buna functionare a sistemului cardio-vascular, prevenind infarctul. De asemenea, este apreciat pentru digerabilitatea crescuta a carnii sale, bogata in proteine si aminoacizi esentiali. Un studiu realizat la nivelul Uniunii Europene arata ca pastravul, din punctul de vedere al sanatatii pentru om, este perceput ca: sarac in calorii, bogat in proteine, bogat in vitamine, bogat in fosfor, fier si lecitina, deci bun pentru sanatate. Preturile importatorilor afecteaza producatorii locali Cresterea pastravului este o afacere cu costuri destul de mari si care se amortizeaza greu, spun cei implicati in industrie. Constantin Popescu, proprietarul unei pastravarii situate in apropierea orasului Campulung Muscel, spune ca se asteapta sa isi recupereze investitia finala in aproximativ 10 ani, in conditiile in care mentine capacitatea de productie a fermei piscicole la jumatate, iar piata de desfacere este reprezentata de cei care vin sa cumpere la ”poarta pastravariei”. Pastravaria a fost deschisa in anul 2007, dupa ce proprietarul a construit bazinele necesare pentru sistemele de productie si reproductie ale pestilor si produce, in prezent, puiet de pastrav fantanel de la 5 grame la 20 de grame, puiet de pastrav curcubeu de la 5 grame la 20 de grame. Intreprinzatorul spune ca, daca initial puietul pentru popularea pastravariei a fost cumparat din tara, in prezent, ferma isi produce propriul puiet pentru mentinerea populatiei. Capacitatea pastravariei pe care o are in administrare este de aproximativ 100 de tone pe an, insa prefera sa o mentina la 60 de tone pe an, in conditiile in care clientii vin din zona in care este amplasata. ”E mai greu sa intru intr-un supermarket. Am nevoie de un angrosist. Prefer sa fac mai putin, dar sa iau pretul pe care il cer”, spune Popescu, referindu-se la competitia cu producatorii din afara tarii care, pentru capacitati mai mari de productie, capabile sa sustina cererile dintr-un supermarket, cer preturi mai mici. ”Nu se compara pestele produs de noi cu cel de import. Cel importat are un pret mai mic, in plus, in strainatate, produc de 5-6 ori mai mult ca noi pe metru cub, nici nu au pastravariile pe rau, iar pestii sunt crescuti in bazine din fibra. Nici la gust nu se compara cu cel produs in tara”, mai spune Popescu. Afacerea Trebuie retinut ca este mai greu sa deschizi o pastravarie intr-o zona de campie, deoarece, pentru acest tip de productie, intreprinzatorul are nevoie sa se gaseasca in apropierea unui rau cu un debit de apa care sa ii permita alimentarea bazinelor in functie de necesitati. In caz contrar, creste valoarea investitiei initiale, la care se adauga costurile cu sistemul de alimentare cu apa. Sumele vehiculate ca necesare pentru deschiderea unei pastravarii se ridica la aproximativ 70.000 de euro si promit o intrare pe profit din al treilea an de la demararea business-ului. In definitiv, investitia initiala depinde de capacitatea pe care doriti sa o aiba ferma si de volumul de productie pe care il doriti initial. Pentru un business de familie, este recomandata o productie anuala de 10 tone, in acest caz, investitiile dictate de infiintarea unei astfel de ferme fiind dictate de capacitatea mica. Pentru furnizarea de peste de consum in supermarketuri, productia anuala trebuie sa depaseasca 100 de tone anual. In Europa, sunt ferme salmonicole cu capacitati de peste 1.000 tone pe an ce realizeaza aproximativ 22% din productia de pastrav, ferme cu capacitati cuprinse intre 500-1.000 de tone pe an ce realizeaza aproximativ 13% din productie, ferme cu capacitati cuprinse intre 200-300 tone pe an ce realizeaza 14% din productia de pastrav si ferme cu capacitati sub 200 tone pe an ce realizeaza peste 51% din productia de pastrav. Daca aveti o pensiune la munte si doriti sa aveti in meniu pastrav produs de dumneavoastra si, de ce nu, pescuit de client, puteti creste si cateva sute de kg de pastrav. In Romania, diversitatea si lungimea retelei hidrografice, ce constituie apele de munte (18.000 km), propice pentru cresterea pastravului, ne ofera posibilitatea sa dezvoltam aceasta activitate. Primele investitii care trebuie luate in calcul sunt cele legate de crearea bazinelor. In principal, intr-o pastravarie este nevoie de bazine de incubatie, de crestere, de puiet, o casa administrativa. Casa de incubatie trebuie sa permita, pe langa accesul facil, si spatiu suficient de lucru, amplasarea unei surse de incalzire pentru perioada de iarna, o buna aerisire si o circulatie buna a apei utilizate in bazinele de incubatie. Se poate renunta initial la aceasta investitie daca piscicultorul decide sa cumpere o perioada puietul si nu sa il produca singur. Constantin Petrescu, proprietarul pastravariei Saltimpex, recomanda demararea unei astfel de investitii cu un efectiv mai mic de puieti. Pentru fecundarea icrelor, este nevoie de incubatoare, care pot fi in straturi (scurte sau alungite) sau in vrac (Zug, de tip dulap sau de tip italian). Icrele sunt mentinute in incubatoare pana la eclozare. Pe langa puiet, bazine de crestere, de incubatie si de fecundare, investitiile mai vizeaza si canalul de alimentare cu apa. Acesta poate fi insa construit cu materiale la indemana, ca piatra de rau si lemn sau, in fermele piscicole, cu productii de pana la 10 tone anual poate fi lasat din pamant. Canalul de aductie a apei trebuie, insa, acoperit in cazul in care pastravaria este amplasata in zonele cu ierni aspre. De asemenea, intr-o pastravarie este necesara investitia intr-un oxigenometru, pentru a asigura aportul necesar de oxigen pestilor, si de termometru pentru a supraveghea temperatura apei. Bani europeni O astfel de afacere poate fi finantata si din fonduri structurale. Pescuitul este singurul sector in care Romania nu a absorbit pana in 2009 niciun ban din fondurile de 230,7 milioane de euro disponibile pentru perioada 2007-2013, prin Programul Operational pentru Pescuit (POP). Programul Operational pentru Pescuit are ca obiectiv general dezvoltarea unui sector piscicol competitiv, modern si dinamic, bazat pe activitati durabile de pescuit si acvacultura care ia in considerare aspectele legate de protectia mediului, dezvoltarea sociala si bunastarea economica. Investitiile in acvacultura sunt sustinute de ”Axa prioritara 2: Acvacultura, pescuitul in apele interioare, procesarea si marketingul produselor obtinute din pescuit si acvacultura” a Programului Operational pentru Pescuit. Pentru a fi eligibile, proiectele trebuie sa obtina punctajul minim prevazut pentru fiecare masura, conform Ghidului Solicitantului. Mai multe informatii despre Programul Operational pentru pescuit, precum si ghidul solicitantului unei finantari europene in domeniul acvaculturii, gasiti pe site-ul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, www.madr.ro, la sectiunea ”FEP”. • 7.500 de tone de peste sunt produse anual in apele dulci din Romania, cele mai mari cantitati fiind pastravul si crapul • 2.000 de tone de pastrav este productia locala in Romania, insa aceasta este suplimentata de carnea de import • 70.000 de euro este valoarea investitiei intr-o pastravarie potrivit datelor de specialitate • 230.7 milioane de euro sunt fondurile europene disponibile pentru investitii in sectorul piscicol in Romania pana in 2013