244
Uniunea Europeană și Noua Zeelandă au încheiat un acord de liber schimb. Întrucât acordul este condamnat universal de industriile lactate din ambele regiuni, DairyReporter a analizat ce concesii au fost făcute, întrebând dacă cineva a ieșit în frunte.
Patru ani de negocieri
După patru ani de negocieri, UE și Noua Zeelandă au ajuns la un acord asupra unui acord comercial cuprinzător.
Potrivit prognozelor emise de Comisia Europeană, acesta este un moment de „vestire bună”. CE a estimat că întreg comerțul bilateral va crește cu până la 30% datorită acestui acord, exporturile anuale ale UE putând crește cu până la 4,5 miliarde EUR.
Investițiile UE în Noua Zeelandă au potențialul de a crește cu până la 80%, a spus CE. Acordul poate reduce taxele cu aproximativ 140 de milioane de euro pe an pentru companiile din UE încă din primul an de aplicare, a continuat Comisia.
„Acest acord comercial aduce oportunități majore pentru companiile noastre, fermierii noștri și consumatorii noștri, de ambele părți”, a declarat entuziasmată președintele CE, Ursula von der Leyen.
Oportunități mai bune pentru fermieri
Fermierii din UE vor avea „oportunități mult mai bune” din prima zi, odată cu eliminarea tarifelor la exporturile „cheie” precum carnea de porc, vinul, ciocolata, produsele de cofetărie și biscuiții.
În zonele „sensibile” precum produsele lactate, carnea de vită și carnea de oaie, acordul va permite importuri cu tarife zero sau mai mici din Noua Zeelandă, însă în cantități limitate.
La rândul său, Noua Zeelandă a fost optimistă cu privire la oportunitățile pe care le va deschide acest nou regim de cote pentru exportatorii săi de lactate, insistând că acestea vor avea o valoare de peste 600 de milioane de dolari NZ în venituri anuale din export pentru sectoarele de lactate și carne de vită din NZ, odată implementate pe deplin.
„Ne-am luptat din greu pentru exportatorii noștri de lactate și carne de vită, iar acordul ar putea genera venituri suplimentare din export de până la 600 de milioane de dolari dacă se folosește accesul și odată ce acordul este pe deplin în vigoare”, a declarat ministrul agriculturii din NZ Damien O'Connor, care a petrecut săptămâna trecută la Bruxelles negociind cu omologii săi.
„Ne-am asigurat o creștere de opt ori a volumului de carne de vită pe care o putem exporta în UE. Am asigurat, de asemenea, un acces îmbunătățit pentru producătorii noștri de unt și brânză, dintre care unii vor putea acum să facă comerț cu UE pentru prima dată în mulți ani.”
Cu toată această pozitivitate din partea negociatorilor europeni și din NZ, de ce sunt nemulțumiți industriile lactate de ambele părți ale negocierii?
Ceartă pentru cote
Asociațiile europene ale industriei au subliniat că s-au făcut „sacrificii dureroase” în sectoare sensibile, cum ar fi produsele lactate.
Giuseppe Ambrosi, președintele Asociației Europene a Produselor de Lactate, consideră că acordul oferă producției de lapte din NZ un avantaj nedrept. „Orice acord comercial trebuie să fie adaptat într-un comerț echitabil și un spirit de condiții de concurență echitabile pentru a obține, în final, o situație de câștig-câștig.
Pentru lapte și produse lactate, aceasta a fost o sarcină aproape imposibilă de la început, iar rezultatul oferă un avantaj unilateral industriei lactate din NZ, împingând concesiunile UE la limita absolută”, a spus Ambrosi. „Sectorul produselor lactate din UE va face tot posibilul pentru a continua să fie rezistent și competitiv, iar acum va trebui să ne pregătim pentru noile condiții de piață mai dure.”
Copa-Cogeca – organizații care reprezintă fermierii și cooperativele europene – estimează că acordul va crește balanța comercială negativă structurală a Europei cu produse agricole, care a fost de aproximativ 750 de milioane de euro în 2021.
Și Copa-Cogeca e dezamăgită
Exportatorii din Noua Zeelandă au deja acces la piață pentru 75.000 de tone de unt și 11.000 de tone de brânză. Accesul suplimentar la piața proteinelor cu valoare adăugată a UE (unt 15.000 t, brânză 25.000 t, lapte praf 15.000 t) va „crește substanțial presiunea pieței”, a susținut Copa-Cogeca.
Și toate acestea vin într-un moment în care fermierii „luptă să continue să investească în durabilitate”, a adăugat Copa-Cogeca.
„Copa și Cogeca salută faptul că standardele UE de siguranță a producției (de exemplu, carnea de vită fără hormoni) și indicațiile geografice au fost recunoscute în cadrul acordului cu Noua Zeelandă. Recunoaștem angajamentele asupra cărora atât UE, cât și Noua Zeelandă le-au convenit în ceea ce privește încorporarea principiilor Acordului de la Paris și a durabilității în comerțul internațional.
Cu toate acestea, știm că pentru sectoare cheie, cum ar fi producția de lapte, oaie și carne de vită, acest acord este dureros”, a declarat secretarul general al Copa-Cogeca, Pekka Pesonen.
În mod semnificativ, au spus organizațiile agricole, industria lactatelor din Europa este fragmentată în comparație cu cea din Noua Zeelandă, care este în mare parte controlată de un jucător – Fonterra. Prin urmare, acordul va oferi o „stăpânire puternică de negociere” în mâinile unei singure, gigantice, cooperative de produse lactate.
Dacă oferă produselor lactate din Noua Zeelandă un acces atât de mare pe piață încât amenință că va face condițiile de piață semnificativ mai „dure”, cea mai mare cooperativă de produse lactate din Noua Zeelandă ar trebui să scoată șampanie (protejată IG), nu? Gresit. Nici Fonterra nu este mulțumit de rezultatul privind tarifele și cotele, argumentând că accesul suplimentar pe piață este de natură foarte limitată.
Fonterra este dezamăgit de faptul că cotele pentru produsele lactate precum untul, brânza și laptele praf sunt „constrânse” în raport cu dimensiunea pieței UE de o combinație de „mici” permanente.