Desi suprafata agricola (pe locul 5 in Europa la terenuri arabile si pasuni, cu o pondere de 8% in totalul UE-27) si forta de munca antrenata in agricultura si industria alimentara i-ar permite Romaniei sa devina un exportator net de produse alimentare, in prezent, situatia sta tocmai pe dos, tara noastra fiind un importator net de astfel de bunuri cu un sold comercial negativ de circa 1,4 miliarde de euro. Acest fapt are foarte multe cauze, niciuna rezolvata de guvernele care s-au perindat la administrarea tarii in ultimii ani. Lipsa unor strategii clare in domeniul agriculturii si industriei alimentare sau lipsa consecventei in aplicarea lor, atunci cand aceste strategii exista, reprezinta insa principala cauza a acestei stari de fapt. Spre exemplu, dorim promovarea agriculturii ecologice si a biodiversitatii, dar incurajam mai ales fermele foarte mari, in vreme ce Franta, dupa multa vreme in care a incurajat fermele mari, in ultimii doi ani, aplica o serie de programe pentru mentinerea fermelor mici si mijlocii, care produc ecologic si nici nu pericliteaza biodiversitatea (au redus fondurile alocate fermelor mari cu 20%). E drept, ca suprafata medie a unei ferme, la nivelul actual este una foarte mica in Romania (3,3 ha), dar cu totul si cu totul altele sunt masurile ce ar trebui sa ne duca la ferme cu suprafete intre 25-50 ha comparativ cu masurile ce ar asigura dezvoltarea fermelor de mii de hectare.

In plus, numarul agentilor economici certificati a derula procese de productie in acord cu standardele fabricarii de produse organice este foarte mic in Romania (in industria carnii, la nivelul anului 2006, nu exista niciun astfel de operator, conform editiei din 2008 a buletinului Eurostat "Hrana: De la ferma la furculita-statistici", aparuta la sfarsitul anului 2008 si care cuprinde date din perioada 2005-2007). Pe de alta parte, daca aceasta optiune a agriculturii ecologice va fi asumata de guvernanti, ea ar trebui incurajata de masuri care sa ne faca pe plan international competitivi (de exemplu, crearea unei piete a produselor agricole transparente si functionale). Per total industrie alimentara, Romania dispunea la nivelul anului 2007 de circa 10.000 de unitati (fara cele "la negru", care in industria carnii au o pondere de circa 30-40%), cu 207.000 de salariati si o cifra de afaceri de 10,1 miliarde €. Spre comparatie, Ungaria, cu doar 101.000 de salariati, realiza 8 miliarde €, iar Polonia, cu 420.000 de salariati, realiza 42 miliarde €. Cifra de afaceri raportata la numarul salariatilor era de 49.000€ per salariat la noi, de 79.000€ per salariat la unguri, de 100.000€ per salariat la polonezi, respectiv de 371.000€ per salariat pentru un francez. Gradul de concentrare in industria alimentara este unul destul de scazut, primele cinci companii romanesti din domeniul alimentar cumulau, in 2006, doar 10,2% din cifra de afaceri totala a industriei si 6,1% din numarul de salariati, in vreme ce primele 20 de companii din industria alimentara au per total o cifra de afaceri de 21,7% si detin 13,6% din forta de munca din industrie. In urmatorii ani, este de asteptat ca piata sa asiste la o tendinta de concentrare in domeniu. "La nivelul anului 2006, industria prelucrarii carnii detinea capacitati triple de productie fata de consumul intern al Romaniei", arata intr-o delaratie oferita unei publicatii economice, Sorin Minea, presedintele Asociatiei Romane a Carnii (ARC). "Dupa 1989 foarte multi s-au lansat in afaceri cu mezeluri. Industria a explodat, dar acum sunt deja mult prea multi producatori pe piata. Consumul intern poate fi sustinut de 6-7 firme mari. Pe de alta parte numai circa 20 dintre producatorii de mezeluri vor putea face fata unei concurente puternice cu produsele din UE", arata Sorin Minea. In ceea ce priveste productivitatea muncii unui salariat din industria alimentara romaneasca, se poate constata ca aceasta a crescut in mod constant, cu un ritm care s-a situat aproximativ la nivelul mediei inregistrate de productivitatea muncii unui angajat per total industrie romaneasca sau industrie prelucratoare din Romania. Dupa cum indica datele oferite de Institutul National de Statistica in intervalul 2000-2006, productivitatea muncii pe salariat a crescut in industria alimentara cu circa 57%. Ritmul a fost mai alert in primii ani ai perioadei mentionate, dar s-a mentinut ridicat si in ultimul an al intervalului. Este de asteptat ca si in urmatorii ani aceasta tendinta sa continue, mai ales in conditiile in care salariile au toate sansele sa stagneze sau chiar sa se reduca din cauza crizei economice mondiale. Productia romaneasca de carne a crescut si ea in perioada 2000-2006, cu un procent de doar 24%, trendul fiind insa unul sinuos; dupa o scadere puternica intre 2000 si 2002 (care continua insa o evolutie inceputa in 1993), productia de carne a crescut in urmatorii ani, reusind sa recupereze scaderea din intervalul 2000-2002. Fata de 1993, productia de carne a companiilor romanesti a scazut la aproape jumatate in 2006 (de la 626 mii tone la 322 mii tone). In schimb, in cazul preparatelor din carne evolutia pozitiva inregistrata a fost mult mai spectaculoasa in cei sapte ani (2000-2006) productia de preparate din carne ajungand aproape sa se tripleze comparativ cu inceputul perioadei mentionate, cresterea fiind continua de la an la an. Chiar si fata de 1993 inregistram aproape o dublare a cantitatii de preparate din carne fabricate de firmele din Romania. O evolutie se remarca si in cazul conservelor din carne, a caror productie, in 2006, se situa la un nivel de aproape trei ori mai mare comparativ cu anul 2000: 28 mii tone, fata de doar 11 mii tone. In raport cu anul 1993, cresterea este insa de doar 12%. "Aceste cresteri spectaculoase se datoreaza insa, in buna parte si "albirii" economiei subterane", indica surse din ARC. Ca producator de carne, Romania ocupa in 2007, conform datelor oferite de Eurostat locul 11 in UE la porc si vita, locul 7 la pui si locul 5 la carnea de oaie (singurul sector unde lucram la potential, datorita faptului ca domeniul a fost unul traditional in Romania). In 2005, Romania avea 1.038 unitati de producere, procesare si conservare carne (2,3% din cele 45.000 unitati existente in UE), cat Marea Britanie (1.009), fata de 599 Bulgaria, 619 Ungaria, 3.597 Polonia, 3.854 Italia, 4.298 Spania, 11.216 Franta si 12.615 Germania. Aceste unitati realizau o cifra de afaceri de 1,46 miliarde euro (0,8% din total sector UE). Totusi, la capitolul carne si preparate din carne, Romania inregistra la nivelul anului 2006, un sold negativ in comertul exterior de 474 milioane euro (circa o treime din balanta comerciala negativa din sectorul alimentar), importurile cifrandu-se la 511 milioane de euro si exporturile la doar 37 de milioane de euro, dupa cum o arata datele Institutului National de Statistica. In anul 2000 importurile de carne si preparate din carne contabilizau 92 de milioane de euro (de 5,5 ori mai mici decat in 2006), iar exporturile, 15 milioane de euro (de 2,5 ori mai mici decat in 2006). Orientarea industriei carnii din Romania spre fabricarea unor bunuri cu o valoare adaugata mai mare (preparatele si conservele din carne) va influenta productivitatea muncii pe salariat in sensul unei imbunatatiri a acestui indicator la nivelul sectorului. Acest fapt ar putea avea ca efect si o crestere a exporturilor si o diminuare a ritmului de crestere a importurilor (sau chiar o micsorare a nivelului acestora). Dar expansiunea consistenta a consumului si a productiei de carne si mezeluri depinde in mare masura de puterea de cumparare a romanilor, care in urmatorii ani ar trebui totusi sa urmeze un trend ascendent, tinand cont de procesul de convergenta reala si nominala la UE. De asemenea, cresterea productiei de preparate din carne si a celei de conserve din carne ilustreaza o orientare a industriei carnii din Romania spre fabricarea unor bunuri cu o valoare adaugata mai mare, fapt care creeaza premisele unei majorari a profitului acestor companii, daca preturile la materiile prime si la produsul finit nu vor urma o evolutie defavorabila in urmatoarea perioada. Preturile produselor din carne si preparatelor din carne de pe piata romaneasca sunt strans legate de evolutia preturilor pe plan international, mai ales ca o mare parte din carnea utilizata la obtinerea preparatelor din carne este adusa din afara Romaniei. Pe plan international, in ciuda manifestarilor actualei crize financiare, va avea loc o crestere a preturilor la carne si la preparatele din carne, in urmatorul deceniu, alimentata de trendul ascendent al cererii unor astfel de produse (mai ales in tarile in curs de dezvoltare) si de cresterea substantiala a comertului mondial, dupa cum o arata studiile Eurostat si ale Meat International. In plus, prognozata marire a preturilor furajelor, va avea ca efect o diminuare a ratei de crestere a productiei, mai ales la carnea de porc si pasare. Productia mondiala de carne va evolua intr-un ritm mai lent decat in ultimul deceniu: sub 1% anual, in tarile OECD, si cu 2,5% in tarile in dezvoltare. Proiectiile specialistilor indica faptul ca, desi pretul mondial al carnii de porc isi va pastra natura ciclica, acesta va ramane in urmatorii 10 ani in medie cu 24% mai ridicat decat in deceniul anterior, chiar daca pe termen scurt se va mentine ceva mai scazut, din cauza stocurilor mari. Conform unui raport elaborat de grupul InterPig, in 2007 costul mediu de productie a porcilor, in statele UE, a crescut cu 12%, ca urmare in special a costurilor suplimentare ale furajelor. Costul furajelor a urcat cu 10% in SUA si cu 44% in Canada, in timp ce in UE, cresterea medie a fost de 21%, iar in Brazilia de 17%. Statele membre UE din categoria celor cu costuri mari de productie a porcilor, conform studiului mentionat, sunt Italia, Marea Britanie, Suedia si Austria, cele din categoria medie ar fi Germania, Irlanda si Spania, iar cele cu costuri scazute sunt Franta, Belgia si Olanda. Cel mai mic cost de productie in 2007 il avea Danemarca, urmata de Olanda. O alta componenta ce a influentat si va influenta si in viitor costul mediu de productie al porcilor, la nivelul tarilor UE, este cea legata de reglementarile nationale privind mediul, bunastarea animalelor, sanatatea animalelor, sanatatea publica si planificarea spatiala. Spre exemplu, potrivit analizei, costurile de mediu platite de producatorii de porci olandezi vor creste de la 0,11€ per kilogram in 2007 la 0,13€/kg in 2013, ca rezultat al politicii guvernamentale privind reducerea emisiilor de amoniac. In alte tari europene, costurile echivalente erau de numai 0-0,05€/kg, dar in Franta, Germania si Danemarca ele vor ajunge in 2013 la 0,05-0,06€/kg. Masurile de bunastare a animalelor vor genera costuri in Olanda de 0,05€/kg in 2013, fata de la 0,02€/kg in 2007. In Germania, aceste costuri vor creste la doar 0,01€/kg, iar in alte state din UE vor fi aproape de zero. Ca urmare, pentru Olanda, costurile totale de productie la carnea de porc vor ajunge, in 2013, aproape de 1,58€/kg, in timp ce, in Franta, vor fi de 1,49€/kg, iar in Danemarca de 1.44€/kg. In Romania, normele impuse de ANSVSA, care de multe ori se vrea a fi "mai catolica decat Papa", ar putea introduce o componenta importanta in lista costurilor de productie pentru carnea de porc (o abordare mai echilibrata ar fi necesara din partea acestei institutii). De asemenea, pretul carnii de pasare se asteapta sa ramana la niveluri ridicate in urmatorii 10 ani, fiind in medie cu 20% mai sus decat media deceniului precedent. In cazul carnii de vita, la nivel mondial, productia - si deci si pretul - sunt mai putin afectate de costul ridicat al furajelor, comparativ cu carnea de porc si de pasare. Totusi, scaderea septelului in SUA, cauzata de seceta din ultimii ani, are o influenta importanta in sensul cresterii preturilor, tendinta ce ar putea sa se mentina si in urmatoarea decada si care va determina un nivel al pretului carnii de vita mai mare, in medie cu circa 18% peste cel din deceniul care se va incheia in 2010. La carnea de oaie si miel, prognozele specialistilor anticipeaza o revenire a pretului in urmatorul deceniu, alimentata de cererea mondiala in rapida crestere si de reducerea stocurilor, pe masura ce crescatorii isi vor reface septelul si vor reduce abatorizarea. Actualul nivel scazut al pretului carnii de oaie si miel poate fi atribuit in mare masura sacrificarilor exagerat de mari, induse de seceta prelungita, din Australia si Noua Zeelanda. Pe termen scurt, insa, situatia nu este deloc buna pentru operatorii economici din industria carnii. Previziunile pentru 2009 indica o posibila scadere a pretului carnii si a produselor din carne. Criza mondiala va reduce puterea de cumparare si, astfel, va micsora consumul de carne.