Legislatia romana, prin Ordinul Guvernului nr. 21/ 1992, aprobata si modificata prin Legea nr.11/ 1994, articolul 3, stabileste principalele drepturi ale consumatorilor: • de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau a li se presta un serviciu, care ar putea prejudicia viata, sanatatea ori afecta drepturile si interesele lor legitime; • de a fi informati complet, concret si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor / serviciilor, astfel incat decizia adoptata in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor de a fi educati in calitatea lor de consumatori; • de a avea acces la o piata ce le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate; • de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege; • de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor. Cele mai frecvente incalcari ale drepturilor consumatorilor sunt cauzate de: comercializarea de produse cu abateri calitative sau care pot pune in pericol viata, sanatatea, securitatea consumatorilor, comercializarea de produse falsificate sau contrafacute, pastrarea si depozitarea produselor destinate comercializarii fara mentinerea calitatii lor, comercializarea produselor cu elemente de identificare ce mentioneaza alte valori ale caracteristicilor lor, prezentarea - prin publicitate, in prospecte, cataloage, mass-media etc. - a altor valori ale caracteristicilor produselor sau serviciilor decat cele reale. Legea impune operatorilor economici anumite responsabilitati. Unele dintre acestea sunt obligatii care trebuie respectate inainte ca bunurile sau serviciile sa fie oferite spre vanzare, altele sunt responsabilitati pe care agentii economici trebuie sa le respecte in cazul in care bunurile sau serviciile sunt nesigure sau nu respecta conditiile prescrise sau declarate. Producatorii au obligatia sa proiecteze si sa fabrice produse sigure, in conformitate cu standardele UE, acolo unde este posibil de realizat, si sa furnizeze consumatorilor instructiuni de utilizare si avertizare impotriva oricarui pericol, intr-un mod cat mai clar. În ceea ce priveste comercializarea produselor din carne, agentii economici trebuie sa aiba in vedere ca ingredientele utilizate la obtinerea acestor produse trebuie sa corespunda reglementarilor in vigoare. Verificarea calitatii se va realiza inainte de livrare de catre producator prin verificarea loturilor de produs. Lotul este format din cantitatea de produse din carne provenite de la acelasi furnizor, in aceeasi zi de fabricatie, din acelasi sortiment si stare termica. Din cauza perisabilitatii preparatelor din carne consumatorii sunt sfatuiti sa le acorde o atentie deosebita si sa solicite vanzatorului sa le arate produsul pentru aprecierea, de la distanta, a aspectului si mirosului, precum si sa solicite vanzatorului, in cazul in care magazinul nu are asigurat sistemul de autoservire, sa le arate eticheta respectivului produs pentru a analiza compozitia si, mai ales, incadrarea in data durabilitatii minimale. Consumatorii ar trebui sa refuze produsele care prezinta culoare si miros modificate, suprafete oxidate si, implicit, aspect de vechi, preparatele din carne care prezinta aspect de "produs congelat supus decongelarii", alimentele ale caror proprietati prezinta cu certitudine modificari fata de cele ale unui produs la care s-au respectat conditiile de depozitare impuse de producatori, cele pentru care au indoieli privind calitatea si modul de informare prin etichetare, precum si pe cele care prezinta data durabilitatii minimale modificata sau depasita. În cazul in care apar divergente intre operatorul economic si consumator, se poate dovedi mai convenabil pentru acesta din urma sa incerce o rezolvare pe cale amiabila a problemei. Aceasta poate fi facuta fie reclamand nemultumirea direct operatorului economic (acesta are obligatia sa dea curs plangerii), fie apeland la un ONG de consumatori, care va media neintelegerea. Dupa ce a demonstrat ca marfa sau serviciul reclamate provin de la acel operator, consumatorul are urmatoarele drepturi: sa ceara inlocuirea produsului cu unul corespunzator, sa solicite repararea produsului defect sau rezilierea contractului si returnarea banilor. În situatia in care consumatorul nu a ajuns la o intelegere cu vanzatorul sau cu administratorul unitatii, acesta are dreptul sa depuna o reclamatie la Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor de pe raza teritoriala in care isi desfasoara activitatea unitatea respectiva sau sa expedieze reclamatia prin posta catre acesta. Reclamatiile vor fi instrumentate de catre Oficiile Judetene pentru Protectia Consumatorilor, in functie de raza teritoriala in care isi desfasoara activitatea operatorul economic care a prestat serviciul sau de la care s-a achizitionat produsul. Sesizarea se rezolva in termenul legal (conform prevederilor O.G. nr. 27 / 2002), cu conditia ca aceasta sa fie insotita de toate documentele probatorii, respectiv factura fiscala, bon fiscal sau chitanta, contract, certificat de garantie sau alte documente, dupa caz. În situatia in care consumatorul nu este multumit de modul in care i-a fost rezolvata reclamatia de catre oficiul teritorial la care a fost depusa sau aceasta a raspuns peste termenul prevazut de lege, se poate adresa in scris Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor din B-dul Aviatorilor nr. 72, sector 1, Bucuresti, Cod 011865.