Piaþa de desfacere, formatã la Indagra „Nu pot sã vã spun ce a fost în primul an la târgul Indagra.Toatã lumea era grãmadã, era o noutate la începutul anilor 2000. Aveam prepeliþe de o zi, tineret de douã sãptãmâni, de patru sãptãmâni ºi ouãtoare. Aveam toatã gama, coºuri de rãchitã pline de ouã. Fãcusem 100 de pliante ºi 100 de cãrþi de vizitã. În prima zi, n-am mai avut, cã la un moment dat stãteam între tiparniþe ºi expoziþie, am dat vreo 1.000 ºi ceva. ªi aºa început nebunia”, spune proprietarul fermei de prepeliþe. Interes exista pentru aceastã activitate, dar în lipsã de informaþii ºi de tehnologie competiþia era slabã. Ulterior, Sipomi s-a dezvoltat ca o pepinierã pentru noile business-uri. „Noi nu ne bazãm pe ouã. Creând tehnologie, în ultimii 10 ani, am format peste 400 de prepeliþari în toate judeþele þãrii. Eu fac baterii, vine omul la mine, îl învãþ, îi dau bateria cu prepeliþe ºi a plecat”, spune domnul Popescu. Mihai Popescu spune cã unul dintre scopurile sale este sã îi înveþe ºi pe alþii cum sã creascã prepeliþe ºi sã dezvolte astfel ºi o afacere, astfel cã a acceptat sã se implice în 2003 în crearea unui proiect pentru o ºcoalã în domeniu. „Am lucrat la capul de proiect, care urmãrea sã înveþe lumea sã mãnânce prepeliþe ºi ouã de prepeliþe”. Proiectul avea un buget estimat de domnul Popescu la 90.000 de dolari, cu incubatoare, maternitãþi etc. ºi urma sã fie finanþat din fonduri Sapard, însã nu a fost finalizat, dupã ce au apãrut o serie de probleme în sânul Direcþiei Antifraudã a Agenþiei Sapard. Iniþierea altor proiecte cu finanþãri structurale, de asemenea, a eºuat. În prezent, domnul Popescu are aproximativ 2.000 de prepeliþe în matcã ºi nu urmãreºte sã dezvolte matca. „Dacã nu ai peste 5.000-6.000, nu poþi fi profitabil”, explicã acesta. „În vremurile bune, aveam între 6.000-7.000-10.000, dar asta nu înseamnã cã aveam constant aceeaºi cantitate, pentru cã aveam comenzi ºi livram pãsãrile. În cele mai bune perioade, incubam 5.000 de ouã pe lunã. Ajunsesem sã facem programãri chiar ºi pentru cei care voiau numai 400-500 de prepeliþe. Acum stãm pe matcã, avem cam 2.000 de prepeliþe în matcã în acest moment”, mai pune Mihai Popescu. Masculii sunt þinuþi la îngrãºat pânã la 6-8 sãptãmâni, dupã care sunt tãiaþi pentru carne. Femelele sunt separate ºi sunt þinute fie pentru vânzare, fie pentru ouat, cu un numãr necesar de masculi în baterii. Abatorizarea, punctul nevralgic al afacerii „Deja am învãþat boierii sã mãnânce prepeliþele, ºi nu numai boierii. La un moment dat, unul dintre cei mai buni clienþi ai noºtri era un vindajeur”, povesteºte râzând domnul Popescu. Clienþii vin direct la fermã ºi cumpãrã carnea, fie dupã ce plaseazã în prealabil o comandã telefonicã, fie cã sunt fideli ai familiei Popescu ºi ºtiu când au prepeliþe de carne de vânzare. „De ce facem asta? Nu poþi sã tai în momentul de faþã nimic în afarã de gãini, porci, vaci ºi oi, pentru cã nu avem abator. Pânã în 2007, exista un singur abator în þarã, la Mihãileºti. Însã din 2007 nu a mai primit aprobãri ºi a fost închis. Noi acolo tãiam pentru cã, pe lângã serviciile de calitate ºi preþul bun, aveam ºi certificat sanitar veterinar, care îmi permitea sã duc marfã la restaurant, la magazine, oriunde”, spune domnul Popescu, precizând cã, în ultimii trei ani, nu a fost deschis niciun alt abator care sã ofere crescãtorilor de prepeliþe o soluþie. O soluþie ar putea fi abatoarele mobile, care însã nu sunt acceptate momentan de legislaþia în vigoare în România, deºi acestea sunt acceptate în Uniunea Europeanã. „Acum cinci-ºase ani, cel mai mic abator mobil din Italia putea sã abatorizeze toate prepeliþele din þarã în opt ore la o simplã apãsare de buton”, explicã domnul Popescu. Domnia sa se aºteaptã ca, în urmãtorul an, sã se deschidã un astfel de abator, fãcut de un tânãr care a obþinut o finanþare europeanã. Agricultura de niºã, urmãtorul pas în industria localã Proprietarul Sipomi Prod spune cã, în acest moment, agricultura de niºã ar putea asigura, pe lângã locuri de muncã, ºi succesul investitorilor. „Agricultura mare nu poate sã o facã þãranul ãla cu 2-3 hectare de teren, de asociat nu se asociazã. Agricultura mare trebuie sã o facã cei mari. La legume trebuie sã se asocieze, dar nu vor, astfel cã nu pot intra în supermarketuri. Dar agricultura de niºã se leagã fãrã asociere. Dacã existã un abator de pãsãri mici specializat, care o sã se facã într-un an de zile, se preîntâmpinã ºi evaziunea, fiscalizând astfel producþia, ºi se creeazã ºi locuri de muncã pentru cei care vor munci în ferme”, spune omul de afaceri, precizând cã, în prezent, în comerþul românesc, carnea de prepeliþã, de porumbel, de iepuri sau de gâscã este importatã din strãinãtate, însã ºi preþurile sunt mai mari decât ar fi pentru carnea producþie proprie. Domnul Popescu a început sã diversifice activitatea fermei, iar în prezent creºte ºi porumbei de carne. „Am luat în noimebrie anul trecut de la Indagra, vreo 40 de porumbei. Acum am 150 din cei 40”, mãrturiseºte domnul Popescu. În opt ore pe zi, o singurã persoanã se poate îngriji de aproximativ 5.000 de prepeliþe, astfel încât afacerea poate fi uºor dezvoltatã în familie ºi cu forþã de muncã redusã. De ferma de prepeliþe Sipomi Prod se ocupã în prezent doamna Silvia Popescu ºi încã o persoanã, deºi în prezent sunt în matcã aproximativ 2.000 de pãsãri. „În ferma noastrã neautomatizatã, o persoanã se poate ocupa de minimum 5.000 de prepeliþe”, mai spune domnul Popescu. Carnea ºi ouãle ca tratament „De ulcer mã tratez cu ajutorul ouãlor de prepeliþã. Nu mai vorbim de gastronomie. Carnea nu are deloc grãsime, raportul de proteinã animalã este foarte bun, iar cei care vor sã îºi menþinã greutatea corporalã o pot consuma gãtitã în orice fel”, ne-a explicat proprietarul Sipomi Prod. Fiind produsul cu cel mai echilibrat conþinut proteic, vitamino-mineral ºi enzimatic, oul de prepeliþã ca „medicament” ajutã sistemul imunitar, este de ajutor în boli ca ulcer, diabet, hipertensiune sau boli ale ficatului. Comparativ cu oul de gãinã, oul de prepeliþã are un conþinut de colesterol de numai 1,4% faþã de 4%; grãsimi de aproximativ trei ori mai puþine. Ca aport proteic, gãlbenuºul conþine 23% proteine faþã de 16%-17% la oul de gãinã. Din punctul de vedere al conþinutului de minerale ºi vitamine, oul de prepeliþã are de ºase ori mai multã vitamina B1, de cinci ori mai mult fosfor, de cinci ori mai mult fier, de 15 ori mai multã vitamina B2, precum ºi alte substanþe antialergice, care fac ca oul de prepeliþã sã diminueze cantitatea unor anticorpi responsabili de apariþia reacþiilor alergice.