In conditiile unei piete dinamice, vitregita insa de efectele recesiunii, precum si a diversificarii si innoirii rapide a ofertei, standardizarea fluxurilor tehnologice si, desigur, a productiei si a produselor, poate deveni un element de sprijin in eficientizarea activitatii procesatorilor de carne.

Atotputernicul ISO Dupa cum fiecare procesator cunoaste, calitatea produselor este bine cantarita, in egala masura, atat de institutiile abilitate sa verifice aplicarea tot mai numeroaselor reglementari privind siguranta alimentara si de protectia consumatorilor, cat si de consumatorii insisi, care isi vor indrepta mai mereu atentia catre un preparat care ofera un bun echilibru intre pret si calitate. Pornind de la aceste principii de baza, inca din anii 70, recunoscandu-se necesitatea schimbarii modului de abordare referitor la asigurarea calitatii, a fost elaborata o legislatie internationala unitara, aceasta concretizandu-se prin celebrul sistem unitar ISO, care reglementeaza intregul lant, de la obtinerea matriei prime si pana la conditiile de comercializare. Mai mult decat atat, in momentul de fata, exista standardizari pentru aproape orice domeniu, inclusiv cel financiar si al relatiilor contractuale intre furnizori si beneficiari. Astfel, standardele internationale ISO 9000 si cele ulterioare au devenit principalul referential utilizat pentru certificarea conformitatii sistemelor de calitate a companiilor. Desigur, potrivit referentialului, au fost elaborate serii intregi de tehnologii si procese care, aplicate, au convins rapid producatorii de eficienta lor. Mai mult, potrivit fiecarui standard, intr-un anume punct sau pe intregul flux tehnologic, conducerea unei companii poate determina personalul sa se preocupe tot mai mult de imbunatatirea propriei activitati, rezultand de aici imbunatatirea rezultatelor de ansamblu. Cadrul conceptual al standardizarii Standardizarea reprezinta activitatea de elaborare si implementare a unor documente de referinta (standarde), continand solutii ale problemelor tehnice si comerciale referitoare la procese si la rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv. Totodata, standardizarea reprezinta activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, vizand obtinerea unui grad optim de ordine, intr-un context dat. La randul sau, standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utilizari comune si repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, garantand un nivel optim de ordine, intr-un context dat. La nivel economic, aplicarea standardelor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva, dintr-o reglementare. Dar, in cadrul unei companii, aceasta are libertatea de a-si modela fluxul tehnologic si de a intocmi, de exemplu, propriul retetar, desigur, in functie de standardul general aplicabil. La randul lor, propriile adaptari (standardizari) trebuie sa fie conforme standardului general, urmand a primi certificarea din partea organismelor acreditate in acest sens. Beneficii imediateIntroducerea standardizarii aduce beneficii imediate, in primul rand, in privinta rationalizarii economice, dar si al imbunatatirii si asigurarii permanente a calitatii produselor. Aceste obiective se realizeaza prin tipizarea produsului, prin stabilirea marimii si greutatii acestuia. De aici, va deriva alegerea tehnologiei si a echipamentelor. Desigur, alegerea unei tehnologii si a unor echipamente adaptabile, flexibile, va facilita schimbarea tipo-dimensiunilor produsului finit, altfel spus, va ajuta procesatorul sa vina in permanenta cu produse noi. Nu mai putin importanta este contributia la asigurarea si mentinerea calitatii productiei, in standard fiind cuprinse: nivelul minim al principalelor carcateristici, cantitatea de materie prima, calitatea acesteia, cantitatea de ingredient si aditivi, metodele de analiza si incercari, receptia calitativa, conditiile de ambalare, conditiile de transport si depozitare etc. In conditiile in care se pune tot mai mult accent pe protectia mediului inconjurator, precum si al protectiei consumatorului, standardizarea si aplicarea ei elimina sau limiteaza strict nocivitatea unui produs, respectandu-se normele de siguranta alimentara, dar limiteaza si nocivitatea proceselor tehnologice in raport cu mediul. Insa, asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor este posibila numai in masura in care continutul standardelor este corelat permanent cu modificarile care intervin ca urmare a progresului in productia si comercializarea produselor, a tendintelor din piata sau a propriilor optiuni de dezvoltare stabilite de managementul firmelor. Standardele trebuie, prin urmare, revizuite, respectiv inlocuite, la perioade stabilite, in corelatie cu modificarile care intervin. Un alt beneficiu este acela al facilitarii relatiei cu desfacerea, prin terminologia adoptata, prin simbolizari, codificari, adoptarea codului de bare etc. Cu alte cuvinte, se foloseste un limbaj comun intre procesatorul furnizor de produse si comercianti, indiferent daca vorbim despre desfacerea productiei pe plan national sau la export. Din acest motiv, in contractele economice, se fac frecvent trimiteri la standarde nationale sau internationale recunoscute de parti. Categorii de standarde Potrivit nivelului de standardizare, pot fi deosebite urmatoarele categorii: standarde de firma, adoptate de societati comerciale sau alte forme asociative; standarde profesionale adoptate pe domenii de activitate; standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale ale unei tari; standarde nationale adoptate de catre o institutie nationala de standardizare; standarde regionale; standarde internationale. Specific industriei de procesare a carnii, toate acestea isi au importanta lor bine determinata. Astfel, standardul de firma stabileste reteta proprie a produsului, conditiile de procesare, conditiile intregului flux tehnologic, fapt determinant in stabilirea pretului pe produs. Nu mai putin importante sunt standardele profesionale. Bine implementate, acestea au un rol covarsitor in eficientizarea activitatii. De asemenea, standardele teritoriale, nationale si regionale isi au importanta lor, mai ales in cazul produselor certificate DOC, fiind in stransa relatie cu propriile standarde ale producatorilor. Potrivit continutului lor, standardele sunt clasificate potrivit urmatoarelor categorii: standarde de baza; standarde de terminologie; standarde de incercari; standarde de proces; standarde de produs; standarde de servicii. Una dintre particularitatile industriei de procesare a carnii din Romania este aceea ca standardul de produs poate fi complet sau partial, in functie de optiunea procesatorului, cuprinzand toate cerintele acelui produs sau doar o parte a acestora, incluzand aici si dimensiunile produsului finit. Asa se intampla acum ca salamul de vara al procesatorului X este cu totul atceva decat salamul de vara al procesatorului Y si, cu totul si cu totul altceva decat standardul de baza acceptat la nivel national. Standardizarea la nivel de companieStandardizarea la nivelul firmei presupune elaborarea si aplicarea unor norme privind materiile prime, produsele finite, procedeele de fabricatie, in scopul eficientizarii activitatii fiecarui compartiment, in raporturile dintre ele, dar si in relatie cu firme partenere, furnizori sau beneficiari. Din perspectiva organizarii muncii si a controlului personalului angajat, standardizarea la nivel de firma reprezinta si unul dintre mijloacele importante de crestere a productivitatii, datorita urmatoarelor considerente: permite rationalizarea numarului de tipodimensiuni si, implicit, o mai buna fundamentare a proceselor tehnologice; simplifica organizarea activitatii, controlul productiei si operatiunilor de gestiune; permite onorarea mai rapida si in conditii mai bune a comenzilor, reinnoirea acestora. La stabilirea standardelor interne, firma are la dispozitie atat surse externe, cat si interne. Ca surse externe, pot servi standardele nationale din propria tara sau din alte tari, standarde internationale, regionale sau teritoriale. Dintre acestea, prioritate se acorda standardelor elaborate de organismul de standardizare din tara respectiva, in concordanta cu legislatia Uniunii Europene. Sursele interne le reprezinta programul propriu de standardizare, practica firmei privind organizarea muncii, procedee de fabricatie, tolerante etc. Totalitatea activitatii de standardizare trebuie sa aiba ca rezultat obtinerea unei economii de materii prime, energie si efort uman, la nivel de companie, stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii, protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice la locul de munca, protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate a produselor adaptate necesitatilor si verificate corespunzator, si protectia mediului. Intr-un final, rezultatul trebuie sa fie eficientizarea intregii activitati, reflectata in cresterea profitului.