Conform Deciziei Comisiei 2003/422/CE de aprobare a Manualului de diagnostic pentru pesta porcină africană, confirmarea bolii se face în conformitate cu procedurile, metodele de prelevare a probelor şi criteriile de evaluare a rezultatelor testelor de laborator descrise în manual şi care se bazează pe:(a) detectarea semnelor clinice şi ale leziunilor post-mortem ale bolii; (b) detectarea virusului, a antigenului sau a genomului în probele de ţesuturi, organe, sânge sau materii fecale ale porcilor; (c) demonstrarea unui răspuns de anticorpi specifici în probele de sânge.   Testele utilizate în diagnosticul pestei porcine africane pot fi:  

1. teste visusologice: PCR-Testul de imunofluorescenta(IFD)-ELISA pentru detectia antigenului viruslui PPA-Izolarea si identificarea virusului PPA prin hemadsobtie
2. teste serologice: ELISA pentru detectia anticorpilor (test de screning)-imunobloting-IB(test confirmator)-imunoperoxidaza-IPT (test confirmator)-testul de imunofluorescenta indirecta pentrui detectia anticorpilor (test conformator).

  Testele virusologice sunt indispensabile pentru a confirma prezenţa pestei porcine africane. Teste virusologice de referinţă sunt izolarea virusului şi testul de hemadsorbţie şi trebuie să fie utilizate ca teste de confirmare, după caz. Utilizarea lor se recomandă în special în cazul în care rezultatele pozitive ale testelor de imunofluorescenţă directă sau de PCR nu se asociază cu detectarea semnelor clinice sau cu leziunile bolii, precum şi în alte cazuri dubioase. Confirmarea unui focar   Se poate considera confirmare a unui focar primar de pestă porcină africană situaţia în care se detectează semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii respectivi, şi în cazul în care cel puţin două teste diferite de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului au dat un rezultat pozitiv pe probe prelevate de la aceiaşi porci suspecţi.   Un focar secundar de pestă porcină africană se consideră confirmat în situaţia în care, în afară de legătura epidemiologică cu un focar sau cu un caz confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii respectivi şi în cazul în care un test de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului a dat un rezultat pozitiv.   Apariţia unui caz primar de pestă porcină africană la porcii sălbatici se poate confirma în situaţia în care se izolează virusul PPA, sau în cazul în care cel puţin două teste de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului au dat un rezultat pozitiv.   Alte cazuri de pestă porcină africană la porcii sălbatici, pentru care s-a stabilit o legătură epidemiologică cu cazuri confirmate anterior, se pot confirma în cazul în care un test de detectare a antigenului, a genomului sau a anticorpului a dat un rezultat pozitiv. 8) Confirmarea pestei porcine africane atrage după sine demararea procedurilor pentru aplicarea prevederilor Directivei 2002/60/CE a Consiliului, de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane, art. Articolul 5 - măsuri în cazul confirmării prezenţei pestei porcine africane întro exploataţie - transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul ANSVSA nr. 99/2006, modificat prin Ordinul ANSVSA nr. 7/2010.   Măsuri în cazul confirmării pestei porcine africane într-o exploataţie   1) În cazul în care PPA este confirmată oficial într-o exploataţie, autoritatea competentă teritorială dispune următoarele:   (a) toţi porcii din exploataţie să fie ucişi de îndată sub control oficial şi într-un mod prin care să se evite orice risc de propagare a virusului pestei porcine africane atât în timpul transportului, cât şi în timpul uciderii; (b) să se preleveze un număr suficient de probe, în conformitate cu manualul de diagnostic pentru pesta porcină africană, de la porci în momentul uciderii lor, astfel încât să se poată determina modul în care a fost introdus virusul pestei porcine africane în exploataţie şi perioada în cursul căreia el a putut fi prezent în exploataţie înainte de notificarea bolii; (c) carcasele porcilor morţi sau ucişi să facă obiectul procesării/distrugerii sau îngropării sub supraveghere oficială; (d) carnea porcilor sacrificaţi în cursul perioadei situate între introducerea probabilă a bolii în exploataţie şi aplicarea măsurilor oficiale să fie, în măsura tuturor posibilităţilor, marcată şi supusă neutralizării sub supraveghere oficială; (e) materialul seminal, ovulele sau embrionii de porci colectate în exploataţie în cursul perioadei situate între introducerea probabilă a bolii în exploataţie şi adoptarea măsurilor oficiale să fie marcate şi neutralizate sub supraveghere oficială, astfel încât să se evite riscul de propagare a virusului pestei porcine africane; (f) orice substanţă sau deşeu susceptibile de a fi contaminate, precum furajele, să fie supuse procesării; toate materialele de unică folosinţă potenţial contaminate şi, în special, cele utilizate pentru operaţiunile de ucidere, să fie distruse; aceste măsuri trebuie aplicate în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial şi ale manualului de operaţiuni pentru PPA; (f) orice substanţă sau deşeu susceptibile de a fi contaminate, precum furajele, să fie supuse procesării; toate materialele de unică folosinţă potenţial contaminate şi, în special, cele utilizate pentru operaţiunile de ucidere, să fie distruse; aceste măsuri trebuie aplicate în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial şi ale manualului de operaţiuni pentru PPA; (g) după eliminarea porcilor (uciderea şi ecarisarea), clădirile destinate adăpostirii porcilor şi vehiculele care au fost utilizate pentru transportul lor sau transportul carcaselor lor, precum şi echipamentul, aşternutul pentru animale, gunoiul de grajd şi purinul susceptibile de a fi contaminate trebuie curăţate, dacă este necesar, dezinsectizate şi dezinfectate; (h) în cazul unui focar primar al bolii, izolatul virusului pestei porcine africane să fie supus procedurii de laborator stabilite în manualul de diagnostic în vederea identificării tipului genetic; (i) să se efectueze ancheta epidemiologică.   (2) În cazul în care s-a confirmat un focar în laborator, într-o grădină zoologică, o rezervaţie naturală sau o zonă îngrădită în care porcii sunt ţinuţi în scopuri ştiinţifice sau legate de conservarea speciilor sau a unor rase rare, statul membru în cauză poate decide derogarea de la alineatul (1) literele (a) şi (e), în măsura în care aceasta nu aduce atingere intereselor fundamentale ale Comunităţii. O astfel de decizie se notifică de îndată Comisiei, adoptând măsuri destinate prevenirii propagării bolii.   Măsuri în cazul confirmării pestei porcine africane în exploataţii care cuprind diferite unităţi de producţie   (1) În caz de confirmare a pestei porcine africane în exploataţii ce cuprind două sau mai multe unităţi de producţie distincte, autoritatea competentă poate, pentru terminarea ciclului de îngrăşare a porcilor, să decidă derogarea de la cerinţele referitoare la ucidere, adoptând toate măsurile necesare pentru a împiedica răspândirea bolii şi în aceste unităţi, având în vedere că ele sunt complet separate referitor la adăpostire, furajare şi întreţinere, astfel încât virusul nu poate să se propage de la o unitate de producţie la alta.   (2) În cazul în care se recurge la derogarea referitoare la ucidere, autoritatea competentă teritorială stabileşte normele aplicării sale, în funcţie de condiţiile de sănătate animală care pot fi garantate. (3) Statele membre care recurg la această derogare informează imediat Comisia cu privire la aceasta. În toate cazurile, Comisia examinează imediat situaţia atât cu statul membru în cauză cât şi în cadrul Comitetului permanent veterinar cât mai repede posibil. După caz, se adoptă măsuri destinate prevenirii propagării bolii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la PPA.   Măsuri în cadrul exploataţiilor de contact   (1) Exploataţiile se consideră drept „exploataţii de contact“ atunci când medicul veterinar oficial constată sau estimează, pe baza anchetei epidemiologice, că pesta porcină africană a putut fi introdusă de la alte exploataţii în exploataţia suspectă, sau de la aceasta din urmă, în alte exploataţii. Ele sunt considerate exploataţii de contact până la infirmarea, în mod oficial, a prezenţei pestei porcine africane.   (2) CLCB ordonă uciderea şi în exploataţiile-contact, în cazul în care situaţia epidemiologică o impune. Totodată, se prelevează un număr suficient de probe de la porci, în conformitate cu manualul de diagnostic, în momentul uciderii lor, pentru a confirma sau infirma prezenţa virusului pestei porcine.   Stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere   1) În funcţie de dimensiunea focarului, DSVSA/CLCB va stabili zonele de protecţie şi de supraveghere, cooperând cu sistemul GIS localizat la Unitatea Epidemiologică Centrală din ANSVSA.   2) Odată ce a fost confirmat oficial diagnosticul de pestă porcină africană într-o exploataţie, autoritatea competentă stabileşte în jurul focarului o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin trei kilometri, ea însăşi înscrisă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin 10 kilometri.   3) Cu ocazia stabilirii zonelor, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare: a. rezultatele anchetei epidemiologice; b. aşezarea geografică, în special graniţele naturale sau artificiale; c. localizarea şi proximitatea exploataţiilor; d. modelele circulaţiei şi comerţului porcilor, precum şi disponibilitatea abatoarelor şi a instalaţiilor de procesare a carcaselor; e. instalaţiile şi personalul disponibil pentru a controla orice deplasare a porcilor în interiorul zonelor, în special în cazul în care porcii care urmează să fie ucişi trebuie să fie scoşi din exploataţia lor de origine.   4) În cazul în care o zonă cuprinde părţi ale teritoriului mai multor state membre, autorităţile competente din fiecare stat membru în cauză colaborează la stabilirea acestei zone.   5) Autoritatea competentă adoptă toate măsurile necesare, inclusiv avertizarea prin pancarte şi afişe expuse vizibil, precum şi utilizarea resurselor media, cum ar fi presa şi televiziunea, pentru a garanta că toate persoanele prezente în zonele de protecţie şi de supraveghere sunt pe deplin informate cu privire la restricţiile în vigoare, şi adoptă toate măsurile pe care le consideră adecvate pentru a garanta o bună aplicare a măsurilor menţionate anterior.